38 matches
-
vin în vizită la țară, la palatul Prințului de Condé. Trei zile și trei nopți de serbări fastuoase, de ospețe pantagruelice, de intrigi de curte, de povești de alcov, de aventuri de capă și spadă... Personajul principal, Vatel - Depardieu, cu truculența lui inconfundabilă - e maestrul de ceremonii și maestrul bucătar al întregii povești; un om pasionat de ceea ce face, un artist cu suflet de samurai: cînd inventatorul cremei Chantilly realizează că îl pîndește dezonoarea, pentru că peștele comandat pentru proxima masă nu
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
e că flerul cu care face uz de cuvinte frapante are un efect paradoxal asupra cititorului: expresia găsită e atît de suculentă încît sleiește obiectul pe care are menirea de a-l descrie, talentul juristului golind lumea prin exces de truculență. E ca și cum spiritul lui, înarmat cu acizii tari ai analizei corozive, absoarbe tema și o digeră repede, lepădînd-o apoi ca pe o pieliță chircită și uscată, din care memoria cititorului nu mai reține decît verdictele scurte, dar în nici un caz
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
interesantă decît lauda unui condei anost, evident pînă-n pragul etichetării contondente, sub pragul onorabilității, ce s-ar cădea a avea o mai precisă suspensie analitică, de tipul "glume neroade" (?) sau "aberațiile d-lui Grigurcu despre mine" (care sînt, mă rog?). Truculența nu-l prinde pe Alexandru George, care s-ar cuveni a-și întoarce impulsul arogant spre distilări demonstrative, spre probe mereu impunătoare prin logică și civilitate. Uneori, e drept, acestea se înscriu salutar în prim-planul controversei. Astfel, la un
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
huzuream În fotoliile vreunui Pullman, sau mă lăfăiam sceptic În băile de nămol din unele cazinouri mai mult sau mai puțin termale, modernele constrângeri exercitate de bănci, bursă și turf nu m-au Împiedicat să-mi aduc obolul Înfiorărilor și truculențelor câte unui roman policier. Dar Îndrăznesc să mărturisesc că nu sunt sclavul modei: noapte de noapte, În solitudinea ombilicală a dormitorului, Îl las pe altă dată pe ingeniosul Sherlock Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l citești, pur și simplu e apetisant, promulgă bală!!!). Dar totul este să reușești să intri pân’la gât în sosul textului, să te bălăcești candid-porcește-n el, să-i absorbi suculența rafinată, să te lași gâdilat în subsuoara estetică de truculența inspirată a unui Balzac dedat la porcărioare delicate, savante... BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Mi-am dorit enorm să călătoresc în străinătate și când acest vis de copilărie, adolescență și primă tinerețe s-a împlinit în sfârșit (prima „incursiune“ în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
altă perspectivă privind poezia inclusă în Astralia, am putea spune că erosul devine un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Fără să trudească vreodată, cântărețul prins în vârtejul propriilor himere erotice aglutinează, într-o limbă poetică de o încântătoare truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Laurențiu Ulici, „Nu se poate preciza”, CNT, 1968, 1; Sorianu, Glose, 151-153; Mincu, Critice, I, 197-198; Damian, Intrarea, 138-140; Constantin Mateescu, Memorial de lectură, București, 1972, 91-96; Iorgulescu, Scriitori, 253-254; Alex. Ștefănescu, Profunzimea satirei, CNT, 1979, 30; Mircea Popa, Între truculența limbajului și candoarea visului, TR, 1979, 36; Sultana Craia, Spațiul ficțiunii, LCF, 1979, 39; Dana Dumitriu, Locatarul speriat, RL, 1979, 44; Vasile Andru, Nevoia de sperietori, VR, 1979, 12; Maria-Luiza Cristescu, Dansul cuvintelor, RL, 1980, 9; Ioan Holban, Motivul călătoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Arta e clasică, îndreptată spre observația morală, de altfel cu mari îndemînări tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor țipătoare). O galerie de "caractere" este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mare talent oratoric și poetic susține această creație. Tendința e spre coloare, lexicală și vizuală, și e de mirare cum dramaturgul a putut absorbi în evocarea Moldovei atâtea muntenisme ("numa", "dada", "ăsta", "dește", "ăl", "acușica" etc.). Dezlănțuirea oratorică este extraordinară, truculența sublimă, la nivelul poeziei lui V. Hugo și M. Eminescu: " Oh! pădure tînără!... Unde sunt moșii voștri? Presărați... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Răz-boeni... Unde sunt părinții voștri? La Cetatea-Albă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ideație, exprimare și chiar în grafie, recurgând la artificii tipografice de inspirație avangardistă. Cultivă versul alb, imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai ales într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt în recursul la bizarerii, la alăturări ciudate. Cu trecerea anilor poetul își mai temperează întrucâtva avangardismul, abandonează îndrăznelile prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
de sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl diafan de ușoară visare îmblânzind truculența retoricii plastice și înfrumusețând cu un aer hieratic, de unicat, chiar cea mai uzată temă. În felul acesta, publicul recunoaște „aerul” și „culoarea” picturii Vioricăi Toporaș, semnătura devenind inutilă. Aurel LEON - 1983 VIORICA TOPORAȘ [...] În mai toate aceste scene ludice
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
acțiunea dramatică se bazează aproape în întregime pe un erou central. "Un singur caracter ajunge, spune Orazio în Teatrul comic, pentru susținerea unei comedii, în Franța (....). Italienii noștri vor mult mai mult." Goldoni aduce pe scenă viața, cu întreaga ei truculență. Se mănâncă, se bea, se doarme, se cumpără, se vinde, se scot la iveală bani care uneori sunt furați, femeile cârpesc ciorapi sau brodează la gherghef, se ocupă de toaleta lor.... O piesă precum Gâlcevile din Chioggia este deja "o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]