45 matches
-
continuă a plajei de către soldații grăniceri înarmați cu binocluri și lunete puternice pe care le îndreptau mult mai bucuros spre fetele despuiate ale litoralului decât spre navele din larg: nu ne-ar fi plăcut să ne dăm în spectacol în fața trupeților excitați. Pe scurt, n-a fost să fie, deși nereida mi-a lăsat pentru totdeauna pe retină icoana pură ce nu s-a șters niciodată și care avea să-mi devină de-atunci emblema vacanțelor studențești de la Costinești: trupul gol
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
deranjeze, mulți și adormiseră rupți de oboseală, după instrucție... Domnule, - zicea - e mai multe posibilități, (obiceiul lui de a se prosti) - ori la Șanghai, că îți dă și gumă; dar e-așa de ieftin, că dai nas în nas cu trupeții învoiți și ei, mersi!... Ori la Voluptas... ai dracului! pentru boșorogi și cică intelectuali, scump foc! Nu te sfătuiesc, dar cred că n-ai nici atâta bănet, deși e cel mai șic... Rămâne a treia, unde merg și eu, e
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
A subliniat că "oamenii încep să se dumirească" și să-și dea seama că "toate minciunile lui Ponta nu țin de foame, nu țin de frig și ies la iveală așa cum sunt, adică cu adevărat dăunătoare pentru poporul român". Livrăm trupeți O palmă, încă o palmă...și ei ne fac cu mâna Voinescu a adăugat că, deși "reformiștii" sunt amenințați cu excluderea chiar și în această campanie electorală internă, ei rămân totuși în PDL. "Partidul sub conducerea Monicăi Macovei va duce
Voinescu: Când traseiștii fac cu mâna PDL-ului, PNL-ul îi dă o palmă by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38791_a_40116]
-
tocmai se ocupă intensiv cu veșnicia întreaga, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele ei Catedrală Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezența și pe lînga statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupetul soldă, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează norișori de tămîie și imponderabile cețuri autarhiste. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
perfect coordonați, energici, posesori de pancarte și stegulețe. Erau sindicaliști? Pas! Intelectuali? Niet! Victime ale odioasei Securități? Ioc! Nici măcar pensionari care să fi confundat Casa Poporului cu Economatul Poporului nu erau. Pur și simplu - și incredibil - erau oamenii P.S.D.-ului. Trupeții mobilizați de Gușă pentru a confisca o manifestație, acțiune care, așa cum se întâmplă mereu în ultima vreme, i-a ieșit pe dos. Combinagii nevoie mare, gușo-dânciștii nu mai trimit minerii sau specialiștii de la arme chimice pentru a împrăștia protestatarii. Trăim
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în palmă de la mînerul de fier al cuferelor. Pătrunseră în curtea cazărmii nu tocmai ca niște voinici. Îi întîmpină, nemulțumit, cu degetele înfipte în centiron, un căpitan ......și ochios. Acesta îl măsură pe Șuiu din cap pînă-n
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
strungă... Încolonați și sub pază, ne-au mânat spre șosea... „Vedem noi casa cum o văzut orbu’ Brăila.” l-am auzit vorbind pe un sergent... Petrache, care a trecut prin toate astea, a intervenit: Am văzut ofițeri care pozau în trupeți. Unii au reușit. Alții... Se vedea de la o poștă că sunt ofițeri get-beget. Rușii i au ghicit și i-au scos din coloană... Didina, atentă, a intervenit îndemnând mesenii să nu uite de bunătățile din fața lor. Costăchel, cu chef de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noi” - ne-am gândit, continuându-ne drumul... O pantă destul de mare ne-a ieșit în întâmpinare. Nu-i vedeam întinderea. Așa că am mers înainte. Încet-încet, însă, caii nu mai puteau trage dihania de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de bălți împuțite. Ca să nu se rătăcească cine știe pe unde gloanțele trase, așezau țintele la piciorul unei ridicături de pământ. Loco-tenentul-major îi zicea mamelon și râdea așteptându-se la un potop de măscări, așa cum de bună seamă venea din partea trupeților cu care era el obișnuit. T.R.-iștii însă nici nu clipeau îndărătul ochelarilor, iar lui rânjetul i se ștergea de pe față în timp ce își muta privirea de la unul la altul și nici nu-și mai dădea osteneala să-și ascundă dezamăgirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mușteriu. Dar pe vremuri? Cu sute de ani în urmă? Pe vremea lui Mircea cel Bătrân? Ha? Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin voievodul mergea în fruntea trupeților, cu paloșul în mână. Azi se-ascunde în spatele liniei. Stă în buncăr și se uită cu binoclul, băga-l-aș în pizda mă-sii! Sau prin periscop! Tăceau gândindu-se la mizeria armatei de azi. Nici bărbat nu mai era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu camera noastră. și, nu știu de ce, dar nu-mi puteam imagina c-aveam să ne continuăm tradiția maratoanelor de vizionare de desene animate și de îngurgitare de înghețată de cireșe, în camera media imaculată din apartamentul lui Randall. — Gata, trupeți. Mă doare să spun chestia asta, dar trebuie să vă duc la aeroport, a anunțat mama. Uite niște mâncare pentru pe drum, draga mea. Mama mi-a înmânat o sacoșă enormă plină cu pâine de casă cu banane, proaspăt scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adolescent, care începe totdeauna năvalnic și se termină de regulă jalnic. Nu (neapă rat) de vreo incapacitate este deci vorba, ci mai degrabă despre „modul de utilizare”. Din acest punct de vedere, am senzația că am devenit o țară de trupeți scoși pentru prima dată la bordelul vieții publice. Hămesiți, se reped cu toții pe prima idee care le iese în cale, dar de la a doua frază pornirea virilă li se fîsîie și ajung iremediabil la un cogito interruptus (expresia aparține Maestrului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
atunci Însă, mai tace câteva secunde, iar Grințu, Încercând să-l provoace va povesti el ceva ce i se pare deocamdată neutru pentru mersul Înainte al poveștii lor. Când eram În armată - zice el - aveam un prieten, simplu soldat la trupeți (eu am făcut la teriști, după facultate) și ăsta avea În cap tot felul de teorii despre istorie, despre de ce fac oamenii război și așa mai departe. Terminase liceul și nu reușise la facultatea de istorie, dar, de fapt, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un punct de unde șoseaua se vedea ca în palmă. Limbosule, pune tărtăcuța la treabă. Eu am să-ți spun ce să ții minte. În minutele următoare, Toaibă îi dicta lui Limbosu, în timp ce el își nota codificat observațiile: Zece camioane cu trupeți - cam treizeci în fiecare camion - se deplasează spre sud-est. Șapte autovehicule grele, încărcate - probabil cu muniție - trec în aceeași direcție. Mașini ușoare urmează aceeași cale. O coloană de trupe de tăria unui regiment mărșă... O rafală de automat a pornit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rămâneți aici și vă desfășurați în așa fel încât să ne puteți acoperi în caz că suntem descoperiți. Noi ne vom apropia de șosea cât se poate mai mult. Mersul lor a devenit mai precaut. „Cine știe? Poate au împânzit cu ceva trupeți traseul” - gândeau în timp ce se aflau la câțiva pași de rambleul șoselei. Tunetul motoarelor grele de tanc se apropia din ce în ce mai mult... Ședeau lungiți ca șerpii, cu ochii în patru. În fața coloanei de tancuri mergeau două camioane care, din câte și-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care, din câte și-au putut da seama, erau încărcate cu trupă. Nu mergeau cu viteză, pentru ca tancurile să nu rămână în urmă. Încet-încet, pe sub nasul lor au trecut douăsprezece tancuri. Ține minte, Trestie! Douăsprezece tancuri și două camioane cu trupeți! Am înțeles! Sublocotenentul s-a uitat la ceas. Era trecut de miezul nopții. Pe nesimțite, zgomotul coloanei s-a pierdut în depărtare, dar în scurtă vreme s-a auzit duduit de motoare de autovehicule ușoare... Aiestea-s mașini de comandament. Ia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de ostașul sovietic “a toate eliberator”. Fiindcă a venit vorba despre ostașul sovietic pluripotent, dă-mi voie să-ți spun una de-a lui moș Dumitru - un țăran - care a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și păpușoi ca pe drumul mare, lăsând în urmă numai țărână și pleavă... Fierbând de furie, moș Dumitru ședea în capul ogorului său când un “starșâi litinant” l-a întrebat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cine știe, poate prindem și peștele cel mare!” „Poate nu vor aștepta să se facă ziuă, fiindcă atunci nu mai putem sta aici” - mi-am spus eu părerea. „Dacă-i să treacă <comandiriiă, atunci musai vor trece pe Întuneric. Nici trupeții nu se mișcă la vedere” - m-a Încurajat Toader. „Și dacă trece un convoi obișnuit?” „Nu prea cred. Întrebarea e dacă nu care cumva corpul de comandă a trecut primul” - s-a Îndoit Toader. ― Apoi, măi fraților, Într-o așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de multă vreme netrebnică a trecut și peste armia română. Imediat după '89 au apărut semnele schimbării, dar dacă vedem imagini din trecut ale oștirii noastre e greu să distingem unde se află continuitatea croielii. Mai mult: cînd pică iarna, trupeții (dar și ofițerii) poartă niște căciuli care ne bagă frica-n oase. Sigur, n-o să le pretindem să poarte cușma lui Peneș Curcanul, dar nici hidoasa căciulă cu urechi rusești nu-i soluția care să ne liniștească odată pentru totdeauna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șira spinării: prea ne-am îmbrăcat, jumătate de secol, după garderoba Kremlinului, ca să mai gustăm glumițe d-astea (care, oricînd ciorti! pot să nu mai fie doar glumițe). Mai cu seamă că, iată, după zece ani de la căderea comunismului, niște trupeți, niște grădați mai poartă pe cap căciuli ale Armatei Roșii, de pe care, ce-i drept, au fost scoase, delicat, cu penseta, steluțele în cinci colțuri. De ziua Marii Uniri (în timp ce Basarabia continuă să rămînă sovietica republică... moldovenească), pe trotuarele Iașilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]