1,961 matches
-
partea dreaptă a câmpiei grădinile oamenilor îți zâmbesc gătite cu flori de câmp ce nu se sfiesc să-și ridice coronițele deasupra firele de fân. La un moment dat grădinile par să fie întrerupte de un tufiș cu mure. Lângă tufiș se află ușa ce te poftește în grădina cu meri. În partea de nord a grădinii curge un pârâu, Scoarța. Pe malul pârâului străjuiesc doi plopi crescuți din aceeași rădăcină, iar puțin mai sus, înainte ca merii să pună stăpânire
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1436974561.html [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de veste Din
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1436075747.html [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
o paralelă între reacția florii și trăirile sale. Ridică privirea spre cer. Bolta era presărată de milioane de stele. Se auzeau voci vorbind în șoaptă. Se apropiau de ea. Își găsi în grabă un loc să se ascundă în spatele unui tufiș mare de frunze. O femeie și un bărbat. - Dragul meu, e musai să ne întâlnim departe de locul asta plictisitor. Nu putem face nicio mișcare, cu toate creaturile astea stupide care stau cu ochii pe noi. - Și mi-e dor
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1481208232.html [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
și necunoscute teritorii, arma de foc era singurul prieten adevărat al noilor coloniști. Cu ea se apărau de animalele sălbatice din jur, sau vânau pentru a-și asigura existența. Atunci când primii coloniști au căzut străpunși de săgețile ce veneau din tufișuri, și-au dat seama că nu erau singuri pe acest imens teritoriu. În conflictele cu triburile de indieni locali, armele de foc au făcut diferența și indienii au plătit un tribut greu. Mai târziu, când locuitorii au început să comunice
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1455356275.html [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
deșeurile și lucrurile nefolositoare. În mahalaua Hărbăriei un astfel de loc era așa numita „Cărămidărie”, un teren plin de scobituri și tranșee, pentru că de acolo se săpa argilă pentru sobe sau pentru unsul caselor. În râpile care mărgineau terenul creșteau tufișuri dese și înțepătoare de cacadâr și de turț, pruni piperniciți și peri pădureți cu fructe mărunte și strepezitoare. În celălalt capăt al orașului, în mahalaua Cutului, gunoaiele se aruncau în râpa pârâului Cacaina. Un octogenar sucevean îmi povestea că, în
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prin_mahalalele_sucevei_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
mai păstra încă urmele întăriturilor de piatră ce protejaseră cândva terasamentul căii ferate. Garduri părăginite, ținute pe alocuri în picioare doar de arbuștii deși de coacăz care se întindeau de-a lungul lor și de lianele încâlcite și înțepătoare ale tufișurilor de zmeură, ascundeau îndărătul lor grădini invadate de buruieni, din care se ițeau frunze uriașe de brustur și pâlcuri de urzici mușcătoare. Câte un chioșc din lemn năpădit de licheni, o bancă sau o masă șubredă de grădină, se iveau
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prin_mahalalele_sucevei_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
ierburi înalte și cu mirajul depărtărilor vaste, creat de netezimea câmpiei, au provocat și fascinat pe toți cei care s-au încumetat să-i pătrundă și să-i străbată sălbăticia. Darnicul Timp a fost generos cu Bărăganul, ascunzându-i prin tufișuri atâtea vietăți, fapt care l-a determinat pe Alexandru Odobescu să-l numească „Arcadia românească a vânătorilor”. În vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1438201163.html [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
-i plăcea. Și mai voia. Șpăgile mergeau ca unse. Cheful nu era unul obișnuit. Se inaugura un obiectiv important pentru urbe. Orașul avea în centru un părculeț în spatele bisericii, pe Strada Salubrității. Cum parcul era tânăr, încă nu prea erau tufișuri pentru bătrânii bolnavi de prostată și pentru bețivii ce ieșeau de la crâșma din apropiere...Seara nu era problemă. Parcul nu era iluminat. Om cult (făcuse Gimnaziul și o clasă la Profesională), Gicu găsise prin pod o carte rămasă de la bunicu
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_lucian_chira_1464857228.html [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]
-
ei și nu-i dăduse atenție nici o clipă . De mai multe ori el îi căutase intenționat privirea, căci lui îi plăcea fata aceea. -Nici eu nu am văzut-o prin preajmă atunci. Locul a fost ales bine, era mascat de tufișurile acelea. Zice Nicola, încercând să îl îmbuneze pe Marco, ca nu cumva să înrăutățească mai rău lucrurile. - Marco, să știi că eu când spun o vorbă, așa rămâne și iau foc când cineva pune cuvântul meu la îndoială, mai ales
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită-n pădurea prietenoasă și prin tufișuri își va pierde urma s-a dat pe el dând iedului iar viață oprind pe lupi din cruda hăituire și-apoi se stinge ca o amintire privind înspre desișuri ca prin ceață *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421126360.html [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
mulțimea: -De curând am adoptat Această ținută nouă Și v-o recomand și vouă Adaugă, apoi, agale, Expunându-și părțile dorsale: -Cu această toaletă Mă simt ușor ca o subretă Pot s-alunec prin desișuri. Și nu mă-ncurcă prin tufișuri. Altă coadă nici nu visez! De ce să mă-mpovărez C-o bagatelă incomodă? Coada scurtă e la modă! Citește mai mult Deși e maiestru de vânătoarePrin cotețe și-n codrul mare,Prins odată în delict,Vulpoiul fu aspru pedepsit:Toți
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-și ascundă rușinea,Vulpoiul amăgi mulțimea:-De curând am adoptatAceastă ținută nouăși v-o recomand și vouăAdaugă, apoi, agale,Expunându-și părțile dorsale:-Cu această toaletăMă simt ușor ca o subretăPot s-alunec prin desișuri.Și nu mă-ncurcă prin tufișuri.Altă coadă nici nu visez! De ce să mă-mpovărezC-o bagatelă incomodă?Coada scurtă e la modă!... XXVI. EPI-PROVERBE-GRAME, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. 11.,,Dum spiro, spero!’’ Cât timp respiri, speră’’ Cât timp
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Chiar și regele m-a luat la întrebări. - Sper că acum nu te urmărește nimeni! Balaurul ridică unul dintre capete, adulmecând aerul umed al nopții. Mâncarea asta acoperă alte mirosuri. Ai dat de vrăjitoare? Regele își pipăi sabia, ascuns printre tufișuri. Se apropie mai mult de gura peșterii, ca să nu-i scape nimic din ce se petrecea între balaur și tânărul slujitor. - Vrăjitoarele se adună la palat numai dacă regele le cheamă. Nu am aflat încă unde locuiesc cu adevărat. Unii
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
o străduță din spatele Maternității, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră niște țipete de fată, disperate. - Am ajuns, exclamă băiatul victorios, arătând intrarea îngustă a unei peșteri. Erau catacombele din munte
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451151404.html [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
se intereseze de situația materială a localnicilor și de necesitățile stringente ale comunității. - Domnilor parlamentari, îi luă în primire Mitru Fieraru, până mai ieri nici nu știați de existența localității Colinele Vâlcelelor. Probabil credeați că-i vreun pisc năpădit de tufișuri și mărăciniș. - În proiectul nostru european intenționam să ne ocupăm și de acest minunat cătun în care mai predomină elementele mioritice, încercă să-l convingă un domn senator, rotofei ca un balon. - Venirăți ca la pomană! - sări cu gura Costache
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415171822.html [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
alunecăși se dizolvăîn dantura falsă. -Domnule Colonel, mă auziți? Puteți săzambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolităîn vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zi_de_vara_proza_de_mariana_zavati_ga_al_florin_tene_1347599313.html [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolităîn vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoi prevestitor de rele? Sau este un vis despre sfârșit? Doamna Ghervescu nu mai radiază autoritate. Privirea
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zi_de_vara_proza_de_mariana_zavati_ga_al_florin_tene_1347599313.html [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
înapoiați că folosiți drept model un cal putere! Dacă ați introduce în știința voastră „un drac putere” ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
de-un susur de izvor, Ca-n ,,Dumbrava minunată”, fluturii-s în voia lor, Păsărelele sprințare, te răsfață-n melodii, Toate parcă vor a spune: Dacă pleci, să mai revii!” Din boscheți, își scoate capul câte-un iepuraș fricos, Din tufiș, o căprioară te privește curios. . . . Valuri vin dinspre câmpie, cu miresme-amețitoare, Iar pădurea te îmbie, c-o mirifică splendoare. . . Anotimpurile, TOATE, toate cu mirajul lor, Au AICI, ceva aparte, îți stârnește APRIG DOR!. . . Vrei s-auzi a VERII șoapte, când
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 by http://confluente.ro/Casuta_din_poveste_ionel_davidiuc_1339527846.html [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Patru călăreți aleargă nebunește pe drumul din Ținutul Severinelor lăsând în urma lor un nor de praf. La o răscruce se afundă pe o cărăruie în pădure ca să ajungă mai repede la destinație. Deodată, printre tufișuri, zăresc pe o colină un castel ridicându-se impunător deasupra stâncilor, sub straja falnicilor brazi din apropiere. Pătrund într-un luminiș și, fără nici cel mai mic răgaz pentru odihna animalelor, urcă panta până la porțile cetății. Un străjer ce-i
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
PREPELIȚA Cînd începe pitpalacul să cînte prin lanurile de grîu ale cîmpiei Bărăganului prin luna mai, e semn că vor începe să cheme vara cu dor nestins și cucii și graurii și mierlele, luna lui cuptor este aproape, prin vreun tufiș își pregătește cuibul delicata prepeliță cu penajul ei pestriț, ce își iubește puii mai presus de înțelegerea noastră, cu un devotament absolut, iar pitpalacul dispare, nu-l mai auzi și îți vine să crezi că el nici nu există, a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
se mănâncă bine. Cu un „bon de masă” nu acoperi nici parte din bunătățile etalate. Dacă porci și viței ar putea fi prăsiți prin împrejurimi, dar ton și somon nu înoată în apele de munte. Nici piper și scorțișoară prin tufișuri. În prima pauză acordată s-au năpustit cu toți afară. Doreau să vadă hotelul în care locuiesc. Dar acesta lipsesea „cu desăvârșire”. Pereți abrupți de stâncă înconjoară văiuga prin care au venit. Ce ți-e și cu tehnica asta. Probabil
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1419014255.html [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
veni direct la mine, atingându-mă cu boticul lui umed și privindu-mă de foarte aproape cu ochii lui de om blând, ascunși într-un căpușor deștept de câine... Nu mă mișc. Fie ce-o fi ! Mă ascunde vederii un tufiș bogat din fața mea, care-mi oferă, cel puțin iluzia, că sunt bine camuflată. Întorc doar ușor capul spre dreapta și văd două mogâldețe cu blană închisă la culoare și cu niște dungi albe pornind de la cap spre corp. Sunt doi
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1424117700.html [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
pădurea! Atât de multe lucruri necunoscute și minunate tăinuiește! O viață misterioasă pentru mulți dintre noi. Departe de lumea ascunsă, tainică a pădurii nici nu bănuim câte lucruri neștiute se ascund sub frunze, sub rădăcini, pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași, stăteau două suflețele minunate ale Firii, speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând în adâncul vizuinii, în căldura pământului, ronțăind cu măsură din bobițele de
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1424117700.html [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
să urc din nou la volan, am simțit că era timpul să-mi golesc și eu rezervorul personal, după atâtea ore de condus, atâta emoție și cafea băută! Am făcut câțiva pași prin zăpada moale, până la marginea șoselei, chiar lângă tufișuri, pregătindu-mă să-mi deschid „robinetul” când, mi s-a părut că ceva se mișcă acolo, iar în clipa următoare, o namilă cu ochi strălucitori ca de pisică, mi-a sărit direct în cap și m-a trântit în zăpadă
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1461538935.html [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]