111 matches
-
acoperișul somptuosului apartament sunt enorme glastre cu flori, cu un parfum Îmb)ț)tor. E o lun) aproape plin). Jos se afl) biserică, porțiuni din ea datând din secolul al IV-lea. Arhiepiscopul este, că s) folosesc un cuvant vechi, trupeș. Sutana, roșu-Închis la culoare, se umfl), mulându-se pe trupul s)u. Pe piept, dou) pixuri sunt ag)țațe Între nasturi. Are o expresie tinereasc), inteligent); o barb) neagr), mic) și Îngrijit). Are ochi verzi. Mai sunt prezenți Isaac Stern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
propriei existențe drept un exercițiu firesc al modului său de a fi și a inter-reacționa cu realitatea împrejmuitoare și cu ceilalți semeni. Astfel, rostirea este înlocuită prin gest și modulații ale chipului iar percepția sonoră prin citirea atentă a dinamicii trupeși și a expresivității mobile ce activează trăsăturile fețelor umane. Celui care îi lipsește vorbirea și auzul sau una dintre aceste trăsături fundamentale pentru normalitatea umană își focalizează, așadar, energia atenției spre detaliu, spre amănuntul reprezentat de o tresărire a chipului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evreiești, înfloritoare aici până în anii 1940 ai secolului trecut. Din cauza caniculei, edificiul este plin ochi la ora 16.30, ora vizitei mele. Lucrătoarea de la garderobă refuză să discute cu mine, mă îndrumă direct către „Doamna Directoare”, o femeie blondă și trupeșă. Aceasta din urmă mă primește în biroul ei împodobit cu icoane de toate mărimile și flori în ghivece de lut, mă măsoară din cap până în picioare cu o privire fals plictisită, întrebându-mă ce caut acolo. Scot din buzunar legitimația
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
deoparte și încep să-l „filez”, da, acesta-i verbul potrivit, „a fila”, pe brazilianul meu „charismatic”, i-am dat, ad-hoc, numele de cod Samba-Man. Samba-Man vânează din priviri omul potrivit pentru a fi abordat. Iată, apare prada, un individ trupeș, corpolent, descheiat la ultimii nasturi de la cămașa verde-prăzuliu, care-l încape cu greu, cu o servietă uzată, pe care se sprijină pliată neglijent vesta de la costum, genul ceafă-cu-cartofi prăjiți. Samba-Man intră imediat în vorbă cu el, îl întreabă cu ce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
specializat în ceva”. Lasă să se înțeleagă că fratele trebuie retras din spital, se oferă să facă el un „diagnostic gratuit”, apoi spune „îl băgăm rapid în rețeaua noastră”. Ei bine, tocmai acest derapaj lingvistic îl bagă la bănuieli pe trupeșul primar, care părea aproape cucerit de perspectiva unui nou tratament, spiritual de data aceasta. Am văzut bine cum s-a schimbat brusc la față atunci când a auzit de „rețeaua noastră”. „În ce îl băgați, mă ?” Fără să aștepte răspunsul, a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
zile. Haideți, dragii mei, mergeți și pregătiți-vă lecțiile pentru mâine. Și a venit și toamna, ducându-ne într-un cortegiu de frunze moarte spre aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous?" ("Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?") (Paul Gauguin) "Deci a venit și toamna cu palele-i tristeți Și curg încete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mărunt, ca o făină albă. Acum, zăpada pufoasă reactualizează o iarnă care a fost ratată anul acesta și aici, în coasta muntelui. Sunt într-o iarnă care mi se pare artificială; peisajul devine albastru, cu copaci mari, bătrâni, cu trunchiuri trupeșe, cu câteva ciori grave, parcă ar fi mici statuete negre. Sting lumina și privesc la schimbarea lentă a culorilor care se topesc în noapte. Strada, neumblat albă, pustie. Ninsoarea se cerne spornică, este ora la care încep să se aprindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
m-a trezit spunându-mi că trebuie să vin și eu cu ea pentru că... tanti a murit. Moartă, semăna extraordinar cu mama. Apoi, după îmbălsămarea la domiciliu, expresia feței i s-a schimbat, devenind, aș zice, redutabilă. Fusese o femeie trupeșă, voinică; în ultimii ani slăbise însă incredibil, de bătrânețe mai curând decât de o boală anume (deși boli avea destule, fiind suferindă încă din tinerețe); în vremea din urmă folosea bastonul chiar în deplasările prin casă, de unde, de altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o fai moa să dormeuză care numai că nu putea vorbi. - Fetele bătrâne sau urâte și bunicile noastre cărunte Își păstrează uneori farmecul lor feminin. - Sighișoara, burgul medieval de pe Târnave, adăpostul dragostelor noastre vinovate de acum treizeci de ani. - O trupeșă fecioară se lasă violată pe podele, printre lacrimi, sânge, zdrențe, toate repede uitate. - Atenție, doam nelor și domnilor, la bestia lubrică ce Încă dormitează În noi. - Amor = război cu femeile; prietenie = pace cu femeile, spunea Boni de Castellane, prinț adorat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cuvinte pline de miere zugrăvea soarta celei chemate să vadă! PHILARÈTE CHASLES 1798-1873 MARCHIZUL DE CUSTINE La contesa Merlin am văzut intrând într-o zi, anunțat de lacheu ca marchiz, dar fără să-i pot desluși numele, un om destul de trupeș și de puternic, îmbrăcat cuviincios, dar fără căutare. După ce a strâns mâna contesei, s-a așezat în agreabilul ei budoar de mătase albastră, mic salon de conversație anexat marelui salon de muzică. Aici Rossini, de Girardin, Mamiani, Martinez de la Rosa
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
formidabilului spectacol al lui Alexandru Tocilescu, de o milă atotcuprinzătoare, dincolo de orice criteriiă Ne e milă de bătrânii servitori bețivi, devotați și nevolnici, de fetele „bune“ care nu deosebesc între „iubit“ și „iubire“, de gospodinele harnice, învățate cu greul, bisericoase, trupeșe și obtuze, de mărunta ingeniozitate a găinarilor, lacomi la prețuri mici, demoni scăpătați, provinciali și, în definitiv, perdanți, de băieții „buni“, cărora le reușește totul, întreprinzători, generoși din lipsă de imaginație, monumente de plictiseală și de succes senil, exemplari în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Enisala dintr-o carte de poezie a poetului Mărășanu, încă din 1984, dar nu știa că e o cetate. În confuzia asta a cantonat și Fănuș un timp: credea că e vorba de o iubire pătimașă și clandestină cu o trupeșă brăileancă, pentru că în poezioara cu pricina, intitulată chiar Enisala, mărturisesc astfel: Am iubit la Enisala / fata mării Polimnia! / Toată vara, toată vara / Îmi surâse cununia, / Dar spre toamnă goală-i sala / Mării; sună trist pustia. / Și-am lăsat la Enisala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aveau probleme din orice motiv, Nieve să fie cea care să vorbească în numele lor; ea era nemilos de convingătoare, cu o hotărâre feroce, cu toată înfățișarea ei angelică, și putea să facă pe oricine să creadă orice. Darcey era mai trupeșă, cu oase mari și ușor supraponderală pentru vârsta ei; părul ei blond avea reflexe de culoarea mierii și ochii ei albaștri erau ceva mai neliniștiți și mai aprinși decât cei ai prietenei sale. Deseori îi spunea lui Nieve că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trupuri. O pasăre țipă strident, În timp ce zbura peste vale. Dar nimic mai mult. Toate zburătoarele fugiseră spre alt munte, mai pașnic, lăsând locul În seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani, devenise prea trupeș și, chiar când Îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape Înfipt Între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, În care ținea bastonul de comandă. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
refrenul („Dar unde-i neaua de mai an?), inegalabil tradus, rămăsese neschimbat, cu Balada în numele Fortunei, Balada pe care Villon a făcut-o la rugămintea maicii sale ca să se roage la Maica Domnului și cu Balada lui Villon și-a trupeșei Margot, - întru totul ,,altele” în noua versiune, și mult mai aproape de original. Sperăm cu toții să vedem și să avem cît mai repede volumul cu această traducere, fără să ne gîndim că așteptarea va dura mai bine de treizeci de ani
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
crescut într-o baracă din mijlocul unui cîmp de porumb din afara orașului Chester, Virginia, lîngă o șosea care șerpuia spre est, și ducea nicăieri. Porumb de o parte și de alta, și capre în spate. Mama ei, Hellen, o greco-americană, trupeșă, vioaie, cititoare de romane, romantică și visătoare, o femeie de origine umilă dar cu o ținută mîndră, și care aștepta mult de la viață, s-a îndrăgostit, în vremea penuriei de bărbați din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
foarte greu pentru un copil să săvîrșească asemenea grozăvie, să-și spînzure mama, ce dracu' nu avea decît zece ani. Nu a fost un caz prea greu de rezolvat, o femeie nebună pe care a apucat-o amocul, o femeie trupeșă și chipeșă, încă destul de bună pentru ca un bărbat s-o strîngă în brațe și s-o consoleze; păcat, mare păcat că s-a lăsat doborîtă și a clacat! După nenorocire, tatăl ei, măcelarul Shetty și-a făcut apariția împreună cu amantul
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
dragoste, iar titularul Cronica ideilor din România literară se ocupă, oarecum neașteptat, de parapsihologie. Dar nu despre ei va vorbi cronicarul, ci despre interviul lui Kate Winslet. Partenera lui Leonardo di Caprio din Titanic se pare că e o femeie trupeșă (deși pozele nu o arată așa) și plină... de personalitate. La întrebarea-clișeu dacă și-a dorit vreodată să fie altcineva sau altceva decât este, actrița răspunde: "Pentru mine aste e ceva permanent. Cred, însă, că ajungi într-un punct în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
o lume extrem de rigidă și de exigentă. Mai ales noi, actorii." Toate bune și frumoase, așa cum le poate spune o tânără actriță. Cronicarul rămâne însă cu o nedumerire. În chapeau-ul redactat de Cristina Udangiu, actrița este caracterizată așa: "O femeie trupeșă de peste 40 de ani". Am mai auzit că actrițelor li se falsifică vârsta, ca să pară mai tinere. Dar ca una să fie declarată cu 10 ani mai bătrână n-am mai auzit. Pentru că pe toate site-urile de pe internet, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
amănunțit în două locuri. Voi da cele două citate, cam lungi, și pentru a vă convinge, dar și pentru că îmi place să copii din Dostoievski la nebunie! Primul portret: „Era un bărbat de vreo cincizeci de ani, înalt fără exagerare, trupeș, cu umeri lați și cam rotunjiți, ceea ce îl făcea să pară adus din spate. Îmbrăcat elegant și comod, avea o înfățișare impunătoare, de boier. Ținea în mînă un baston frumos, cu care izbea trotuarul la fiecare pas; mănușile erau impecabile
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
pălăria de pai și pușca de vînătoare, să-nham o iapă calmă la șaretă și, fluierînd prepelicarul, să plec la plimbare! Să mănînc somon și batog, să joc biliard la o moșieriță tînără și văduvă, vecină îmbrăcată-n museline albe, trupeșă și tandră, ahtiată după discuții fine, dar ascunzînd în lenjeria-i intimă acel pizdoi pe care bănuiesc că-l au toate eroinele lui Turgheniev! Sau să mă duc la zemstvă cu chibitca! Să beau o votculiță cu substitutul de procuror
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
Cotruș l-am cunoscut în vara 1965, la Oradea, în zilele de neuitat, de-o fericită înfrigurare, în care se pregătea reapariția revistei Familia, în redacția căreia deveniserăm colegi. M-a surprins tinerețea nonșalantă a acestui bărbat brunet, înalt și trupeș, care, avînd 39 de ani, părea, în unele clipe luminate de surîsul său cordial, să aibă cu măcar un deceniu mai puțin. Din capul locului ne-a cucerit prin locvacitatea sa ieșită din comun, neprotocolară, în cîmpul căreia se mixau
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
dea cu părerea. Și nu se înșela. Totuși, epidemia de-abia începuse. Până la sfârșitul lui iulie alți zece copii, toți din grupul domnului Cantor, se îmbolnăviseră, printre care și naratorul, Arnie Mesnikoff, pe-atunci un puști de unsprezece ani. Băieți trupeși, băieți agili, grași sau zvelți, sportivi sau nesportivi, boala îi secera pe toți, schilodindu-i pe viață, asta dacă nu-i omora în câteva zile. Curând, teama, apoi groaza și în cele din urmă teroarea aveau să se pogoare asupra
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]