108 matches
-
Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră În antisală. — Nici morți, nici sânge, insistă bărbatul trupeș. Adică nu prea mult. Cel cu capul rotund Își ridică ambele mâini. Avea, observă Diego Alatriste, unghiile murdare și pete de cerneală pe degete, ca ale unui copist sau secretar de cancelarie; Însă purta un inel gros de aur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unei femei. — Lipsesc câte zece piese de aur, zise căpitanul. De fiecare. Tonul celuilalt deveni neplăcut: — Cel ce vă va aștepta mâine noapte vă va da și restul, În schimbul documentelor celor doi călători. — Și dacă ceva iese prost? Ochii mascatului trupeș căruia cel cu capul rotund i se adresase cu Excelență părură să-l străpungă pe căpitan prin deschizăturile măștii. — E mai bine pentru toți ca nimic să nu iasă prost, zise. Vocea Îi răsunase amenințător, și era evident că amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu care ai absoluta siguranță că nu trebuie să lași vreodată garda jos și că e mai bine să-i Înfigi deodată lama În trup, așa, ca să fie, decât să te trezești străpuns când ți-e lumea mai dragă. Mascatul trupeș era genul de om zgârcit la vorbă. Mai așteptă puțin În tăcere, ascultând atent cum cel cu capul rotund le explica lui Diego Alatriste și italianului ultimele detalii ale afacerii. De două ori dădu afirmativ din cap, arătându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încredere și favoritul regelui, prefera să se aibă bine cu ferocele dominican. Nu puteai zice nici cârc. Cu un suspin interior, căpitanul Alatriste Înțelese că soarta celor doi englezi, oricine or fi fost ei și În ciuda intențiilor bune ale mascatului trupeș, era pecetluită. Aveau de-a face nici mai mult nici mai puțin decât cu Biserica, și a mai discuta ceva era nu numai inutil, ci și periculos. Ce trebuie să facem? zise În sfârșit, resemnându-se În fața inevitabilului. — Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
merituos al regelui, mort În Flandra. Și nu-l puteam părăsi pe prietenul tatălui meu. Portița Sufletelor Părea să fie un tribunal, iar Diego Alatriste nu se Îndoi nici măcar o clipă că asta și era. Lipsea unul din mascați, bărbatul trupeș care dorise să curgă foarte puțin sânge, numai strictul necesar. Însă celălalt, cel cu capul rotund și părul urât și rar, era acolo, cu aceeași mască pe figură, așezat În spatele unei mese lungi pe care se aflau un candelabru aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răsuflarea pe când făceam unul, doi, trei pași către ea, care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a gândit la mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut desluși bine, la lumina alburie a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
regală, Îl conduse Înaintea sa pe Diego Alatriste prin niște coridoare secrete, retrăgându-se apoi. Bărbatul de la masă continua să adnoteze scrisorile și informațiile, imperturbabil, ca și când era singur; Încât căpitanul avu tot timpul să-l studieze bine. Era solid, chiar trupeș, cu cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cadă lăcățile comorilor." (Ostrovul lupilor) Pe aceste șesuri fără margine ai văzut domnia ta, domnule Odobescu, cîrdurile de dropii, ,cutreierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază". De ce oare tămădăienii le ziceau ,mitropoliți"? Era un omagiu adus celei mai trupeșe păsări a meleagului, sau cumva o ironie iscată de rotunjimea corpului ei? Contemporanii domniei tale, observă Sadoveanu, ,nu-și puneau față de acest măreț vînat problema loviturii de armă, cît problema apropierii. într-o întindere dreaptă și goală, orice arătare neobișnuită
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Pablo? E drept că-l sâcâie pe Pablo, dar e o foarte tânără doamnă care a cam întrecut măsura, a zis Gertrude Stein intrând. Numaidecât ușa cafenelei s-a trântit cu mare zgomot în spatele nostru și a apărut Fernande, foarte trupeșă, foarte agitată și foarte supărată. Félix Potin, a zis ea, n-a trimis dineul. Toți cei de față au căpătat o înfățișare consternată la auzul acestei teribile noutăți, însă eu, într-un fel tipic americănesc, i-am propus să mergem
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
francez cu numele de Vaillant. Era atelierul pe care avea să-l ocupe mai târziu Juan Gris. Abia mi-am scos pălăria și am admirat aranjamentul în timp ce Fernande o insulta violent pe Marie Laurencin, că lumea a și sosit. Fernande, trupeșă și impună toare, le-a tăiat calea. N-avea nici un chef să i se dea peste cap petrecerea din pricina Mariei Laurencin. Era nu-i așa o festivitate serioasă, un banchet serios în cinstea lui Rousseau și nici ea nici Pablo
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
continua, însă, acest război al său, niciodată pierdut, împotriva inerției cantitative. La marginea mării, lîngă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de o chemare comandîndu-i să se lepede, cu orice risc, de trupeșa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine, al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor cu care se întorcea din aceste campanii putea să pară puțină, celor cu vedere scurtă. De fiecare dată, se adăoga, totuși, în zestrea lui inefabilă
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
dea cu părerea. Și nu se înșela. Totuși, epidemia de-abia începuse. Până la sfârșitul lui iulie alți zece copii, toți din grupul domnului Cantor, se îmbolnăviseră, printre care și naratorul, Arnie Mesnikoff, pe-atunci un puști de unsprezece ani. Băieți trupeși, băieți agili, grași sau zvelți, sportivi sau nesportivi, boala îi secera pe toți, schilodindu-i pe viață, asta dacă nu-i omora în câteva zile. Curând, teama, apoi groaza și în cele din urmă teroarea aveau să se pogoare asupra
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
reprezintă lucrurile raționale, sau cele ce aparțin gîndirii». Niciodată o «sacra conversazione» - folosind termenul din Renaștere pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă. Îngeri, afecte și embleme, legînd săgetător văzutele și nevăzutele, fauna se înalță spre ambiții
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
albaștri buze roșii alo de ce nu răspunzi îți aud cîinele și nimic din ce trece de mine n-are carnea mai pură în anatolia cafeaua un continent întors cu spatele singură singurică pe canapeaua de piele n-o cunoști pe trupeșa Xenia spune șoferul mi-a arătat pernele ei din cauza părului roșcat asta îmi place la ea în anatolia cafeaua are mereu nevoie de cineva să vină în grabă să închidă ochii să-și frigă degetele mașină de tocat zic nimeni
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
vi s-a întîmplat, zise căpitanul Haralampije Opujić atunci cînd fiul i-o prezentă pe Jerisena. Bătrînul Opujić se afla cu pintenii însîngerați care în dimineața aceea îi salvaseră viața de la gloanțele neașteptate și trăgea din pipa lui verde. Era trupeș ca o sobă de teracotă în ciuda faptului că îmbătrînise sub ,loviturile vremii", în primii zece ani deloc, ca apoi zece ani într-o noapte. Putea trece podul cu un măgar în cîrcă, cum zicea el glumind, călătorii din carantină se
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
amănunțit în două locuri. Voi da cele două citate, cam lungi, și pentru a vă convinge, dar și pentru că îmi place să copii din Dostoievski la nebunie! Primul portret: „Era un bărbat de vreo cincizeci de ani, înalt fără exagerare, trupeș, cu umeri lați și cam rotunjiți, ceea ce îl făcea să pară adus din spate. Îmbrăcat elegant și comod, avea o înfățișare impunătoare, de boier. Ținea în mînă un baston frumos, cu care izbea trotuarul la fiecare pas; mănușile erau impecabile
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dac-as fi rămas o frunză Arămie, legănata Pe o palma-nfiorata, Sarutata-incet de brumă. Dac-as fi rămas un cântec În bătăi de vânt de toamnă, Murmurat încet de doamna Trupeșa și parfumata. Dac-as fi rămas un zâmbet Așternut peste câmpie, Îmbrăcat în albă iie A descantului de iarnă. Referință Bibliografica: Daca-as fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul VI, 11 noiembrie 2016
DACA-AS FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385198_a_386527]
-
ele erau speranțele noastre. S-au apropiat de țarc și în timp ce-și sărutau cățelușii, pe care îi purtau cu dragoste în brațe, cu ochii injectați de pofte arătau spre noi: ”eu îl vreau pe acela, spuse o doamnă trupeșă, care avea un ogar în lesă, ce zici Nero, îl cumpărăm?” Nero era dulăul, un ham al acestuia o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
hoaște, dar grosul mi-a rămas de la moșneag. Totul era să n-ai două în același loc, ci numai una, că altfel puteai păți ca paharnicul Zdrenghea, care să lăcomise și-avea la Pașcani două, una mai tânără, alta mai trupeșă, care când au aflat că mănâncă amândouă din același blid, s-au păruit cât s-au păruit, apoi s-au împăcat și l-au dat pe paharnic în izmene legat turcilor. Episodul 184 S.R.L. Episodul 185 SE SCHIȚEAZĂ UN PLAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplînd celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu o pălărie imensă cu pene și cu veșmintele ei care tot foșneau, deși nu făcea nici o mișcare. Refuzase scaunul acela ordinar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Wedding. Tuciuria mi-a deschis niște uși de sticlă și s-a dat la o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o orhidee cărnoasă. Grăsimea îi atârna gelatinoasă pe fața și brațele de culoarea piersicii, făcând-o să arate precum câinii ăia stupizi care sunt crescuți astfel încât să aibă o blană de câteva ori mai mare decât corpul. Propriul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar sunt sâmbete când ni se rezervă surpriza să ni se dea tot varză. Nu peste mult timp fu adusă, într-adevăr, varza. Comandantul Aciobăniței luă hotărârea să nu șovăie și să guste primul din linguroiul de varză pe care trupeșa bucătăreasă i-l răsturnă în castron. — Nu e rea, își informă el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și zefir... Cântă magnific Adriana Antoni, solemn, impozant! Are un ceva de aură, de superbitate, de înfiorare... înviorează fibrele sufletului ca roua florile, este elegantă ca o principesă, este suplă și vivace ca narcisa între florile fragezi ale primăverii, este trupeșă și frumoasă precum căprioara, este iederă pe scenă, iar glasu-i este văzduh! Cântă înzeit muzică populară, folclor din toate zonele tării, doine, romanțe, tango-uri, valsuri, muzică usoară. În inima ei cântă toate cântecele, cum cântă în pădure toate păsările, dar
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
lumea pestrița din jur abandonezi pe canapea pe cel ce bea bere navigând rapace cu stilul lui versatil jocurile de noroc sexul că panaceu amante cu unghii trase în gel țiganii ard cauciucuri uzate răsună o manea strident printre gospodine trupeșe alunec înfigând vibrant țocurile în asfaltul topit sună cerșetorii fostele smartphonul interfonul alarmă la fereastra acoperită cu folie vei salva astăzi vieți ? lumile astea nu ne pot delimită avem timp de extaz ne cunoaștem din războaiele excasnice între noi arde
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
cu sufletul la gură, umplând spațiul cu replici spirituale și cu prezența ei tonică. Era imposibil să-i reziști. Muzica era dată mereu aproape de maximum. Dar nu numai sonorul era extrem. Pe mine mă impresiona enorm. Pe lângă faptul că era trupeșă, de-a dreptul considerabilă, eu cântărind doar patruzeci și opt de kilograme, cei zece ani care ne despărțeau mă făceau să privesc în sus către ea, de parcă ar fi fost instalată pe un soclu permanent. Vedeam lumea capitalei ca pe
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]