151 matches
-
cu tenacitate pe întreg parcursul unei cariere mai mult sau mai puțin prodigioase. Există, desigur, și excepții. Una dintre ele se numește Sherban Lupu, violonistul care de fiecare dată când se reîntoarce pe estradele de concert românești, aduce cu sine trufandale ce stârnesc apetitul melomanilor. Și acum port în memorie sonoritățile Capriciului enescian împrăștiate cu generozitate în urmă cu câțiva ani, în primă audiție absolută sub cupola Ateneului bucureștean. În aceeași instanță au răsunat, joi 13 decembrie, eufoniile Concertului pentru vioară
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
din numărul din octombrie al Ideilor în dialog este dedicat, după cum îi arată de fapt și titlul ("Plecînd de la Sebastian"), lui Mihail Sebastian. Aceeași fluență savuroasă și aceleași considerații pertinente, dezarmant de directe, fac din textul criticului literar o veritabilă trufanda livrescă, confirmînd un lucru pe care îl știam, de altfel, de mult: Dan C. Mihăilescu are un talent literar ce îl scoate din clasa criticilor obișnuiți. E exemplul cel mai nimerit de intelectual care, comentînd literatura altora, reușește să scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
ia pe nepregătite, este ca o lovitură de pumn din senin, ca o operație fără anestezie, nu vrea să demonstreze nimic și nu vrea nici măcar să placă, ba chiar pare construit în răspăr cu un spectator fin, pedant, obișnuit cu trufandale. Refuzul regizorului de a deschide o problematică ideologică poate fi mai bine înțeles în acest context al ratărilor anterioare, a unui anumit curent dominant cu privire la abordarea evenimentelor de dinainte de '89 sau chiar a celor postdecembriste. Stau mărturie filme precum Patul
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
l-a repudiat secole de-a rîndul: sexul. Inima li se înveșmîntează în dezinvoltură, la fel cum, pe dedesubt, hainele lor își simplifică horbota intimă: desuurile dispar din prea mare dificultate a mînuirii lor. Din cetăți menite cuceririi, femeile devin trufandale menite culesului timpuriu. Dramele umane, chiar dacă mai există, își relativizează proporțiile, după cum presiunea colectivității asupra individului nu depășește pragul opțional al unei cutume aflate la libera lui alegere: o poate accepta sau nu. Tradiția devine facultativă, iar sentimentele de clan
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
ne mai lasă nici un dubiu. "O discuție, ceva mai lungă, am avut cu dna M., redactor la o editură bucureșteană. N-am apucat să vorbim despre text, nici acum n-am habar ce crede despre el. Când a auzit ce trufandale îmi circulă mie libere prin creier, cât era ea de doamnă, dna M. și-a făcut cruce. Cu stânga. I-am spus că n-aș vrea să semnez cartea cu numele meu, ci cu unul străinez, George Blake, de exemplu
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie de paradis“. „Du-te să tragi draperiile, ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe scena unei crime, atent să nu las urme. Cu coada ochiului, privesc spre cetaceul eșuat În așternut, imaginându-mi negativul imaginii, adică un contur desenat cu creta pe asfalt. Imaginația e bună, te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că nimeni nu i-ar fi putut rezista. Telefoane după telefoane, atenții peste atenții, cadouașe, cine romantice în Herăstrău, la Lido, numai în separeuri rezervate, mofturi de suflețică de bani gata. Mirodenii ca-n filme, simte Tușica nevoia să intervină, trufandale, caviar, deserturi flambante, ce mai, viață ca-n pampas din cîte îmi dau seama, și să nu spui nimic pînă acuma, ar trebui să-ți fie rușine, o dojenește în glumă. Și, după toate astea, nimic serios? întreabă Angelina cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Crăciun fericit! Brr., ce frig s-a lăsat. -Crăciun fericit, Antoniu. Ce se aude? -A căzut o stea pe acoperișul șandramalei lui Ben -Ce boschetar râios! O să-i prepar un borș din spini de trandafiri acrit cu lămâie. O adevărată trufanda! Ascultă Kawabata, hoinar neghiob, azi e Crăciunul. S-a născut Domnul nostru Iisus Christos. Să nu-l sperii cu fața ta de boschetar cu dinți ruginiți și ochi de vrăjitoare. E prea târziu ca să arăți lumii, un chip curat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intersecția cu "6 Martie" și venea, înfuriat că vameșii i-au dijmuit pachetul trimis de Brăduț, de la Paris. Lipsea pateul. Catastrofă. Cînd nu devora un Stroganoff, un cotlet-surpriză, o scrumbie în țiplă (micii îi mînca așa cum alții mănîncă semințe), pîndea trufandale prin magazine, într-o continuă vînătoare gastronomico-bahică. Piersici congelate la Fortuna, copane de pui de baltă la Delta, filé de rechin la Leonida, ghiudem din cerb la Mistrețul. În mega-magazinul Bucur Obor, mă lăsa antrenată într-o coadă pentru cabernet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că nimeni nu i-ar fi putut rezista. Telefoane după telefoane, atenții peste atenții, cadouașe, cine romantice în Herăstrău, la Lido, numai în separeuri rezervate, mofturi de suflețică de bani gata. Mirodenii ca-n filme, simte Tușica nevoia să intervină, trufandale, caviar, deserturi flambante, ce mai, viață ca-n pampas din cîte îmi dau seama, și să nu spui nimic pînă acuma, ar trebui să-ți fie rușine, o dojenește în glumă. Și, după toate astea, nimic serios? întreabă Angelina cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe gânduri, la index protagoniștii respectivelor texte? (Până și argumentul înșelător al "pregnanței literare" respinge un atare tratament excesiv justițiar.) Coborând către exemple, mi se pare problematic ca din proze cum sunt O vizită la castelul "Iulia Hasdeu", Mamă, Pastramă trufanda, O conferență, Povestea isprăvilor diplomatice ale dlui C. A. Rosetti, Smărăndița, Cum se înțeleg țăranii, "Națiunea română", O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou, Dintr-un catastif vechi, Dă dămult... mai dă dămult... să nu fie selecționat pentru partea
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
mai firave cu lumea, nu ne vorbea niciodată de prezent. Citindu-i volumul Distinguo, o culegere de eseuri, evocări și dialoguri, i-am regăsit însușirile de atunci. Autorul pare un spirit cochet care pune preț pe delicatese livrești și pe trufandale teoretice. Seamănă cu un numismat care jubilează numai dacă pojghița monezii găsite atestă o neașteptată raritate istorică. În plus, o undă de sfătoșenie moldovenească, dar cu totul nemucalită, îi străbate textele, autorul simțindu-se bine în pielea unui povestitor ce
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
și cina de la Sebeș, într-un vechi han de prin secolul al XV-lea, renovat și modernizat, Leul de aur, pe unde ar fi trecut și Mihai Viteazul la 1600. Bună dispoziție și degustare de vinuri de la Domeniile Boieru. Plus „trufandaua” parodică, după Moartea căprioarei. Autor și interpret: Horia Gârbea. Personaje principale ale parodiei: Nicolae Manolescu („tata”), Horia Gârbea („fiul”), Varujan Vosganian („vânător”). Loca- ția întâmplării din poem: Jariștea. Căprioara? Habar n-am. Am reținut doar că avea nevoie de-un
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
cum ar fi cea a cântecului de lume, atât de popular între 1750 și 1850 - fiind importante pentru mai buna înțelegere a fenomenului larg cultural sau a celui strict literar din perioada avută în vedere. Nu lipsesc din carte nici „trufandalele” istorico-literare. Una dintre cele mai spectaculoase, care interesează și comparatismul literar românesc, pe o perioadă în care referințele acestuia nu sunt foarte generoase, o aflăm în mica intervenție O descriere a Ardealului într-o cronică spaniolă (p. 55-64), cu atât
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen Negrici se poate deda voluptății de a spune ce crede cu adevărat despre începuturile literaturii române. Nu fără tandrețe
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
de la Gestapo, francezi, germani...” Piaf nu era o prostituată oarecare. Ei i se permitea să-și aleagă partenerii. În timp ce francezii sufereau de foame, Piaf era răsplătită pentru farmecele pe care le punea la bătaie, des chansonnettes comprises, cu bunătățuri și trufandale.
Adevărata Edith Piaf? () [Corola-journal/Journalistic/3171_a_4496]
-
răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara asta, și mă doare; Lutul i-a-nghițit cu foame, ca pe-o trufanda râvnită, Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-au descântat de moarte Și-au pierdut zboru-ntr-o noapte și-au rămas tot mai departe; Singură-ntr-un glob de ceață, mai zăresc
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
de astăzi, cu una În plus sau În minus, tot aia e! Încurajator, trebuie să fiți de acord cu mine... N-am apucat să vorbim despre text, nici acum n-am habar ce crede despre el. Când a auzit ce trufandale Îmi circulă mie libere prin creier, cât era ea de doamnă, doamna M... și-a făcut cruce. Cu stânga. De fapt, care era mișcarea? I-am spus că n-aș vrea să semnez cartea cu numele meu, ci cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
efort prea mare pentru el. Cu toate că mijloacele materiale ajungeau pentru nevoile lui și ale soției, cu siguranță că n-avea și bani de risipit. Dar acum era de o extravaganță de-a dreptul nesăbuită și cumpăra tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trupul tău să îl prefac în cântec azurul nesfârșit să-l umple de cantare . stăpân m-aș vrea pe toate ale tale arzând foc viu în mine să aprinzi iubirea cea dintâi când nu știai să vinzi a tale adorate trufandale . să fii bobocul ce gură mea-l desface pe trupul tău încins plăcându-i să se joace. Referință Bibliografica: dă-ți buzele, să-mi fie mie-odoare / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august
DĂ-ŢI BUZELE, SĂ-MI FIE MIE-ODOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361508_a_362837]
-
Cu miile lor de morți. Tac chitic și-și văd de viață în continuare. Într-o lună au repus totul la punct! Jrunalistele, semianalfabete, au ajuns să isterizeze non stop. Exact ca babele nominalizate pentru Oscarul zvonurilor. Auzi, îngijorare maximă!? Trufandalele sunt inaccesibile ca preț! De parcă nu mai poți aștepta o săptămână, două și să le cumperi la prețuri absolut normale! Acum nicio vorbuliță despre cât de bogată e piața românească. Incredibil! Mai ieftin ca pe timpul ciuruitului! E adevărat, mai puțin
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
ca și niște jucării stricate, Acum fraternizează c-un ... Lăstun În cimitirul de mașini uzate! AVÂNTUL ... ELANULUI POLAR Un brav elan pornise cu ... avânt Spre mușchii ce știa că-n zonă cresc, Sperând că ... mușchii săi se întăresc De scoate trufandale din pământ. Îl însoțea-n efortul său, firesc, Consoarta ce-o avea cu jurământ Și la urechi îi susura un cânt, Șoptindu-i cu tandrețe: „Te iubesc!” Deci, la desert, i-a oferit dulceață De ... coarne (!), preparată ca la carte
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
bine situat dar, era mult mai în vârstă ca mine.. - Acum nu se simte iar mai târziu nu va mai fi cazul, au avut grijă ai mei să mă încurajeze cu atât mai mult te va iubi fiind că o trufanda alături de el. Cu timpul îl vei iubi și viața ta va fi cea dorită. Cine gândea atunci că voi ajunge să-mi caut iubirea în patul altui bărbat? Venise vremea când orice încercare nu a mai avut sorți de izbândă
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
generații, nepoata și bunicul cum păreau a fi ei despuiați și ce contrast între cele două corpuri expuse. - Zici că era apetisantă studenta? Săndica îi trimise un ghiont între coaste. Asta ca să te înveți minte să te mai uiți după trufandale apetisante. - Au, ce-mi faci? Mă doare! Nu ți-am spus că doar într-o zi am mers cu un coleg, cu mașina. Era un gălățean de al meu întâlnit pe plajă și el mi-a propus să mergem, să
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
cum știu femeile să plângă la rădăcina unei iubiri ca si cum disperarea ar ieși din sămânță ele își îngroapă capul în palme plângând își udă amintirile femeile nu-și șterg niciodată lacrimile amintirile lor trebuie să fie mereu proaspete ca niște trufandale din care doar vrei să gusti niciodată nu ai intenția să te saturi. femeile sunt că fumul se aprind ușor ard și dispar se întorc în timp mereu tinere mereu pline de iubire gândurile lor nu imbatranesc niciodată ridurile sunt
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]