40 matches
-
Sosind eu în apropierea unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele lor însă sunt ciupite și cocârjate de slabe ce sunt și de boli. Unii doar bombănesc ceva, sunt deja pradă unor ținuturi sterpe tot mai resimțite în vegetație și peisaj. Uneori nu e nici o diferență între un copil și un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
muri aici la mine, s-o știți... DOAMNA WURM: Toți oamenii trebuie să moară de-a dreptul, așa e planul Domnului. DOAMNA GROLLFEUER: Dar astăzi m-am decis la un act dumnezeiesc, doamnă Wurm. Nu ai încă nici o durere în trupșorul dumitale ridicol? DOAMNA WURM: Am avut întotdeauna griji dureroase apropo de Herrmann al meu, dar durerile de afară nu se simt așa... de ce? DESIRÉE: Mie de fapt mi s-a făcut îngrozitor de rău. BIANCA: Așa de rău nu i-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
firesc la autorul englez o umbră de incertitudine, de îndoială din partea cititorului față de evoluția morală ulterioară a 904 Ibidem, p. 217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
firesc la autorul englez o umbră de incertitudine, de îndoială din partea cititorului față de evoluția morală ulterioară a 904 Ibidem, p. 217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i fi curățat șederea de foile uscate ce-o acopereau - căci era toamnă -, acolo, prin apropiere, se jucau ca de-obicei niște copilandri. Și unul din ei, punându-l pe altul lângă trunchiul unuia dintre castanii sălbatici, lipit cu tot trupșorul de el, îi spunea: „Tu erai prizonier, te prindeau niște hoți...“ „Da’ ce, eu...“, începu îmbufnat celălalt, iar primul replică: „Nu, tu nu erai tu...“ Augusto nu vru s-asculte mai mult; se ridică și se mută pe altă bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne-am putea cumpăra o grămadă de pantofi superbi. Următoarea Întrebare. Deci nu e un lucru rău să minți la o prezentare finală? Numai dacă nu știi să minți frumos. Momo izbucnește Într-un hohot de râs prea puternic pentru trupșorul ei fragil; o aruncă În spate, pe pat, și-i cade un pantof, aterizând pe podea. (Să nu uit să fac ceva În legătură cu pantofii ei: pantofi joși, albastru Închis, care nu-i avantajează deloc laba piciorului, ea având niște piciorușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul înfrunzit verde în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care i-o dăduse Hicks. Îi reduse circumferința și o închise pe încheietura copilei. ― Ține. E un talisman. O să mă ajute să te supraveghez. Dormi, acum... și să nu visezi, de acord? ― Să-ncerc. Ripley auzi foșnetul așternutului când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu fac altceva decât să degradeze o formă de energie chimică, superioară, În alta tot chimică, dar inferioară folosind, pentru existența lor, diferența. Diferența? Da, transformată Însă În negentropie, adică Într’o ordine internă ce tinde spre perfecțiune. Căci acel trupșor Își caută, cu bietul lui ganglion, o devenire mai bună, În primul rând trăind, adică supraviețuind mereu Într’un mediu nu neapărat ostil, dar sigur incitant. O face uneori În șirul generațiilor, precum fluturele monarh, acela silit a bate America
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Radio Iași. 6. „Mofturi“ Cei care mă cunosc pretind că sunt mofturos. Zic ei că, pe lângă că nu dorm - o preocupare de bază a mea - oriunde, nici nu mănânc orice. De fapt, În ambele cazuri nu vreau să-mi supun trupșorul la un efort suplimentar. Mă puteți Învinui astfel doar de - nu comoditate - optimizare. Și știu de la mămica ceea ce voi abia Începeți să aflați și nu vă vine să credeți: că ceea ce mă Înconjoară trebuie să fie antiteza mea energetică, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eu rău nu am făcut, făr-bine cât am putut. Am luat de la bogați de am dat la cei săraci. Frunză verde izmă creață, când s-a făcut dimineață, Adânc mormânt îi săpară, feciorii din Cârțișoară. Să așeze-n el frumos, trupșor de haiduc vânjos. La trei zile satu-o vint să-l petreacă la mormânt. Urlă câinii-n sat și latră, pe Budac îl duc la groapă, Iar acolo-l înconjor cu flori roșii de bujor Și cum stau și îl privesc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia copiilor lui Dumnezeu sau ai Rațiunii, cu trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de a-și găsi undeva un teritoriu al lor, un cuib primitor. Iar noi ăștia, agnosticii, cărora arderea la crematoriu a corpurilor celor apropiați ne lasă, ca să zic așa, un gust de cenușă, găsim firesc ca fantomele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puteri pentru a-și reveni în simțiri și a conștientiza că încă sunt vii și nu morți. Se lipiră doi câte doi spate în spate, tremurând ca o trestie în vânt, încercând din această poziție să-și pună hainele pe trupșorul lor gol, încercat atât de greu de temperatura scăzută. Se așezaseră câteva minute să-și tragă sufletul atât cât le mai lăsase Dumnezeu. Alin le întinse pe rând o sticlă de palincă pe care o luase la plecare cu scopul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
muncesc cu dragoste și râvnă și mai presus de puterile mele. Mi-e frică să nu învăț să urăsc; ar fi îngrozitor, la vârsta mea, cum ar fi îngrozitor rictusul de maimuță, în locul surâsului cald cu care mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]