57 matches
-
alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sângelui începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gândului / Atingere în zvonul balului de rochia dansatoarei / împletește o beteală din vânturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ în care apare turnat un peisaj, ca în poemul XIII din același volum: „Ploaia - câte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ Când cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
finele secolului al XII-lea, dorința este cea care declanșează sentimentele și plăcerea. Apărută în contextul aristocrației occitane ca o repercusiune a creștinismului (deranjează ordinea socială și moralitatea creștină prin alegerea personală a partenerului) și, mai ales, sub influența culturii trubadurești, modelul iubirii-pasiune este mitul lui Tristan și al Isoldei: ,iubirea reciprocă nefericită" (Denis de Rougemont), o iubire a iubirii bazată pe un ,dublu narcisism", pe o falsă reciprocitate, o iubire unde fiecare îl iubește pe celălalt pornind de la sine. Iubirea
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
altele, sau măcar acel spațiu cvasisacru în care e posibilă iubirea. Iar pe tărîmul sacrului, ca și al teatrului, translațiile pot fi infinite, deși transgresiunile sînt limitate. Shakespeare caută, cum știm, o muză care să-l inspire, o iubită doar trubaduresc întrezărită și un tînăr actor apt să interpreteze, cu har, roluri feminine, dar să recite și sonetele pe care i le-a dedicat iubitei de departe. Și îi găsește pe toți trei în(tr)una. La fel de revelatoare e și scena
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
același timp de ușor (Undeva înfloresc senzuale magnolii,/ Undeva...// Cu ochii închiși/ Te arunci într-o apă adâncă, adâncă/ Și uiți.). Multe dintre poeziile din acest volum te duc cu gândul la haiku, altele, mai puține la număr, imită cântecul trubaduresc ( La fereastra unui castel din Bavaria,/ Anne-Rose/ O tânără prințesă își așteaptă/ Tânărul prinț plecat în război,/ Anne-Rose...). Acelea cu un caracter rural induc în eroare prin faptul că amintesc puțin de Goga (seria de poezii cu același titlu, Despre
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
doua e trimisă din Zagreb, în drum spre destinație. Restul sunt exclusiv... „scrisori romane”. Toate epistolele sunt semnate „Florio”, un nume care (formulez o simplă ipoteză) ne poate duce cu gândul la Floire, prințul îndrăgostit de Blancheflor, protagoniștii cunoscutei istorii trubadurești din secolul al XII-lea. Ca și eroul de acolo, „Florio” de aici are de înfrânt, mutatis mutandis, opoziția unui terț (în scrisori, această opoziție ia forma celor 275 - alteori 277 - de „tipi”, competitorii la grațiile fetelor rămase în București
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
înaintașele lor. Motivul, între altele: creștinismul, mai generos pare-se cu femeia decît civilizația antică pagina. Paz recunoaște că mai tîrziu, prin intervenția combinată a Bisericii și a monarhiei absolute femeile au pierdut aceste libertăți care au permis crearea poeziei trubadurești. Dar, teoria lui rămîne pînă la capăt una în care ea este personajul principal. Chiar faptul că poeții se adresau iubitelor lor, în versuri, numindu-le, pe urmele influentelor arabo-andaluze, "domnul meu", este pentru Paz o probă că doamna ocupă
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Paz nu ia însă în seamă asemenea variante, pentru că ele i-ar contrazice raționamentul conform căruia iubirea medievală presupune o mai mare libertate a femeii. Ceea ce ignoră în același timp, deliberat sau nu, este că a existat și o poezie trubaduresca scrisă de femei. Numai că în vreme ce lirica feminină era ușor naivă, daca nu chiar ridicolă, de un senzualism nedeghizat cu prea mult efort, cea masculină, aparținînd unei voci de bărbat, a fost considerată adevărată poezie a trubadurilor. Motivul: elementul esențial
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Numai că în vreme ce lirica feminină era ușor naivă, daca nu chiar ridicolă, de un senzualism nedeghizat cu prea mult efort, cea masculină, aparținînd unei voci de bărbat, a fost considerată adevărată poezie a trubadurilor. Motivul: elementul esențial al acestei lirici trubadurești îl constituia, după cum aflăm la Marrou, condiția discreției și a tăcerii. Ea nu era impusă de situația de adulter a cuplului de îndrăgostiți (femeia era doamna, deci măritata), ci de o concepție filozofica a iubirii, care consideră fericirea și împlinirea
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
care dragostea răstoarnă ierarhii, încalcă interdicții, isi impune propriile norme, duelîndu-se permanent cu un adversar care altminteri i-ar dictă reguli nimicitoare. O asemenea concepție a iubirii exclude din pornire pasivitatea, supunerea, acceptarea fatalității. Așadar, ca să revin la cazul poeziei trubadurești, categoric nu diferența de rang social dintre doamna și poet este cea care face iubirea dintre ei neconsumabilă; dimpotrivă, această distanță de statut social o intensifica, ba chiar o declanșează uneori. Iubirea, după cum Paz însuși remarcă, se agață de imposibil
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie"), lenei "lăbărțate ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată" și beției eliberatoare de conținerea lumii exterioare, în timp ce vesturile (lui Bogdan, Norei, Sofiei) abordează claritatea treziei, tonuri trubadurești și cavalerești medievale, având drept leitmotiv: "și făcut să fiu lăsat în urmă/ și făcut să fiu lăsat în lume ". Nordurile (iulie, aprilie, octombrie) aduc conștiința morții, cu leitmotivul: "toropit/ copleșit"( "toropit de întrebări o mie și de-o mie
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
părăsiri, într-o lume (și convenție) a iubirilor consumate puternic și repede: "Și plec cu presimțirea dureroasă/ Că niciodată nu vei ști cât preț/ A pus rătăcitorul cântăreț/ Pe ochii'n care s'a simțit acasă..." (Sărută-mi versul). Ceremonii trubadurești, la căpătîiul unei patimi de carne. Și de vînt. Din tren e o însumare de scrisori fără adresă, cu sinceritatea răvașului final: "Și te-am privit blajin, cum numai noi/ Cei resemnați, putem privi norocul,/ Când potolim cu sufletele focul
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
ultimul” Barthes (sau, cel puțin, pe acel Barthes din „Plăcerea textului”) l-ar putea lega câteva aspecte fundamentale. Ca de exemplu: a. Hedonismul, lipsit de orice complexe, al lecturii. „Hoinărind slobod printre vise”4 Steinhardt este, și el, un apologet (trubaduresc) al ideii de plăcere a textului. Tema, obsedantă, îl preocupă atât pe evreul burghez al anilor ‘30 și ‘40, cât și pe scriitorul creștin ieșit din închisoare. b. Stilistica paradoxurilor ca marcă distinctivă a scriiturii. c. Obsesia pentru falie și
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
tradiție platonică), e o boală de nelecuit; dar, spune Ibn Hazm, nici nu se dorește vindecarea. Cât despre iubirea din copilărie (chiar dinainte de naștere!) și până dincolo de moarte, sau iubirea din vis - toate aceste motive pe care azi le numim trubadurești existaseră încă în poezia preislamică. Ele sunt expuse pe larg în Colierul porumbiței de Ibn Hazm al-Andalusi, care a fost unul din modelele vădite pentru De amore de Andreas Capellanus. La data scrierii tratatului lui Capellanus, între 1184 și 1186
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
acum, când nu se/ mai văd în depărtare căi// și toate vorbele sunt spuse/ și câmpul adunat în clăi./ Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse" (Ierni de demult cu zurgălăi). Doamna din stihuri este alintată cu majusculă, trubaduresc, dar nu și pomenită pe nume, în mare tonul este elegiac, încă din tinerețe poetul evocă vremi vechi, vai, irecuperabile: "Mai trăiește, oare, calul/ care ne ducea pe munți/ când copacii erau mulți/ și pe umeri purtai șalul/ și cu
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
o perioadă de aproape cincizeci de ani, asupra poemului enciclopedic The Cantos (considerat de mulți critici opera cea mai importantă a modernismului din secolul al XX-lea, lectură de căpătâi pentru Ginsberg și generația beat), care înglobat declarat și tehnicile trubadurești. Romulus Bucur s-a îndreptat la rândul său, începând cu volumul Dragoste&Bravură, 1995 (titlu declarat trubaduresc) și culminând cu Cântecel(e), fast-food poems, 1998, către aceste teme și secvențialitatea muzicală; totul scris, desigur, ca pentru un cititor român din
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
cea mai importantă a modernismului din secolul al XX-lea, lectură de căpătâi pentru Ginsberg și generația beat), care înglobat declarat și tehnicile trubadurești. Romulus Bucur s-a îndreptat la rândul său, începând cu volumul Dragoste&Bravură, 1995 (titlu declarat trubaduresc) și culminând cu Cântecel(e), fast-food poems, 1998, către aceste teme și secvențialitatea muzicală; totul scris, desigur, ca pentru un cititor român din mileniul al treilea. Că e vorba de programatism, nu încape îndoială. Până și cele câteva citate din
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
perfuzie/ care se curge/ câte-un pic... pic... pic...") s-au scuturat de lehamitea orientală și au izbutit evadarea. ("Din acest suflet cu un ban în gură mai poți salva/ doar o continuă și mereu mai depărtată plecare"). Tema amorului trubaduresc oferă câteva Laude clipei de acum, de mare rafinament și intensitate. ("Aburi ce se ridică din ceașca de ceai/ contururile trupului ei/ sunetele chitarei urcând în spirală pe disc/ linii pe hârtie începând să capete sens"). Singurătatea în doi (față
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final ă...î s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rândul meu geniul speciei, elementul primordial, voința de a nu muri, voi păstra numai coroana arbustului. Voi iubi în Adela forma ei ideală și sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n adâncul sufletului. Începând din acea clipă, a cărei dată precisă ne-o fură calendarul avar, ilustrul bărbat nu mai are alt țel decât să facă cunoscute versurile trubadurești izbucnite din pieptul țăranului. Faima Își pregătește coroanele. Abundă literele de tipar: Foaia din Alberuela Îi oferă bizonului cea mai sinceră ospitalitate. Farul din Ballobar nu-l mai exclude cu regularitate. Elita Parnasului Îi iese hotărât și În goana mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
preocuparea sa constantă), pământurile natale și tradițiile naționale. Lull, Ramón. Numele catalan corect al Fericitului este Ramon Llull (În spaniolă, Raimundo Lulio). Scriitorul catalan (1235-1315) este considerat făuritorul limbii poetice, literare și filosofice catalane. În tinerețea laică, a cultivat poezia trubadurescă, care nu s-a păstrat. În urma unei crize spirituale, În jurul vârstei de 30 de ani, renunță la familie, Își vinde bunurile și se dedică vieții contemplative. Studiază filosofia, limba arabă și filosofia Islamului, se retrage pe muntele Randa, unde, În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simt nevoia să-l recitesc pe Eminescu integral și fiecare nouă lectură este o aventură uimitoare; îl recitesc pe Eminescu surprins de fiecare dată, cu senzația descoperirii unui autor total necunoscut. Ați readus în actualitate, cu succes, forme ale poeziei trubadurești, s-a zis chiar că ați reinventat lirismul. Credeți că trubadurii mai pot fi luați în serios în acest veac schimonosit? După proletcultism, poeți ca Sorescu, Alexandru, Gheorghe și chiar Nichita Stănescu într-o bună măsură, au simțit nevoia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vizând recuperarea poeziei tradiționale de la Sama-Veda, la trubaduri. Întrebarea d-tale preia un fals acreditat de leneșa noastră critică literară care a refuzat să remarce structura binară a operei și s-a mărginit să dilate până la hilar această singură filiație trubadurescă. Trubadurii sunt un capăt de drum, cu ei se încheie calea regală a poeziei tradiționale, artă sincretică constituită din alianța muzicii și poeziei, și așa văzând lucrurile, în acest veac schimonosit care, oricum, e pe sfârșite, trubadurii trebuie luați în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de existența ei concretă, de "dimineața poeților" români, scriitorul uzitează tocmai dintr-un apăsat spirit de frondă. În răspărul, în pofida modelor pe care le traversează poezia contemporană lui, Horia Zilieru optează, perfect lucid, pentru resuscitarea unui fond cultural
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]