201 matches
-
inferioară, laterală, mediala, anterioară și posterioară. Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o formă prismatică, fiind alungit antero-posterior și ușor turtit transversal. Are șase fețe: superioară, inferioară, laterală, medială, anterioară, posterioară. Călcâiul sau regiunea calcaneană este format din tuberozitatea calcaneană și părțile moi care o acoperă. Orientare. Se așează în sus fața prevăzută cu trei fetișoare articulate; posterior extremitatea cea mai voluminoasă; medial fața prevăzută cu un șanț adânc. Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
Metatarsienii sunt oase lungi și perechi. Prezintă un corp, o bază și un cap. Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza osului se articulează cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II. Pe bază se găsește o tuberozitate care se poate explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III. Metatarsianul III. Bază se articulează cu
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și V. Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și V. Metatarsianul V. Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV. Baza prezintă lateral o tuberozitate ce se poate palpa sub piele. Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medială spre cea laterală a piciorului. Degetul I poartă numele încă de haluce, iar degetul V de deget mic. Oasele care
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
transversal, prezintă și suprafață ovalară, concavă, pentru articularea cu capul metatarsianului corespunzător. Falanga mijlocie este scurtă, fiind formată aproape numai din bază și cap. Falanga distală este de dimensiuni reduse. Capul este turtit. Pe fața plantară are o rugozitate numită tuberozitatea falangei distale în raport cu pulpa degetului, în fața dorsală susține unghia. Se disting trei tipuri morfologice: Piciorul plat este o deformare a piciorului uman caracterizată prin prăbușirea bolții plantare astfel încât planta (talpa) vine în contact complet sau parțial cu solul. Această deformare
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
inserție a unor mușchii ai brațului și antebrațului. Septul intermuscular lateral al brațului ("Septum intermusculare brachii laterale") se inserează pe creasta tuberculului mare (= buza laterală a șanțului intertubercular) ("Crista tuberculi majoris"), pe marginea laterală a humerusului ("Margo lateralis humeri") sub tuberozitatea deltoidiană ("Tuberositas deltoidea humeri") și pe epicondilul lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri") și separă capul lateral și medial al mușchiului triceps brahial de mușchiul brahial și mușchiul brahioradial. El se continuă în sus cu tendonul mușchiului deltoid. Acest sept
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
sale: De la origine, fasciculele musculare coboară spre humerus în felul următor: porțiunea claviculară oblic dinainte înapoi; porțiunea acromială vertical; iar porțiunea spinală oblic dinapoi înainte. Toate cele trei porțiuni converg inferior spre un tendon triunghiular puternic ce se inserează pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului, fiind delimitat de mușchiul pectoral mare prin șanțul deltopectoral. Inserția deltoidului pe humerus are loc sub cea a pectoralului mare, fapt cu importanță în deplasarea capetelor osoase în caz de fractură a diafizei humerale situată deasupra tuberozității
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
tuberozitatea deltoidiană a humerusului, fiind delimitat de mușchiul pectoral mare prin șanțul deltopectoral. Inserția deltoidului pe humerus are loc sub cea a pectoralului mare, fapt cu importanță în deplasarea capetelor osoase în caz de fractură a diafizei humerale situată deasupra tuberozității deltoidiene. Fragmentul osos inferior se deplasează în sus fiind tras de mușchiul deltoid, iar fragmentul osos superior este tras medial de pectoralul mare. Fața superficială a mușchiului deltoid este acoperită de fascie și piele. Fața profundă a mușchiului deltoid acoperă
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
mușchiul pectoral mare spațiul deltopectoral sau șanțul deltopectoral ("Sulcus deltoideopectoralis"), prin care trece vena cefalică ("Vena cephalica") și pe unde ajunge superficial în dreptul procesului coracoid, ramura acromială a arterei toracoacromiale ("Ramus acromialis arteriae thoracoacromialis"). Vârful mușchiului deltoid se prinde pe tuberozitatea deltoidiană, iar baza răspunde liniei de inserție a trapezului. La trecerea peste tuberculul mare al humerusului fața profundă a mușchiului deltoid este separată de articulația scapulohumerală prin bursa subdeltoidiană ("Bursa subdeltoidea"), care este constantă și comunică adesea cu bursa subacromială
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
polonez), trohlea articulară Weitbrecht (J. Weitbrecht, 1702-1747, anatomist german). Este un ligament puternic și bine dezvoltat, fiind unul dintre cele mai importante ligamente ale piciorului. El se întinde de la marginea anterioară a "Sustentaculum tali" la față plantară a navicularului până la tuberozitatea acestuia. Are o formă trapezoidală. Pe fața lui superioară (dorsală) se dezvoltă un fibrocartilaj triunghiular denumit navicular (sau fața articulară superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar), pe care se sprijină capul talusului; acest fibrocartilaj apare datorită frecării ligamentului cu capul talusului
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
imediat sub piele. Are originea pe scapulă prin două capete distincte: capul lung și capul scurt, ce se unesc la mijlocul brațului într-un corp muscular care coboară prin loja anterioară a brațului și se termină printr-un tendon comun pe tuberozitatea radiusului aflată pe extremitatea superioară a radiusului. La omul viu, medial de mușchiul biceps brahial se află șanțul bicipital medial ("Sulcus bicipitalis medialis") care îl separă medial de mușchiul brahial și răspunde traiectului arterei brahiale; iar lateral, când mușchiul biceps
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
și capul scurt. Cele două capete de origine, la început independente, se unesc la mijlocul brațului într-un singur corp muscular comun gros, voluminos și fuziform ce descinde până la cot, unde se inserează printr-un tendon comun puternic și gros, pe tuberozitatea radiusului ("Tuberositas radii"). Între tendonul comun și partea anterioară a tuberozității radiusului se află bursă bicipitoradială ("Bursa bicipitoradialis"). În 20% din cazuri, între tendonul terminal comun al mușchiului biceps brahial, tendonul mușchiului brahial și coarda oblică ("Chorda obliqua membranae interosseae
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
se unesc la mijlocul brațului într-un singur corp muscular comun gros, voluminos și fuziform ce descinde până la cot, unde se inserează printr-un tendon comun puternic și gros, pe tuberozitatea radiusului ("Tuberositas radii"). Între tendonul comun și partea anterioară a tuberozității radiusului se află bursă bicipitoradială ("Bursa bicipitoradialis"). În 20% din cazuri, între tendonul terminal comun al mușchiului biceps brahial, tendonul mușchiului brahial și coarda oblică ("Chorda obliqua membranae interosseae antebrachii"), se poate dezvolta o bursă, numită bursa interosoasă cubitală ("Bursa
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
cotului), acțiunea lui se efectuează până în articulația radioulnară distală. Este un puternic flexor al antebrațului pe braț în articulația cotului, dar flexia este completă numai dacă antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul în supinație. Trecând peste articulația scapulohumerală are o acțiune asupra brațului
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
un puternic flexor al antebrațului pe braț în articulația cotului, dar flexia este completă numai dacă antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul în supinație. Trecând peste articulația scapulohumerală are o acțiune asupra brațului: prin capul scurt contribuie la adducția brațului (ca și mușchiul
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
antebrațul este în supinație. Este și un puternic supinator al antebrațului, datorită inserției pe tuberozitatea radială: când antebrațul se află în poziție de pronație, tuberozitatea radiusului se află dorsal și tendonul bicepsului este înfășurat în jurul radiusului; contracția mușchiului deplasează înainte tuberozitatea și duce antebrațul în supinație. Trecând peste articulația scapulohumerală are o acțiune asupra brațului: prin capul scurt contribuie la adducția brațului (ca și mușchiul coracobrahial); iar prin capul lung, care ia capul humeral drept hipomohlion, este un abductor a brațului
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
un mușchi puternic, lung, turtit antero-posterior, situat în partea anterioară și inferioară a brațului, sub biceps; el dă lărgimea brațului în partea lui inferioară. Superior are originea în treimea medie și inferioară a humerusului inserându-se pe buza inferioară a tuberozității deltoidiene ("Tuberositas deltoidea humeri"), pe fețele antero-laterală ("Facies anterolateralis humeri") și antero-medială ("Facies anteromedialis humeri") a humerusului și pe marginile lui, dedesubtul inserției deltoidului ("Musculus deltoideus") și pe septurile intermusculare brahiale medial ("Septum intermusculare brachii mediale") și lateral ("Septum intermusculare
Mușchiul brahial () [Corola-website/Science/331718_a_333047]
-
și lateral ("Septum intermusculare brachii laterale") ale brațului, în special pe cel medial. Fibrele musculare descind, trec înaintea capsulei articulației cotului ("Articulatio cubiti") și se termină printr-un tendon pe baza procesului coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae") și pe tuberozitatea ulnei ("Tuberositas ulnae"). O parte din fibrele musculare profunde se inserează în capsula articulației cotului. Fața anterioară a mușchiului brahial este acoperită de mușchiul biceps ("Musculus biceps brachii"), între ei coborând nervul musculocutanat ("Nervus musculocutaneus"). Medial vine în raport cu mănunchiul vasculo-nervos
Mușchiul brahial () [Corola-website/Science/331718_a_333047]
-
ulnae"). După un scurt traiect, cele două capete se unesc și formează corpul mușchiului, ce se îndreaptă oblic în jos și lateral trecând pe sub mușchii laterali ai antebrațului și se inseră în treimea mijlocie a feței laterale a radiusului, pe tuberozitatea pronatorie ("Tuberositas pronatoria"). Mușchiul pronator rotund este acoperit de piele și acoperă mușchiul brahial ("Musculus brachialis") și mușchiul flexor superficial al degetelor ("Musculus flexor digitorum superficialis"). Înăuntru (medial) vine în raport cu mușchiul flexor radial al carpului ("Musculus flexor carpi radialis"). Marginea
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
de viță de vie deoarece soiurile europene nu aveau imunitate la un asemenea dăunător. Atacul produs de filoxera radicola pe rădăcinile soiurilor roditoare este deosebit de dăunător. Pe rădăcinile înțepate de filoxeră se formează nodozități, când rădăcinile sunt mai subțiri și tuberozități când înțepăturile sunt pe rădăcini mai groase. În combaterea filoxerei se recomandă stropiri cu produse organo-fosforice, mai ales sistemice: Sinoratox în concentrație de 0.1% sau Decis 2.5EC (0.2l/ha)
Filoxeră () [Corola-website/Science/317851_a_319180]
-
Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
orientat transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
sau boala Lannelongue-Osgood-Schlatter este o apofizită dureroasă legată de dezvoltarea tuberozității tibiale anterioare ("Tuberositas tibiae") și de modificările vasculare care apar la acest nivel, de origine traumatică sau microtraumatică, observată mai ales la băieți între 10 și 16 ani, care dispare spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
de modificările vasculare care apar la acest nivel, de origine traumatică sau microtraumatică, observată mai ales la băieți între 10 și 16 ani, care dispare spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita tibială anterioară. A fost descrisă clinic în 1878 de chirurgul francez Lannelongue (1840-1911) iar chirurgul american Osgood (1873-1956) și chirurgul elvețian Schlatter (1864-1934) în 1903
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]