254 matches
-
pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un trecător cumpăra roșii și Mioara 1 îl vedea pe bărbat cum se dezbracă încet, își așează hainele într-un colț și o trage cu forța pe vânzătoare. După ce o anihilează cu pumnii, o violează încet printre lăzile cu roșii trudite. Plin de sângele legumelor, bărbatul smulse cuțitul din jumătatea pepenelui expus pe tarabă și porni să tranșeze femeia începând cu toracele și terminând cu gamba piciorului stâng, pe care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Însă avea să nu Înceteze a fremăta Încă zece ani, tresărind pentru ultima oară la raza răsfrîntă de apa mării de la Carmen Sylva. O cățea albă Dar de ce s-a arătat Maica Domnului tocmai la Pișcari?... Era un sat mic, trudit și sărac, unul dintre puținele din ținut fără amestecuri etnice și confesionale. Amestecul, atîta cît fusese, se risipise, căci Horthy secerase zdravăn cu Auschwitz-ul prin cele două familii de evrei, iar supraviețuitorii lor se topi seră În toate vînturile. De ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac Deodată se destinde Și crește uriaș copac Tot ceru-n brațe de-l cuprinde. Sus, păsări piruie-n frunziș Jos, aur cade-n luminiș Pe drum, pe drumul meu trudit Din infinit spre infinit. Citește-le lui Tiotiu și roagă-l din partea mea să-mi răspundă dacă i-au plăcut și dacă face să le public. Vă sărut, Crainic [Doamnei Dr. Aglaia Crainic, Vila Stefanie, Strada Berăriei, Orașul Rădăuți, Rumänien
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Are conștiința clară, profundă, că nu-și aparține, că nu mai este al său, ci al lui Iisus Hristos. Sufletul curat al lui Hrisostom se oglindește în scrierile sale, în activitățile sale, peste tot, mărturisind o dragoste nețărmuită pentru cei trudiți și împovărați de greutățile vieții și vădind deseori o nestăvilită sete pentru înfăptuirea unei lumi noi, întemeiată pe cea mai profundă trăire a sentimentului religios. A slujit Biserica lui Hristos cu toată râvna, cu dragoste și cu devotament dus până la
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
urlet sau murmur, trăsură sau emul, tu za înălțată din țărână cu sânii de nori, cataractă de luceferi sau de pică. Alături o oglindă se apleacă, îți transformi precisul devenind o femeie rece, o stafie cu voalul primăverii în bulbul trudit, plutele îți cară mersul și razele spre amurg lucirea. La fel Aștept să vină ceva necunoscut aștept să se scurgă pe undeva timpul din retine timpul, cel care mă lovește lăsându-și amprentele pe chipul meu Totul e la fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Autorului Ce este oare fericirea Și unde oare-o pot găsi? Am căutat-o printre oameni, Dar n-am putut-o dobândi, Am alergat peste hotare, Crezând că obștea mi-e greșită, Găsit-am fericirea, oare? Aceeași sunt, dar mai trudită. Ce este oare fericirea Și unde oare-o pot găsi? Am căutat-o printre nouri Și printre multe reverii, Am alergat după himere, Cu sufletul tânjind de dor, Dar am găsit mereu durere, Și aripa-mi s-a frânt, în
CE ESTE OARE FERICIREA? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384782_a_386111]
-
cu nectar Să beau ca să uit de tot ce e rău. Din tot ce-a rămas, iubirea măcar Să aibă curajul al meu sau al tău. Acuma voi bea de necaz sau de dor Cu vis să mă-mbăt și gândul trudit. Căci dragostea toată cu-n simplu fior Din vremuri trecute m-a tot biruit. Voi pune pe limbă licoare de-a ta Ca visul să-mi fugă departe-n pustiu. Pe urmă din doruri ne vom adăpa Cu gândul că
PAHARUL ÎMPLINIRII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385320_a_386649]
-
capăt stâncilor și humii, /de parc-am ști c-aci e Dumnezeu, / Înmormântat de la-nceputul lumii. Izbim mereu și ca-ntr-un surd ecou /ni se prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un cavou / să ne zdrobim truditele ciolane. / Și cum prin pâclă ne mișcăm înceți, /ni-s tâmplele un scrâșnet de motoare /și-n loc de mâini par-cam avea lopeți / și-am dumica șenile sub picioare. Iar către zori, împovărați de răngi, /de-ngenunchem pe deal ca
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
departe... Verdictul, fără noimă și judecată, era scurt și tăios ca o lamă de cuțit: „Dușmani ai poporului, chiaburi, trădători, titoiști”. Lor le căzură victimă și Ioan Todos cu ai săi, după teroarea colectivizării și a cotelor obligatorii din recolta trudită. Bătrânul Todos își câștiga pâinea ostenind la munca câmpului de la ora 2 din noapte, până la lăsarea serii. La acea dată, el, soția, fiul de numai 17 ani și bunica urmau să ia drumul nemeritatului surghiun... Ioan Todos își amintește și
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
ți-e dedicat! Să nu uiți niciodat' chemarea Ce-o face bunul Dumnezeu, El în iubirea Lui dorește Să fim iertați și tu și eu, Nu cere jertfe, doar credință, Tot ce-a promis, a împlinit! Privește-ți palma ta trudită, Cât crezi că iei din ce-ai muncit? Nimic nu iei din astă lume Când vei pleca în veșnicii, Doar ce-ai sădit în duh purta-vei, În ceasul ultim din chindii, Încă mai este loc la cruce, Prin harul
ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384341_a_385670]
-
în atmosferă atât de specifică a locantelor. De la Edgar Degas la Pablo Picasso, la pictorii interbelici și contemporani, romani și de aiurea, băutorii de absint sau de bere, de vin sau de spirtoase, au intrat în panoplia figurilor memorabile. Oameni trudiți care își îneacă în băutură necazurile, cheflii fără grijă zilei de mâine, prieteni veniți să sărbătorească un eveniment, parveniți dornici să fie văzuți în compania unor celebrități efemere, pot fi tot atât de bine personajele unui tablou cu acest subiect. Eroii unui
ARTIŞTII ŞI BOEMA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384601_a_385930]
-
biscuiți.“ Orgolioși, cei care au reușit să dobândească lumea, îi uită pe cei care au arat ogorul, l-au semănat, l-au îngrijit cu toată energia ființei lor, pentru ca nepoții să nu ducă lipsă de nimic. Calcă pe trupurile lor trudite și se pierd în deșertăciune. Bătrânii primesc palma copiilor întrebându-se unde au greșit atunci când i-au învățat despre cinste, adevăr, blândețe și milostenie, dar nu spun nimic, ci așteaptă ca ochii lor să se deschidă, ca a celui ce
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurînd lin pe vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cândva. Va rămâne doar o amintire stinsă peste rana vindecată din suflet. Nu mai este loc pentru nimic spectaculos în sens rău, de acum înainte. Dumnezeu nu lucrează haotic, iar miracolele Sale sunt liniștite. El îi cheamă pe toți cei trudiți și împovărați pentru a le da odihnă. Nina, Emanuel, Adina și Alin vor spune fiecare, pentru sine - „S-a sfârșit!” Ei nu vor mai relua jocul. Vor uita că au fost prinși cândva, din voia altora, într-un leagăn ce
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
Acum rămâne să ne răspundem fiecare în dreptul său, dacă Dumnezeu și-a atins scopul cu noi pe pământ sau nu! Într-o lume care „zace în păcat” e greu să mai auzi chemarea Lui Dumnezeu: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați ,ca Eu să vă dau odihnă în sufletele voastre”- zice Domnul Isus! Mă rog ca toți care nu au avut propria lor descoperire privind existența și planul de mântuire a lui Dumnezeu YEHOVA - Creatorul cerurilor și al pământului
DESPRE SCOPUL VIEŢII PE PĂMÂNT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363442_a_364771]
-
femeia iubită. „ ... Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cântă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte , iubito, Încet, monoton ... Trudit ) Referință Bibliografică: deschide clavirul și cântă-mi ... Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de credință/ Lăsând de-o parte orice-ncrâncenare.// Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire/ Din nuferi gingășie, puritate,/ Nimic din mine
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]