77 matches
-
Negurile se depărtau, lăsând în loc o lumină nelămurită. în josul stăvilarului gârla încă bubuia, dar șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în cojoacele albe, sus pe punte se mișcau spinări încordate. De sub nori, zorii se iveau lăptoși. BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O adresa soarelui răsărit, închinăciune vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
polcă din molton. Ședea în fața vetrei și, ca să n-o tragă de la podea, pusese un petecar pe scaun iar tălpile în colțuni de lână le ridicase pe un butuc, lăsându-și cuminciori cipicii unul lângă altul, dedesubt. Scurtă, groasă, cu tulpanul tras pe gură, lângă ea se așezase, îmbufnată, Maraftoaia. Cu ciucurii broboadei pe sâni, nevasta aducea sprintenă sloii de ceară. îi scotea din odaia cea mare care era mai mult un fel de magazie. Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu o încordare de pasăre răpitoare, sigură de pradă, cu un zâmbet rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ceva atât de apropiat de existența ei... Mi-l dăduse ea... Șalul care-i aspirase de atâtea ori căldura... Își lăsase pălăria la arhondaric și-și pusese, țărănește, o broboadă albastră de mătase. Dumnezeule! Ce seducător de frumoasă era în tulpanul albastru, legat cu o ispititoare neglijență pe frunte, pe care aveam impresia că și-l pusese din cauza mea, pentru mine, semn al prieteniei noastre, ca o promisiune de intimitate. Am disprețuit drumul cel mare ca prea ușor și banal și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe bănci, pe masă, pe broboada, pe rochia și pe mâinile Adelei. Aici, în intimitatea singurătății, cu bustul ei, în care palpita viața, sprijinit pe masă, cu tulpanul legat pe frunte, era atât de femeie! Proiectată pe zidul întunecat al bradului, cu rochia trandafirie, cu fața înviorată de mers și de plăcere sub broboada albastră, cu zâmbetul ei roș și luminând din azurul ochilor, îmi părea, până la halucinație
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
jignit de procedarea ei, ca de un gest făcut anume să pună distanță între noi, să ridice o barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rău: copacii răsturnați și tufărișul întins pe pământ prindeau picioarele cu lațuri ascunse. Era însă târziu să ne mai întoarcem după ce coborâsem atâta. Adela îmi puse șalul pe braț, fără să i-l mai cer, pe urmă își scoase și tulpanul, care se prindea în penajul dur al cetinii, îl pături și mi-l puse singură în buzunarul surtucului. Simplitatea și naturalul, lipsa de ceremonie cu care mă împovăra cu obiectele ei erau dovezi scumpe că-mi face darul de a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
schimbare: "cher maître" deveni "maître chéri" 2. Apoi, fără comanda ei obișnuită, se ridică de lângă mine și se duse până la o altă bancă, unde mă așteptă, tăcută. Schiță, după obicei, mișcarea de a-mi face loc lângă dânsa. Îi dădui tulpanul și șalul. Ce era în acest cuvînt? Recunoștință entuziastă, ori...? Dar rezerva mută de pe urmă? Remușcare ori sfiala altui sentiment? Un lucru e cert: mi-a făcut loc pe bancă fără nevoie, instinctiv. Așadar, în cazul cel mai rău, nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea lui Ipingescu. Cinstea, la care își ridică Leonida consoarta de a o face auditoriul lui permanent, se simte
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Apoi un cor anemic de școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un ordin. Părăsind scena în marș forțat, un ostaș călcă pe un capăt de scîndură iar aceasta se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fim iar împreună, dar că-i era frică, se speriase de purtarea mea. De vreo două ori m-a invitat pe la ea și s-a purtat nespus de scârbos. M-a primit cu geamurile deschise în toiul iernii, trebăluind cu tulpanul pe cap. Mi-a vorbit ironic și m-a expediat după nici o jumătate de oră, deși o oră făceam numai pe drum până la ea. Mi-a dat să mănânc cozonac acru, cred că turnase dinadins zeamă de lămâie în aluat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din picior și să țip, să țip și să urlu chiar, și apoi să leșin. Să mă trezesc după mult-mult timp, între draperii răcoroase, mirosind a sulfină, într-o cameră cu storurile lăsate, cu fruntea și tâmplele legate într-un tulpan muiat în oțet aromatic. Și chiar lângă pat să găsesc o sorbetieră plină cu înghețată de cafea, pusă într-un hârdău plin de gheață, de care să-mi răcesc mâna înfierbântată. M-am uitat iar la cer, se făcuse suficient
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
târziu nu-i va reproșa în vreun fel că a ridicat glasul la ea ; cel mult o migrenă sau unul din acele răuri femeiești care o doboară la pat. Va zăcea ore întregi, cu biata ei frunte învelită într-un tulpan muiat în oțet aromatic, cu o buiotă la picioarele reci, cu obrazul alb și buzele decolorate. Atunci va regreta cel mai mult c-a jignit-o, și încă înconjurați de asistență ! Va rămâne și el tot singur în cabinetul neprietenos
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cunoscut-o în viața lui pe Florence. * Maiorul Cristescu înghiți două pastile de cyclobarbital și nu mai știu nimic. * La 7 dimineața, după un dejun copios servit de doamna Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine și cu toată lumea, cu vremea imposibilă de afară ― ninsoarea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însemna nimic. Oricum era bine. Dădu jos motanul care-i adormise în poală și cu pași mărunți se îndreptă spre oglindă. Își șterse obrazul mic cu un tampon muiat în lapte de castraveți, apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pagina, o aruncă jos, pe dușumea, unde erau împrăștiate multe altele. Fusese o dimineață foarte productivă, își zise el. Nu mai realizase atât de mult de câteva săptămâni. Privind la zecile de coli Big Chief care formau un covor de tulpane indiene în jurul patului, Ignatius se gândi mulțumit că pe paginile gălbui, liniate larg, erau germenii unui admirabil studiu de istorie comparată. Încă în foarte mare dezordine, bineînțeles. Dar într-o zi își va lua sarcina de a transforma aceste fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încape trei paturi, dar care fiind asfaltată pe josu ține frig și e greu de încălzit earna". Starea materială a acestui ospiciu era deplorabilă din mai toate punctele de vedere: "nici până acum nu s-au dat papucii, colțunii și tulpanele", iar alimentația se făcea sui-generis: "dilnic gardianul însărcinat cu aceasta e obligat să se ducă la D-lui Intendent al Primăriei ca acesta să-i deie paralele alocate pe acea di, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înăduși puii în ouă. Cînd ai să pui cloșcă, duci ouăle la cuibar în căciulă și le răstorni deodată, ca să iasă puii cușmă-n cuib și să iasă cucuieți*; de vrei să fie și bogheți*, să te legi cu un tulpan* la gît. Dacă ouăle ce se pun la o cloșcă se pun cu căciula, vor ieși din acele ouă numai cucoși, iar de se vor pune cu poala, vor ieși numai găini. Din ouăle puse în cuibarul cloștii din o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în oglindă, că îmbătrînești. Sara nu e bine să te uiți în oglindă, căci urît lumii te vei face. Nu-i bine să pui oglinda în păretele de la răsărit. Oglinda din casa unde este așezat mortul se acopere cu un tulpan negru, ca să nu mai urmeze alți morți în acea casă. Femeia născută să nu se uite în oglindă, că e rău de răsăreală*. Nu e bine ca femeia ce a născut de curînd să se uite în oglindă, că face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pași a făcut. Se crede că nu e bine a umbla numai cu un picior încălțat, căci va umbla și în viață fără pă reche, adică va rămînea văduv sau nu se va putea însura. Femeia care-și va drege tulpanul din cap va rămîne văduvă. Cînd unei femei măritate i se rupe cămașa în spate e semn că-i va muri bărbatul. Dacă vezi în fîntînă, spre Sf. Vasile ori înviere, un om, și lîngă el o scîndură ieșind, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
brad pitic toaie - plantă tologi (a) - a (se) tolăni tomurluci - stîlp tort - pînză de casă trăgăna (a) - a tărăgăna trepădare - diaree trier - treier, treierat triță - lumînare de la Bobotează trîntitură - vînătaie troacă - copaie tronul mortului - sicriu troscot - plantă erbacee tufă - alun tulpan - pînză străvezie tureatcă - carîmbul cizmei Ț țandură - așchie țapoș - ca de țap țarcalan - cerc țarcă - pasăre țăpoi - furcă țest - capac pus peste pîine pe vatra încinsă țevie - țeava suveicii, mosor țingălău - clopoțel țoabă - specie de țînțar mic țoșcă - traistă de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
catifea tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea o să ajungă doamnă, că degeaba o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă de zece ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început să comande cu glas pițigăiat. Era să mor de râs când am prins-o. — Mor eu de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și purtând o pălărie naltă, pe care o ținea în mână, pe ceasuri de căldură" (Gorovei, 1930, p. 103). Un portret asemănător întâlnim la Dimitrie Anghel și Ștefan Octavian Iosif: "Pe picioarele lui lungi, cu redingota lui pătată, a cărei tulpane fâlfîiau fantastic în urma lui, cu capul în piept, cu dungi pe fruntea largă, el străbătea salonul, rostind din când în când numele lui Ribot, Charcot sau al cine știe cărui savant ce făcea vârvă pe vremea aceea" (Anghel, Iosif, 1910, pp. 23-24
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]