85 matches
-
paranormale? Psihologia științifică și parapsihologia În anul 1848, într-o seară, pe timp de furtună, în căsuța lor (dar nu în pustietate) dintr-o localitate din statul New York, două tinere, surorile Fox (ca Fox Mulder, eroul din Dosarele X), aud trosnituri inexplicabile. Văzând în ele voința de comunicare a spiritului unui strămoș din familie (echivalentul fantomei scoțiene), tinerele fete au inventat un sistem de comunicare bazat pe pocnitul din degete, „alfabetul rap... care ne duce cu gândul la cel pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și fericit de veștile primite, mă culc cu o oră înaintea sinistrului cutremur. În prima fază a cutremurului nu m-am trezit și mi se părea că visez cutremurul. Dar în final mă trezesc legănat și zdruncinat, aud zgomote și trosnituri ale casei, încât abia atunci am priceput realitatea și m-am tras instinctiv spre unghiul făcut de cei doi pereți ai casei, unde se afla patul. Icoana aflată deasupra mea îmi cade ca un scut de apărare și rămân așa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sa, se culcă cu o oră înaintea a ceea ce avea să fie sinistrul. „În prima fază a cutremurului, nu m-am trezit și mi se părea că visez cutremurul. Dar în final mă trezesc legănat și zdruncinat, aud zgomote și trosnituri ale casei, încât abia atunci am priceput realitatea și m-am tras instinctiv spre unghiul făcut de cei doi pereți ai casei, unde se afla patul. Icoana aflată deasupra mea îmi cade ca un scut de apărare și rămân așa
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o altă pală imensă pur și simplu m-a gonit afară din parcare și când am dat cu ochii de niște studenți, năuci și strâmbându-se, am lăsat capul jos și m-am repezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de alimentare. De jos, din colțul încăperii, se aud cîteva pocnete înfundate. Scurtcircuit la etajul întîi de filtrare, spune Vlad. Merge, zic eu. Deschizi supapa cînd presiunea e la limită. Ai să poți? Pot. Din colțul de jos, alte două trosnituri ca de bici, mult mai puternice, sparg liniștea, semn că o placă izolatoare a fost străpunsă de tensiune în două locuri. Vlad mormăie o înjurătură. Dacă scap de pilotarea asta, zice, mă însor. Cu cine? îl întreb, urmărind cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fete aici. El nega asta. Dar eu le-am văzut și le-am auzit. Încerca să le strecoare pe scări în sus. Dar eu știu scârțâitul și sunetul fiecărei trepte, iar în fața ușii sale se află o scândură a cărei trosnitură o cunosc. Au ajuns la primul etaj. Tolkachenco arătă înspre ușa din dreapta și dădu din cap. Salitov îi făcu semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici. Tolkachenco păru surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așteptăm seara ca să le prindem. Vara era pe sfârșite, și noaptea se făcea tare frig. Lupii și urșii nu erau deloc puțini. Așa că unul dintre noi trebuia să stea de pază în timp ce restul dormeau puțin și prost, treziți de orice trosnitură. În fine, n-aveam cremene și nu puteam face foc, așa că înghițeam carnea crudă, în bucăți mici, deși ni se făcea scârbă. Găseam când și când arbuști de porumbari sau de trandafir și mâncam bacele. Dar fiecare lucru, începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acute spaime ale eroului se materializează, după aceeași tehnică a aglomerării unor detalii care, înregistrate izolat, par infinit mai puțin periculoase sau chiar inofensive. Coregrafia gândită de narator este însă ireproșabilă; dansul circumstanțelor, suspendate de punctuație, are eficacicate maximă: O trosnitură de nisip strivit sub talpă!... Dar el e în colțuni și nici n-a mișcat măcar piciorul... A doua trosnitură... Mai multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape". De vreme ce a bătut ceasul din noaptea Învierii, intrusul malefic nu poate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
periculoase sau chiar inofensive. Coregrafia gândită de narator este însă ireproșabilă; dansul circumstanțelor, suspendate de punctuație, are eficacicate maximă: O trosnitură de nisip strivit sub talpă!... Dar el e în colțuni și nici n-a mișcat măcar piciorul... A doua trosnitură... Mai multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape". De vreme ce a bătut ceasul din noaptea Învierii, intrusul malefic nu poate fi decât Gheorghe. Ceata asediatorilor forțează intrarea, străpungând lemnul porții cu un sfredel. Însă, vidat de orice simț al proporțiilor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
celorlalți. La urma urmei, se tot povestea chiar de dragul lui. Cu timpul, începură să se liniștească, câte unul mai și ațipi ori se holba tăcut la noaptea albăstrie. Doar focul mai trosnea, uniform... Deodată, un sunet nou se amestecă cu trosniturile focului. Un urlet prelung, parcă șoptit. De departe. Îndelung. Un sunet misterios, care parcă nici n-ar fi răsunat prin văzduh, ci cumva din pământ, prin zăpadă. De două ori, de trei ori. Urlet de lupi! Primul care-l auzi
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
tăiate. Tăietorul de lemne dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu le-a răspuns. Auzeau doar ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu încărcat de mure. Sunt minunate a spus femeia. Bărbatul a cules un pumn de mure și le-a întins, în palmă, femeii
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ca un adevărat accident de vînătoareť". Crima are drept scop consolidarea noii dinastii: nimeni să nu mai perpetueze sîngele neamului uzurpat. "ŤN-aș mai putea opri nimicť, se gîndi cancelarul încă o clipă și urechea lui exersată și atentă auzi trosniturile unui pas greu, doar el le auzi și apoi ursul, ca și cum ar fi avut înalte rațiuni politice, sări în spatele femeii care țipă scurt. Totul a fost atît de rapid încît bărbatul de alături de abia avu timp să-și scoată sabia
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
echipe de salvare fiind la fața locului pentru intervenții. Cauza care a dus la prăbușirea imobilelor nu este certă. Primarul metropolei, Eduardo Paes, a confirmat că o posibilă cauză ar fi o scurgere de gaz . Am început să aud un trosnituri, am crezut că au fost focuri de armă" a declarat Julio Cesar de Oliveira Brandao, martor al evenimentului, citat de un corespondent CNN. Potrivit martorilor, mai există o a treia clădire prăbușită aflată în apropiere, mai mică, structura ei fiind
Rio de Janeiro: Două clădiri s-au prăbuşit. Numărul victimelor nu este cunoscut () [Corola-journal/Journalistic/58798_a_60123]
-
o intrare în lichide" (Să nimeresc). Textul e adăpostul firesc al lucrurilor, care, invers percepției comune, se nasc în Logos, evadînd din matricea lui într-o zonă fără apărare și aspirînd a se întoarce într-însul: " Începe ziua cu o trosnitură grozavă/ O să plouă și vrăbiilor le va veni o veste mediocră/ Laptele și mărarul vor reintra în texte? (Tumul). Ioan Moldovan analizează Textul universal cu ajutorul propriului său text, instrument de investigație precum un microscop sub lentilele căruia se ivesc mirabilele
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
se mai simte tata, săracul? La frig o duce greu... Da’ nu scapă el la căldurică? Acușica vine primăvara! Și atunci să-l vezi cum își răsucește musteața! Umblă ca un flăcău nu alta!” - îl munceau gândurile pe Puicuță... O trosnitură pornită ca din senin a stins felinarul lui Mitruță... Dintr-un salt, Cotman a fost lângă el, l-a apucat de umăr și i-a vorbit în șoaptă: Aiasta-i pocnitură de pistol... Acum nu știu: o vrut să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el să șchioapete. Umbla cu oile doar desculț, tălpile lui cu fisuri pietrificate putând traversa și focul Iadului, dar odată, nefiind atent, pe când trecea pe lângă o căruță, povestea el, „mi-a venit căruța cu roata peste picior, am auzit o trosnitură... și... când mă uit - laba sucită“... A râs, indulgentă. — N-ai unde să dormi? mi-a zis blând. M-am bâlbâit. — E așa de evident? — Haide, haide. Zi ce vrei. — Pot să dorm aici în noaptea asta? — Ochii Dochiei. OK
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mișcările frontului. Era incapabilă să se concentreze și să asculte. Vocea crainicului, ca debitul constant al unei ape gâlgâind pe-o conductă, îi făcea totuși bine. O ajuta să suporte mai ușor scurgerea timpului. Întunericul mașinii zumzăia de pocnete mici, trosnituri și huruituri captate din aer. Bezna din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară. "A reușit, a reușit", tresări încordându-se și strângându-se, înfiorată în ea,, să-i facă mai mult loc pe canapeaua confortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Pe întinderea înghețată, lucind ca oglinda, apar sute și mii de copci, iar din fiecare copcă răsare cîte o vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint, cu labele de aur și cu ochii strălucind ca două pietre nestemate. "O trosnitură neașteptată îl grăbi să ridice oțelele puștii: la douăzeci de pași depărtare se deschisese, ca din senin, o copcă largă, un adevărat ochi de baltă... Și mult se minună vînătorul cînd din copcă se ivi o vidră de o mărime
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
viața zilnică. În privința aceasta i se întîmplă lui Hagienuș odată un lucru cu totul rizibil. Auzind gălăgie, de dimineață, undeva în interiorul casei, se repezi la ușă în cămașa națională extraordinar de lungă și de largă cu care dormea. Din cauza unei trosnituri de pași în coridorul lui, Hagienuș se sfii a deschide ușa și se mulțumi a privi pe gaura cheii. Nu vedea însă nimic și i se părea că aude un fel de frământare pe loc dinapoia clanței. Deodată simți o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sănătatea lui Conțescu, ce mai construiește Ioanide" și alte de acestea. Un continent întreg dispăruse, ca și acoperit de apă. Asupra lui Pomponescu făcea impresie defecțiunea totală a oamenilor săi și, din birou, trăgea cu urechea la cea mai mică trosnitură, părîndu-i-se că cineva a intrat în anticameră. Uneori suna servitoarea și întreba dacă ușa e deschisă, întrucît a auzit zgomot de pași. l se răspundea că nu fusese nimeni. Câteodată deschidea singur ușa de la birou și privea în anticameră, unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înspre el, având în frunte pe Indolenta, care, statuară, înveșmîntată grecește, cu mâinile întinse, ținând în fiecare cîte-un sfeșnic, cânta "Să ne trăiască morții", apropiindu-se cu gura deschisă spre el, G. Călinescu într-o căscătură uriașă, rezolvată cu o trosnitură de fălci. Pomponescu se deșteptă cu o impresie dureroasă. Prinsese oroare de muzica vocală și de solfegiu. În acest timp, Indolenta era din ce în ce mai aferată, ședea toată ziua la pian, își ținea gâtul învelit într-un fular și se trata cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de rapid și-i spuse: Am sunat să-ți spun că sîntem bine: avem propriile provizii de mîncare. — întocmai. Numai pentru asta m-ai chemat? — Nu. îmi pun întrebări despre trecut, știi, nu mi-l pot aminti... Se auzi o trosnitură și o voce lină vorbi: — Aici arhivele. Cu ce vă pot ajuta? — încerc să aflu cîte ceva despre trecutul meu. Mă numesc Lanark... Urmă un zumzăit puternic, apoi vocea rosti monoton și repede: — Ai ajuns în Unthank în a 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avut mai mult curaj. — Mișcare circulară, zici? întreabă Roja cu ochii injectați simțind dogoarea înmuindu-l, împingîndu-l la o parte. — Membrii unui sistem, nu sînt originari din aceeași nebuloasă, ci sînt formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor, zice Bătrînul, ca muștele în jurul unei grămezi de scîrnă, ca să înțeleg și eu mai bine, intervine puțin nelămurit Poștașul, de ce ziceați că taman asta a fost miza
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atunci cînd ai nevoie să stai de vorbă cu el, ia-l de unde nu-i! Se apropie șontîc-șontîc de fereastră, prvind în jos la parchetul plin ciuruit de cari, te-au cam lăsat de tot balamalele bătrîne, se gîndește ascultînd trosniturile lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mic mă prindea ca o gură cu mii de dinți, strivindu-mă cu răbdare. Ar fi fost o bună idee să ascult Korn - și chiar am ascultat Korn, după mine muzica ultimilor oameni, ceva ce nu făcusem niciodată. Gemete și trosnituri și suferințe de limbaj - astea mă mângâiau, dar vorbesc aiurea dacă zic că am ascultat pe bune Korn, că n-am avut decât trei casete cu ăștia de la Nae, atât, în rest naiba știe ce muzică aveam, cred că de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]