45 matches
-
în contribuția unor promoții mai noi. Caracteristice o. în poezie sunt considerate renunțarea la gravitatea modernistă, refuzul înfiorării patetice sau a tonului înalt, de vaticinație pe teme ontice, respingerea exprimării măiestrite și promovarea tonului familiar, colocvial, ironic și autoironic; biografismul truculent și colorat, dublat de magnificarea hâtră a derizoriului, sordidului sau a insignifiantului prin recuperare manierist-cărturărească, de fapt ironică, mitologizarea burlescă a cotidianului prin recurs la procedeele culturii populare; caracterul narativ al poemelor, recursul la listă sau la panoptic, la acumulări
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala de origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
-i revin: mișcându-se pe un teren nisipos, el ajunge rapid la concluzia că singura șansă de a duce la bun sfârșit investigația e să se implice în fiecare din fazele ei. Pentru iubitorul de secvențe spectaculoase, de intrigi dinamice, truculente, e posibil ca The High Window să fie o carte lipsită de spectaculozitatea scrierilor anterioare și ulterioare ale lui Chandler. Nu e de neglijat, însă, că autorul a creat una dintre cele mai spectaculoase galerii de personaje decupate din fauna
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eventual efect vindecător al impotenței. Îi va fi dat să-și întâlnească și recunoască fiul (care, confundându-l cu un tâlhar, tocmai îi înfige o lamă de cuțit în beregată), dar nu are tăria să-și dezvăluie identitatea. Scene tari, truculente, lovituri de teatru, schimbări bruște de decor și destin, specifice acelui timp baroc, patimi dezlănțuite sau reprimate, în cheia unui acut sentiment al sfârșitului. La confluența cu atrocitățile istoriei, semnalate telegrafic de autor, gravorul Meaume își duce crucea obsesiilor sale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fostul romancier Paco Cortés), evoluând în sensul adevăratei lor identități și istorii trăite. Ca o minge ridicată la fileu, intră în scenă acum comisarul-șef al unei secții madrilene de poliție franchistă, Don Luis, nu altul decât socrul lui Paco, truculentul și alcoolicul personaj ce va ocupa un rol important în economia romanului, golindu-l de livresc și evazionism, spre a face loc obsedantei teme realiste: abuzurile și crimele de război fratricid, cu autori în viață, activi încă sau trecuți în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se află Alexandru, o victimă nu numai a acestor măști truculente, dar și a propriului program estetic, acel ecumenopolis sau cetatea ideală, menită să abolească haosul, iadul războiului și al spectrelor asimilării vieții cu bestiarul morții. Alexandru se întoarce în Metropolă, cu originile și rădăcinile anihilate. Familia sa oferă spectacolul jalnic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Admettrons-nous les ouvrages qu’écrit cet homme, si hérissés de désordre en même temps qu’illimités et monstrueux qu’on ne peut le classer dans aucun genre, et dans lesquels des interventions personnelles arrêtent à tout moment, et avec une truculente et familière insolence, le cours de la fiction - philosophique ou esthétique - sur quoi nous allions nous mettre d’accord?“ „On raconte de Luigi Pirandello [...] qu’il a longtemps gardé chez lui, dans sa vie quotidienne, sa mère folle.“ „Avec Unamuno, nous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ușa de la intrare, parcă așa, fără voie, și, pă când portaru dormea somnu morților, am citit memorandumu: „9 a.m. Baronul G.L. Cafea cu lapte și cornuri cu unt“. Baron: du-te dă-l cântărește. Veștile dă la mine, poate nu truculente, da suculente, merită pă bune și atenția donșoarei sor-ta, care-i moartă după tot ce să leagă cu grangurii. Promite-i vorbe coapte dă la mine. Te Îmbrățișez, Indianu V Dragu meu Avelino, Pentru observatoru argentinean ie d-ăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și la receptarea operelor: când citim Cinna, citim de asemenea o tragedie clasică. La aceste ethosuri "generice" trimite indirect P. Hamon când opune "imaginea" "povestitorului" cu cea a "descriptorului". Pentru el, povestitorul "este un personaj mai degrabă masculin, mai degrabă truculent, care știe să trăiască, dezinteresat, sociabil, amabil și vorbăreț [...], personaj perfect în rolul de unchi sau de bunic binevoitor". În schimb, descriptorul "stă mai degrabă de partea savanților austeri care nu au harul vorbii, a oamenilor de știință închiși în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fost mult prea costisitor" Între cele două montări cu La Star, Lavelli și Cortez s-au revăzut pentru Salomeea de Richard Strauss, tot la Palais Gar nier, sub bagheta dirijorală a lui Kent Nagano. Din nou o Viorica tunsă scurt, truculentă, acoperită în blănuri de veveriță, ca un mantou de mici cadavre, Herodias grotescă, alături de Salomeea Eddei Moser, simplă până la esență. "A fost un mare succes, ni s-au cerut multe spectacole în plus, mai ales din punctul de vedere al
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
greu și la unison fugacele escapade timide ale verbului înspre registrul sonor. Nesiguranța, cu care erau mult mai învățați decât partenerii lor de conversație, nu reușise să le antreneze și gândirea în șerpuirile ei interminabile; de ce situația se schimba mai truculent și sfidător, de aceea mintea lor se crispa mai rigid într-o priză reflexă asupra ei. La antipod, arhitecții se dedau cu voluptate incertitudinii în lumea sensurilor tocmai pentru că, în afara ei, se găseau la adăpost destul de sigur; sistemul lor de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
azi, în modernitate sau post-modernitate, când „specialiștii” se rușinează de a o aborda sau o rezolvă, printr-un sofism sau altul, briliant, fără îndoială, și apoi se privesc în oglindă, Domniile lor, să constate încă o dată cât de abil, de truculent, a putut fi propriul lor creier, propria lor rutină speculativă. Iată una din obligațiile noastre, de „scormonitori de istorii”, cineva care să dea „iluzia vieții”, noi, „plăsmuitori, mitomani, mincinoși” de profesie, noi, care am avut norocul în istoria modernă de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară atunci când o comparăm cu marea istorie, rocambolescă și bogată în culori, cu măcelurile sale, cu erotismul său, cu monștrii sacri, regii truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un Iehova intervenționist, teribil de incorect (și care ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor de război). Din punct de vedere romanesc, Dumnezeul mâniei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un număr de personagii viabile, Sbiera, avarul, aci țanțoș, aci onctuos, inocent în vițiu și aproape simpatic, Tănase, țăran judecând prin prejudecăți, șleahticii polaci infatuați, hoții de pădure văzuți ca niște pirați, însă cu bun contur. Versificația însăși e focoasă, truculentă, când trebuie cu umor țărănesc apăsat, proverbial. Modelul lui Hasdeu în Ion-vodă cel Cumplit a fost Istoria românilor sub Mihai Viteazul a lui Bălcescu, interpretată în sensul culturii marilor genii. Concepția istorică a autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
interior căruia i se pune capăt prin punctele de suspensie la pagina 352, îl integrează pe Mircea Constantinescu în această mică tradiție. Cartea se prezintă plăcut și într-un mod corect pe ultima copertă: "STAND-BY reprezintă cel mai lung, mai truculent și mai profund monolog interior din literatura contemporană autohtonă. O spovedanie fără frontiere, singură tolerându-și frontierele. O mărturie mazochistă. O carte care scoate în evidență pornografia din politică și o anumită politică a pornografiei din România actuală. Rolul presei
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind o "„comedie muzicală, cu o distribuție de «comici vestiți ai ecranului», Stela Popescu, Marin Moraru, Alexandru Arșinel, Jean Constantin, în roluri suculente și truculente, dar și cu Emilia Popescu (la al doilea rol pe ecran, un talent exploziv), Teodora Mareș (tot frumoasă), David Ohanesian (pe post de tată «încuiat» dar nu incurabil), Iurie Darie (un director de teatru), Nicolae Caranfil (înainte de a deveni Nae
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]