40 matches
-
mândruță...” “... Foaie verde de alun, Omule cu caii buni, Hai să facem schimb în drum Că și caii mei sunt buni...” “... - Murguleț, căluțul meu, Ce te-abați din drum mereu? Ori ți-e greu trupșoru’ meu? Nu mi-e greu trupșorul tău Ci mi-e greu năravul tău, Că pe la câte cârciumi treci, Pe la toate îți petreci Și-mi dai fân doar pietrele Și grăunță stelele, Stăpânaș, stăpânul meu...” Frumos glas! Dacă posesorul său ar fi putut face mai multă școală
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrîn neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mîntuirea? Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii-i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sînt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul înfrunzit verde în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i fi curățat șederea de foile uscate ce-o acopereau - căci era toamnă -, acolo, prin apropiere, se jucau ca de-obicei niște copilandri. Și unul din ei, punându-l pe altul lângă trunchiul unuia dintre castanii sălbatici, lipit cu tot trupșorul de el, îi spunea: „Tu erai prizonier, te prindeau niște hoți...“ „Da’ ce, eu...“, începu îmbufnat celălalt, iar primul replică: „Nu, tu nu erai tu...“ Augusto nu vru s-asculte mai mult; se ridică și se mută pe altă bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne-am putea cumpăra o grămadă de pantofi superbi. Următoarea Întrebare. Deci nu e un lucru rău să minți la o prezentare finală? Numai dacă nu știi să minți frumos. Momo izbucnește Într-un hohot de râs prea puternic pentru trupșorul ei fragil; o aruncă În spate, pe pat, și-i cade un pantof, aterizând pe podea. (Să nu uit să fac ceva În legătură cu pantofii ei: pantofi joși, albastru Închis, care nu-i avantajează deloc laba piciorului, ea având niște piciorușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
capul meu. 276 {EminescuOpVI 277} - Ia dă-ți tu Viță vama! - Ce fel de vamă ți-aș da? - Să-mi dai Viță pe murgu'! - Eu pe murgu-nu L-oi da Că mi l-o dat socru - meu Să-mi poarte trupșorul meu. - Ia dă-ți tu Viță vama! - Ce fel de vamă ți-aș da? - Fie-mi curvă maică-ta! - Eu pe maica nu ți-oi da Că ea nu-i de seama ta. - Ia dă-ți tu Viță vama! - Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Câte strălucesc mie-mi înnegresc, De nimic nu pociu să mă veselesc. Ah, noroc pismaș, ah, noroc cumplit, 433 {EminescuOpVI 434} Ajungă-ți atât de când m-ai muncit, Ăst foc ce mi-l dai, când o mi-l iai, De trupșorul meu milă o să ai? Este lucru de mirare Eu atât să te iubesc Și inima pre-ndurare Să nu pot să ți-o pornesc. Legea, firea poruncește Câți ne iubesc, să-i iubim, Iar nu cumplit vrăjmășește Cu ură să-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui Bachus.În scurtă vreme deveni alcoolic. Maria era tot mai ocupată cu atelierul. Fata își căuta, cuminte, de școală. Într-o seară, Maria a întârziat mai mult decât de obicei. Mihaiu a venit acasă, beat tare. Copila dormea. Cu trupșorul cam dezgolit. El a voit întâi să i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Sosind eu în apropierea unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele lor însă sunt ciupite și cocârjate de slabe ce sunt și de boli. Unii doar bombănesc ceva, sunt deja pradă unor ținuturi sterpe tot mai resimțite în vegetație și peisaj. Uneori nu e nici o diferență între un copil și un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
firesc la autorul englez o umbră de incertitudine, de îndoială din partea cititorului față de evoluția morală ulterioară a 904 Ibidem, p. 217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
corpului sînt mesagerii și instrumentele posesiunii În dragoste: Pieptule ce pînă azi Știu și decît să arzi, Aflînd acum unde mergi, Bate În ceasuri Întregi. MÎinilor nu vă-nlemniți, Ci vă dați să pipăiți Și să strîngeți binișor Acel minunat trupșor. Picioarelor, alergați, Săraci, nu mai trepădați, Duceți-vă să-ntîlnesc Stăpîna care-mi slăvesc.” Cum voi arăta mai tîrziu, pentru Anton Pann ibovnica nu-i o imagine abstractă. Vorbește și el de „nur osebit”, de „rumenețea” care este semnul știut al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]