KorAP: Find »[drukola/base=tuareg & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 ...13 >

315 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

fiii Lailei se apucară din nou să sape la puțul din mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât de îndepărtat din pustiu, dar poate de aceea tuaregii au fost, din timpuri imemoriale, stăpânii deșertului. Centimetru cu centimetru, săpară pământul. Piatră cu piatră, completară cercurile. Metru cu metru, urmară drumul pe care-l indicau rădăcinile palmierilor. Erau convinși, „știau“, datorită existenței lor de secole în regiuni atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
a salva viața fratelui său. Când își dădu seama de situație, mai bine de un metru de nisip îl acoperise deja și el însuși era în pericol să fie îngropat de viu, dacă nu scăpa la timp din capcană. Puțurile tuarege sunt botezate de obicei cu numele primului om care moare în timpul construcției lor, iar dacă prin vreun miracol sunt terminate fără nici un accident, în semn de mulțumire se obișnuiește să i se pună numele sihastrului înmormântat în apropierea locului respectiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pe genunchi, regretă din nou că ajunseseră să trăiască asemenea vremuri teribile; o fată frumoasă, în loc să-și pregătească trusoul pentru ziua nunții, era nevoită să ia locul unui războinic. Femeia ocupase dintotdeauna un rol de seamă în organizarea socială a tuaregilor, care nu avea nici o legătură cu tradiția de a se supune bărbatului răspândită în general printre celelalte femei arabe; părerea femeilor era luată în seamă, ele se bucurau de o mare libertate chiar și în problemele sexuale și niciodată nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în seamă, ele se bucurau de o mare libertate chiar și în problemele sexuale și niciodată nu-și acopereau chipul, spre deosebire de soții lor, care își scoteau vălul doar în intimitate. Fără a ajunge să trăiască într-un autentic matriarhat, poporul tuaregilor era condus în mod normal de femei, care hotărau de obicei când era timpul să semene sau când venea vremea să strângă tabăra și să caute alte pășuni. Bărbații considerau „treburi casnice“ tot ce nu avea legătură cu războiul, jaful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
meu e să așteptați să se lumineze. Fir-ar al dracului! Ne-am simți onorați dacă ați accepta să dormiți într-una din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său, făcând un efort să zâmbească din nou. Cunosc foarte bine ospitalitatea tuaregilor... Sunteți tuaregi, nu-i așa? — Desigur! Ce altceva să fim? — Eschimoși nu, bineînțeles... Bun! Facem haz de necaz. Ce să facem... Pierduți, dar mulțumiți... Și după toate astea, nici nu ne-am prezentat încă: mă numesc Marcel Charrière, iar colegul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să așteptați să se lumineze. Fir-ar al dracului! Ne-am simți onorați dacă ați accepta să dormiți într-una din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său, făcând un efort să zâmbească din nou. Cunosc foarte bine ospitalitatea tuaregilor... Sunteți tuaregi, nu-i așa? — Desigur! Ce altceva să fim? — Eschimoși nu, bineînțeles... Bun! Facem haz de necaz. Ce să facem... Pierduți, dar mulțumiți... Și după toate astea, nici nu ne-am prezentat încă: mă numesc Marcel Charrière, iar colegul meu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
n-are nici o importanță, îl întrerupse Gacel făcând un gest cu mâna. N-aveați de unde să știți. Vă mulțumesc, dar spuneți-mi... Cum faceți ca să obțineți lucrurile strict necesare: sarea, îmbrăcămintea, muniția sau ceaiul fără de care se spune că un tuareg nu poate trăi? — În fiecare an, primăvara, la prima lună nouă, majoritatea nomazilor din regiune vin la un mare târg ce se organizează la Al-Raia, cam la șapte zile de mers spre vest. Acolo se adună păstori, vânători, traficanți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
văd și-mi place să cunosc oamenii pe care-i întâlnesc în drumul meu. — În cazul ăsta, pot să vă spun că ne aflăm aici din motive politice. — Motive politice? îngăimă perplex și neîncrezător Alain Guitay. Întotdeauna am crezut că tuaregii sunt oameni liberi, care rătăcesc dintr-un loc în altul. Să nu-mi spuneți că a ajuns curva asta de politică până-n ultimul colț din deșert. — Este o poveste lungă. — Îmi plac poveștile la lumina focului în inima deșertului! răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
l-au omorât, un gardian ce-l ajutase să scape din fortul militar unde fusese deportat în timpul dictaturii și care, din nenorocire, se afla relativ aproape de locul unde ne așezaserăm noi tabăra. — Înțeleg... Soldații au încălcat sfânta lege a ospitalității tuaregilor. — Așa este. Au vărsat sânge în casa noastră și au luat cu forța un biet bătrân căruia îi oferisem protecție. Tata nu putea îngădui o asemenea faptă și a jurat că-i va omorî pe cei care-l dezonoraseră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o ai despre propria ta valoare și despre ceea ce ai fost capabil să faci de-a lungul vieții. — Tatăl meu a făcut lucruri importante, a apărat principiile credinței și culturii noastre, de aceea a murit împăcat cu el însuși. Orice tuareg ar fi mulțumit să trăiască și să moară ca el. — Tuaregii cred cu adevărat în existența raiului? întrebă dintr-odată Alain Guitay, care părea că face un mare efort să participe la discuție. Sunteți convinși că există un loc unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
capabil să faci de-a lungul vieții. — Tatăl meu a făcut lucruri importante, a apărat principiile credinței și culturii noastre, de aceea a murit împăcat cu el însuși. Orice tuareg ar fi mulțumit să trăiască și să moară ca el. — Tuaregii cred cu adevărat în existența raiului? întrebă dintr-odată Alain Guitay, care părea că face un mare efort să participe la discuție. Sunteți convinși că există un loc unde se găsesc din abundență mâncare, muzică și femei frumoase, așa cum făgăduiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
promite Mahomed există și nu există. Nu reușesc să vă înțeleg. — Există pentru cei ce cred în el. — Și pentru cei ce nu cred în el? — Nu există. — Și nici iadul. — Nici iadul. Cum este posibil așa ceva? — Foarte simplu, preciză tuaregul. Dacă ești credincios și respecți legile lui Allah, sufletul tău ajunge în rai. Dacă ești credincios, dar nu respecți legile lui Allah, sufletul tău ajunge în iad. Făcu o scurtă pauză pentru a sublinia ceea ce voia să adauge: — Dar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
separa Poporul Vălului de celelalte popoare ale planetei se adâncea pe măsură ce trecea vremea, și el era convins că a încerca să facă un salt spre cealaltă margine a prăpăstiei ar fi însemnat să se arunce cu capul în hău. Poporul tuareg nu avea altă soluție decât să rămână pentru totdeauna pe vechea margine a prăpastiei, până când, stingându-se, avea să dispară și modul său de a înțelege viața, și pe Gacel Sayah îl durea să accepte că face parte dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
predea, pentru a evita în felul acesta un război. — Mamă, ești de acord cu asta? Sunt legi vechi, fiule, foarte, foarte vechi, dar tocmai de aceea eu cred că ar trebui să rămână valabile atât timp cât deșertul va fi deșert și tuaregii vor fi tuaregi... Cine săvârșește o faptă rea trebuie să plătească pentru ea. — Așa să fie! Cei doi bărbați își opriră mașina chiar lângă puț, coborâră transpirați și obosiți, își scoaseră căștile grele și nici măcar nu putură să reacționeze în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
evita în felul acesta un război. — Mamă, ești de acord cu asta? Sunt legi vechi, fiule, foarte, foarte vechi, dar tocmai de aceea eu cred că ar trebui să rămână valabile atât timp cât deșertul va fi deșert și tuaregii vor fi tuaregi... Cine săvârșește o faptă rea trebuie să plătească pentru ea. — Așa să fie! Cei doi bărbați își opriră mașina chiar lângă puț, coborâră transpirați și obosiți, își scoaseră căștile grele și nici măcar nu putură să reacționeze în fața gurilor negre ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
sunt aproape deshidratat! — Asta te va face să înțelegi mai bine situația și în ce măsură prietenul tău a comis un delict de neiertat. — Nu este prietenul meu! protestă vehement celălalt. Nu l-am văzut niciodată. — O mare greșeală din partea ta... - zise tuaregul. Dacă te apuci să traversezi un continent fără să știi ce fel de oameni te vor însoți, poți să ajungi în asemenea situații... Pleci odată sau trimit pe altul? — Plec, plec, se grăbi să răspundă austriacul și apoi se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
sau protecția este tot atât de important ca și cum ți-ai da viața pentru a-i nimici pe cei care ne jignesc sau ne disprețuiesc. Se spune că pe întinderile înverzite ale raiului se află doar un munte și că acela este rezervat tuaregilor. De aceea tuaregii trebuie să se străduiască mai mult, ca să ajungă cât mai sus. — L-a văzut cineva? — Închide ochii și ai să-l vezi. Adeseori, când se simțea singur sau trist, Gacel închidea ochii pentru ca mintea lui să zboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
tot atât de important ca și cum ți-ai da viața pentru a-i nimici pe cei care ne jignesc sau ne disprețuiesc. Se spune că pe întinderile înverzite ale raiului se află doar un munte și că acela este rezervat tuaregilor. De aceea tuaregii trebuie să se străduiască mai mult, ca să ajungă cât mai sus. — L-a văzut cineva? — Închide ochii și ai să-l vezi. Adeseori, când se simțea singur sau trist, Gacel închidea ochii pentru ca mintea lui să zboare din nou spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Sayah nutrea vaga speranță că ar fi avut o șansă de a învinge în acel război inegal declarat unor dușmani pe care-i știa net superiori. Își aminti vorbele pe care tatăl său le spusese în două împrejurări diferite: „Un tuareg nu trebuie să lupte niciodată împotriva unui dușman mai slab decât el, pentru că asta este în mod evident nedemn. De asemenea, nu trebuie să lupte cu unul egal lui, decât dacă acesta este tot un tuareg, dar în acest caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
două împrejurări diferite: „Un tuareg nu trebuie să lupte niciodată împotriva unui dușman mai slab decât el, pentru că asta este în mod evident nedemn. De asemenea, nu trebuie să lupte cu unul egal lui, decât dacă acesta este tot un tuareg, dar în acest caz norocul este cel ce hotărăște rezultatul, de aceea victoria înseamnă vreun merit. Prin urmare, un adevărat inmouchar tuareg trebuie să-i înfrunte doar pe cei mai puternici decât el; în felul acesta se poate simți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
evident nedemn. De asemenea, nu trebuie să lupte cu unul egal lui, decât dacă acesta este tot un tuareg, dar în acest caz norocul este cel ce hotărăște rezultatul, de aceea victoria înseamnă vreun merit. Prin urmare, un adevărat inmouchar tuareg trebuie să-i înfrunte doar pe cei mai puternici decât el; în felul acesta se poate simți pe drept mândru de triumful său“. Chiar dacă din acele simple cuvinte reieșea că imohagii se considerau superiori celorlalți oameni, Gacel Sayah locuise destul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
jaima: Cine sunt ăștia? — Fac parte din comisia de organizare a raliului. Eu nu fac decât să pilotez rabla asta. — Sunt înarmați? — Înarmați? repetă celălalt, surprins. Da’ de unde! Cui i-ar trece prin minte să vină înarmat într-o tabără tuaregă? — I-a trecut prin minte unuia dintre ai voștri. — Imbecili sunt peste tot. Și în această competiție mai mult decât oriunde. Se îndreptară spre puț, și când ajunseră la mai puțin de zece metri de intrare, nou-veniții apărură în ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să-l umple cu apă până la gură. Nici o problemă. A doua? Să nu mai treacă pe aici nici mașini, nici motociclete. Nici în privința asta nu văd să fie vreo problemă. — Vinovații să fie aduși aici, ca să-i judecăm după legea tuaregilor. — Și ce spune această lege? — Că unul din ei, cel care n-a vrut să ia parte la faptă, dar s-a purtat ca un laș, va primi treizeci de bice. — Dumnezeule mare! Ce barbarie! — Asta-i legea. Și ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
doar să se împlinească legea. Dar este o lege de sălbatici. — Sălbatic este cel ce nu respectă căminul altuia și pune o competiție sportivă stupidă mai presus de viețile a patru oameni. Acela este un sălbatic! Eu sunt doar un tuareg pașnic care n-a avut probleme cu nimeni până când ați apărut dumneavoastră pe-aici. Se așternu o lungă tăcere. Părea că o lespede grea căzuse deodată pe umerii nou-veniților, care, probabil, nu se așteptau la o asemenea cerere. În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
deschisese gura decât pentru a da bună ziua. E împotriva credinței noastre. Coranul spune că... Știu foarte bine ce spune Coranul, răspunse Gacel acru. Pe-aici nu prea avem ce face, așa că l-am citit de vreo douăsprezece ori. Dar noi, tuaregii, avem legi mult mai vechi decât Coranul, și eu le respect. — Nu mi se pare drept. — Dreptatea e diferită în funcție de locuri, de vremuri și chiar de oameni, replică Gacel. Canalia aia n-a ezitat să lase patru ființe să moară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]