49 matches
-
simț mercantil, subtilitate și rafinament, de seninătate, moralitate, minți luminate și suflete de aur. De cealaltă parte, întâlnirile cu cititorii, liceeni și studenți, pe care le-am avut în ultimii doi, trei ani mi-au rete zat pesimismul, mi-au tuflit cinismul și cenzurat amarul. La liceele Eminescu din Călărași, Unirea din Focșani, Bacovia din Bacău, Lahovary din Rm. Vâlcea, Jean Monnet și I. L. Caragiale din București, Gh. Lazăr din Sibiu, la libră riile Humanitas din Timișoara, Sibiu, București, la întâlnirea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
negru trufaș, vreun hispanofon zgo motos ori un rus băgăreț (care oricum adoarme cu capul pe masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la 1600). Zău, asta m-a iritat, după care m-a tuflit demențial: că tot ce ținea de splendorile culturale, liniștea meditativă și sfânta banalitate a hedonismului pălea - în primă sau ultimă instanță - înaintea românescului obsesiv. De-a lungul celor două săptămâni neerlandeze, n-a fost colț, peisaj, întâmplare, întâlnire în care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a picat la fix: „Nu morcovii contează, cât aranjamentul frunzulițelor“ - râsete intense -, eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potențial candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei Izbășescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înțeles gafa: când ai jucat așa de trăznitor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
asupra a ce căuta ăsta, și a-l lămuri, cât se va putea. După ce le-a spus, el, ce și cum, bătrâneii aceia s-au așezat pe povestit. A înțeles, din spusele lor, că, pe timpul când armatele române au fost tuflite,în valurile Prutului, la Țiganca, exista, pe undeva, pe aici, o localitate cu denumirea de Vraiștea. De atunci,însă, multe s-au modificat, și în partea asta a globului pământesc. Așa stând lucrurile, Vraiștea aia, istorică, s-a lăbărțat, cuprinzând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
După care îmi trag o pereche de espadrile, cobor scările și ies în grădină. În acest moment, Nathaniel și Geigerii tocmai se întorc spre casă. Tocurile lui Trish se afundă în iarba peluzei și atât ea, cât și Eddie, par tufliți de căldură și ofuscați. Bună ziua, le spun când se apropie. Aici erai, spune Nathaniel. Nu te-am văzut toată după-masa. M-am uitat pe niște rețete de bucătărie, spun nevinovată și mă întorc spre Trish cu un zâmbet politicos. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scutur ușurel. Și, într-adevăr, primul băiat a ieșit, amețit, și se pregătea să zboare, dar l-am pocnit cu șlapul și s-a fleșcăit pe linoleu. Al doilea, tot așa. Al treilea era să-mi scape și l-am tuflit cu pumnul, ceea ce mi s-a părut scârbos și m-am șters de linoleu, făcând o dungă maronie. Următorii doi au murit ușor, dar ultimul mi s-a lipit de șlap și iar a trebuit să fac o pată maronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mod, timp, număr. Alteori, dinamismul este sugerat de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu marfa omului", sau altădată când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
invers, își aminti că după ce plătise taxa de 100 de lei, îi mai rămăseseră încă 50. De la gară, linia tramvaiului trecea prin Piața Unirii, se ridica spre nord-est spre strada I. C. Brătianu, prin fața Spitalului Sf. Spiridon, apoi prin dreptul Palatului Tufli spre Copou, până la Grădina Restaurant Vidrașcu, de unde se întorcea. Neștiind de scurtătura pe la Râpa Galbenă, merse pe linia tramvaiului. În gangul dintre strada Lăpușneanu și str. I. C. Brătianu era un șantier în care creștea o policlinică. Un om îl măsură
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
chiar dă pă gingiile lu don Pizzurno poronca s-o șterg trap-galop, care am Împlinit-o cu câte un trăiască entuziast care furioasele lovituri dă târn a lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare prudentă, gașca s-a făcut la loc. Loiácomo s-a pus pă turuit mai ceva ca radiou lu vecina. Necazu cu căpoșii ăia În vervă ie că ți să Încălzește mate și apoi tu - adecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
calicii la pomană, să ocupe locurile cele mai bune, cu vederea afară, lângă ferestrele rotunde ca de submarin, și că el era din ejusdem farinae: făcea iremediabil parte din aceeași categorie, umblând de colo-acolo, împingând cu coatele, să se tuflească în scaunul cel mai bun. Socoti că are timp berechet să admire iureșul navei în năvala norilor și îi comandă stewardesei un pahar de whisky și o cafea. Pus pe reverie, cu paharul dinainte, își zise că uite-așa, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Fiecare categorie socială se lăuda cu capodopera ei, obiectul intim al muncii care îi însoțea viața și pe care îl șlefuia neobosit, inutil, cincinal după cincinal, în căutarea perfecțiunii: muncitorul cu rulmentul; țăranul cu tractorul pe câmp; inginerul cu casca tuflită pe cap. Capodopera profesorului rămânea minciuna. Nici degetul înmuiat în vaselină, nici rotația precisă a vilbrochenului, nici bătaia cu sticle de bere de-un litru (izbite peste umeri seara, la vestiar, în uralele schimbului doi) nu puteau egala gestul profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O știu și cei care trăiesc în Iași. Eu uitasem. N-am mai stat de vreo șase ani în Iași, așa că e de înțeles. Dar mi-am amintit repede. într-o seară am intrat împreună cu Alina la proaspăt apăruta cofetărie Tufli, care preia un nume de tradiție al cofetarilor ieșeni: Tufli-ul interbelic, dărâmat după război. Ne-am oprit acolo de curiozitate: reclamele din ziare anunțau că noul Tufli prepară niște prăjituri unice în țară, făcute după rețetele originale ale cofetăriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
N-am mai stat de vreo șase ani în Iași, așa că e de înțeles. Dar mi-am amintit repede. într-o seară am intrat împreună cu Alina la proaspăt apăruta cofetărie Tufli, care preia un nume de tradiție al cofetarilor ieșeni: Tufli-ul interbelic, dărâmat după război. Ne-am oprit acolo de curiozitate: reclamele din ziare anunțau că noul Tufli prepară niște prăjituri unice în țară, făcute după rețetele originale ale cofetăriei de odinioară. Așa că ne-am dus spre galantar, ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
repede. într-o seară am intrat împreună cu Alina la proaspăt apăruta cofetărie Tufli, care preia un nume de tradiție al cofetarilor ieșeni: Tufli-ul interbelic, dărâmat după război. Ne-am oprit acolo de curiozitate: reclamele din ziare anunțau că noul Tufli prepară niște prăjituri unice în țară, făcute după rețetele originale ale cofetăriei de odinioară. Așa că ne-am dus spre galantar, ne-am uitat la numele absolut banale ale prăjiturilor de după sticlă, ne-am oprit o clipă, nedumeriți, după care Alina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cofetăriei de odinioară. Așa că ne-am dus spre galantar, ne-am uitat la numele absolut banale ale prăjiturilor de după sticlă, ne-am oprit o clipă, nedumeriți, după care Alina a întrebat, senină și cuminte, care sunt prăjiturile acelea à la Tufli - fiindcă noi de fapt asta voiam: să gustăm și noi din farmecul dulce al Iașiului de odinioară. La tejghea era o puștoaică din acelea. Fetișcana a avut o secundă - doar o secundă - de ezitare, care putea să sugereze că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
După aceea s-a repliat repede, s-a sumețit și a răspuns iar în stilul pe care îl uitasem: „Da’ ce? Doar nu vreți să vă dau acum rețetele originale?”. Păi, nu. Alina întrebase doar unde sunt prăjiturile à la Tufli, acelea originale. Am insistat. Fetișcana ne-a privit iar lung și, după încă o secundă de ezitare, ne-a replicat iar: „Nu, nu mai avem nimic”. „Dar ce fel de prăjituri sunt? Cum se numesc? Spuneți-ne una”, persistă Alina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cuvenită unui majordom, În pregătirea programului matinal. Dăm de câteva ori cu apă rece pe obraji și fără a mai avea timp pentru alte dichisuri femeiești, tragem mecanic un tricou și un pulover peste pantalonii lungi, vârâm picioarele În adidași, tuflim un fes pe cap și fular la gât, și astfel Împachetați, ca un pom de Crăciun, coborâm treptele cabanei până În curte, unde deja doritorii de escaladare și drumeție montană au plecat, Înșiruiți unul după altul, cu 436 rucsace În spate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
avid mai toate ziarele pe paginile lor politice și de comentarii, de-atunci am început să citesc doar ce mă interesează, ce îmi face realmente plăcere. Apoi, am descoperit că nu e nici o tragedie dacă la ora 19 nu stai tuflit în fotoliu, pentru a nu pierde știrile. În fine, nu mai sunt nevoit să butonez seară de seară telecomanda patinând între talk show-uri. M-am apucat, în ultima vreme, să mai urmăresc și filme după ora zece. Ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian, opriți-vă! Ce faceți?! Ce vreți să faceți?! Ca și cum cineva i-ar fi tuflit o căldare de apă rece în figura sa cu vădite similitudini porcine, individul și-a revenit din criza prelungită, și-a scos batista mare în carouri multicolore, s-a tamponat ușor pe fața purpurie, apoi s-a dat la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi stăpânit, tocmai pentru că nu poate fi numit. Nu-i poți spune ca lui Danny de Vito, nu poți urla la el, măi, moldovene, și ăsta, deși, mai mult ca sigur nu e moldovean, să se tuflească brusc. Cu Dumnezeu nu e așa. Scrii pentru a distruge. Pentru a descoperi niște mecanisme ale realității pe care le transformi, le convertești în mecanisme de funcționare a textului. Devoalându-le în scris, șantajezi realitatea, îi arăți că o stăpânești, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
probăm aici virilitatea. Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia, sunt oameni activi. Noi, ieșiți din timp, amorțiți. Te tuflești în așa hal, că orice probă a vitalității cuiva, a bucuriei că trăiește devine amenințătoare. Marian face pe durul, pe taurul comunal, dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O compensație tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dacă-l cunoșteai din timp, l-ai fi chemat să-ți sape grădina. Încă de când se fac tragerile la sorți cauți să-ți asiguri un avantaj moral. Voi jucați cu Tarabă, noi jucăm contra vântului, zici, și numitul Tarabă se tuflește, iar tu înveți ca scriitor ceva nou despre forța cuvintelor. Începi să ai respect pentru aceste vorbe într-o dungă. Pentru că ele îți aduc notorietate și îți dau o anume forță. Mă rog, pe vremea aceea nu pot spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta a sa contra "băieților" despre care se-ntreba "ce-au pățit"? De ieșirea aceasta, puțintel nedreaptă, cel puțin prin intransigența ei, prin tonul ei, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de cea mai urbană și strictă conveniență, cu ușoare excepții, ca cea de mai jos, bunăoară. Într-o zi, după ce ținuse o conferință în aula universităței din Iași, d. Iorga cobora strada Carol, înconjurat de prieteni și discipoli, când dinspre Tufli, pe trotuarul opus, apare urcând strada, liniștit, d. Cuza. Ajunși unul în dreptul altuia, cei doi șefi se salutară de la distanță. Bună ziua, Cuza. Ce mai faci? zise d. Iorga. Ce să fac! răspunse șeful ligei creștine. După cum vezi: eu mă urc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]