9,373 matches
-
să se-mbete și bate tu toate crâșmele și a treia zi, când l-au adus acasă, avea mațele peste el și mașina nu mai voia să pornească. de când mă știu, aceste grâne se coc numai în amurg. la seceriș, tulpinile lor sunt vinete, iar spicul e bolnav și mistic. ai zice că prin boabe tușește un tuberculos, într-atât sunt de tumefiate. pâinea însă e gustoasă, iar copiii o înfulecă iute. până la doisprezece ani, n-am văzut la ei vreun
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
melci prinși de vechi neliniști În după amiaza calpă. Și m-ajută să prind rîmă Zemoasă-n trupu-i zglobiu, Fluturi dă-mi la îndemînă-n Aer strîns cu vai cu chiu. Împrejur de floare lată Cu petala suflecată Pîn'la al tulpinii brîu. Doamne, nu-mi lua din mînă Razele cu care-ți scriu...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14898_a_16223]
-
acum îmi zace-n perini, bolnavă, bucuria; în jur cu daruri scumpe din pâslă și rubine, Și parcă-nsuflețite cu-o rază de la Tine. Mă simt străin și slab, ca robul prins în fiare, Legat de brațul ei cu trei tulpini de floare. Ieri, când am vrut arșița s-o trag cu ea la umbră, Te-am auzit zicându-mi: , Ia patul tău și umblă". Psalmul IV Din zestrea Cărții Tale luăm și mari și mici, Un sunet, o scânteie, și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Ptolmeu râul Jiu este numit „Arabos Patamos”. Strabon (lib. I. 2. 34) consideră că de la acest Arabus își trage numele țara. De aici probabil derivă și numele tagmei sarabilor, a nobililor daci, numiți și „tarabostes”, (zarabi la Iordanes: „cu o tulpină veche, glorioasă, avută și puternică din care se alegeau după o ordine stabilită, regii și marii sacerdoți ai dacilor), din care se trage și neamul domnitorilor români medievali ai Basarabilor. În altă parte (lib. XVI. 4. 24), Strabon indică un
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Po)căința, conștiința morală și trăirea apăsată gustând prezentul cu grija continuă a viitoarelor consecințe pe care gesturile de acum le determină, toate acestea definesc imperfect poemele din Călătorind în marea interioară: Imperfecțiunea mea se naște în fiecare zi/ din tulpina căinței o hrănesc chiar eu// mă mulțumesc cu prea puțin,/ schimbă-mi zalele astea, cearcănele// sînt grele și reci,// la icoană fă-mi oglindire/ oarbă,/ deseori lăcrimând Tu/ deseori lăcrimând eu,// căci ŤInima mi s-a tulburat,/ tăria m-a
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
Imaginea obișnuită pe care o avem despre evoluția cunoașterii umane este cea a unei creșteri treptate: cunoașterea a progresat de la mai mic la mai mare, de la superficial la profund și de la parțial la global, asemeni unei plante din a cărei tulpină ramurile au plecat în toate direcțiile, pătrunzînd încetul cu încetul peste tot. O asemenea plantă ar avea toate trăsăturile unui depozit încăpător și bine ordonat, din ale cărui cămări și sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
astfel, toate cunoștințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină și apoi dinspre tulpină spre rădăcina inițială din care s-au ivit toate. Sau, recurgînd la cealaltă imagine
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină și apoi dinspre tulpină spre rădăcina inițială din care s-au ivit toate. Sau, recurgînd la cealaltă imagine, cea a depozitului, un astfel de privitor ar putea intra retrospectiv în orice cameră a depozitului găsind acolo, păstrate intacte, cunoștințele existente
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină și apoi dinspre tulpină spre rădăcina inițială din care s-au ivit toate. Sau, recurgînd la cealaltă imagine, cea a depozitului, un astfel de privitor ar putea intra retrospectiv în orice cameră a depozitului găsind acolo, păstrate intacte, cunoștințele existente într-o anumită epocă
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
imagine, cea a depozitului, un astfel de privitor ar putea intra retrospectiv în orice cameră a depozitului găsind acolo, păstrate intacte, cunoștințele existente într-o anumită epocă a istoriei. Aceeași imagine o avem despre istoria filozofiei: o plantă a cărei tulpină inițială s-a scindat în toate ramurile pe care filozofia le-a avut de-a lungul timpului, atîta doar că ceva din seva rădăcinii inițiale o regăsim în toate ramurile ulterioare. Această seva inițială nu e nimic altceva decît spiritul
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
altul. Totul e să vezi unitatea sevei din spatele diversității ramurilor, ceea ce înseamnă că toți filozofii vorbesc despre același lucru și spun cam același lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
acolo, sus. De fapt, Dumnezeu, presupunînd că se află acolo sus, nu vede nici o plantă. Asta înseamnă că istoria filozofiei nu seamănă cu o plantă. Sau, dacă totuși păstrăm imaginea plantei, atunci e vorba de o plantă din a cărei tulpină s-au desprins tot atîtea ramuri cîte aveau să fie abandonate rînd pe rînd, pînă cînd s-a ajuns la situația muribundă în care tulpina principală s-a uscat din neputința de a mai crește în vreo direcție. Astăzi trăim
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
Sau, dacă totuși păstrăm imaginea plantei, atunci e vorba de o plantă din a cărei tulpină s-au desprins tot atîtea ramuri cîte aveau să fie abandonate rînd pe rînd, pînă cînd s-a ajuns la situația muribundă în care tulpina principală s-a uscat din neputința de a mai crește în vreo direcție. Astăzi trăim într-o epocă în care planta filozofiei nu numai că nu se mai poate răsfira în nici o direcție, dar pe deasupra nici un privitor nu mai poate
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
în care planta filozofiei nu numai că nu se mai poate răsfira în nici o direcție, dar pe deasupra nici un privitor nu mai poate reface retrospectiv creșterea plantei și ramurile ei. Planta s-a sleit, iar ramurile au căzut de mult de pe tulpina ei. Praful s-a ales de ele, și nimeni nu le va mai putea găsi intacte în praful vreunei cămări de depozit sau între coperțile unui tratat. Păstrînd analogia, orice istorie a filozofiei este încercarea de a reproduce planta plecînd
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
depozit sau între coperțile unui tratat. Păstrînd analogia, orice istorie a filozofiei este încercarea de a reproduce planta plecînd de la praful pe care ramurile l-au lăsat în tratatele vremii, ba mai mult este încercarea de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care cunoașterea actuală a omenirii nu provine dintr-o asemenea gîndire. Cu alte cuvinte - și asta e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
mult este încercarea de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care cunoașterea actuală a omenirii nu provine dintr-o asemenea gîndire. Cu alte cuvinte - și asta e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoașterea ei. Vrem nu vrem, cam toată gîndirea pe care filozofii au cheltuit-o în istoria filozofiei nu a servit cunoașterii omenești. Filozofia nu este o cunoaștere umană, iar progresul științei s-
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
un an de coliziuni. Să ne imaginăm un copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe. Cu rădăcinile întinse prin pământ, aidoma cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Și-o să trăim, unchiule Vania... Deși Întîlnire la Paris nu-i un manual de supraviețuire. Nu. E un jurnal stratificat de generații feminine, în care pietricele roșii apucă printre cele verzi, ca în acvariul îngust unde pui să-ncolțească o tulpină de bambus. Mici colivii, legănate de minimul curent pe care poți să-l faci întorcînd, cu furie, sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că Bietele corpuri, proza numită roman, hors concours în clasificările criticii, a Soniei Larian
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
asociere surprinzătoare și plastică a codurilor și limbajelor artistice: stilul cavaleresc, cu autoimpunerea amorului platonic (,Dragostea noastră-ncepe-abia acum?/ Desfă lin sufletul în vântul moale/ Ca pe un crin. Eu am sosit agale,/ Blând pelerin pe-ntortocheatul drum,// Să-i rup tulpina și să-l port în mână/ Prin forfota cetății și-n pustie/ Spre-a-i povesti parfumul fraged până/ Și oamenii și cerul o să-l știe." - Cântec pentru Absurdica), se alătură unuia cu totul pământesc, aproape naiv în declararea impulsurilor
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
un an de coliziuni. Să ne imaginăm un copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe. Cu rădăcinile întinse prin pământ, aidoma cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ridică un imn soarelui, ignorând “hrănitorile” agățate prin copaci, un căprior apare timid dinspre poiana încă verde-crud strălucind plină de ultima sevă dinaintea înghețului, iar veverițele agitate cu aprovizionările de iarnă se bat câte două trei urcând și coborând pe tulpinile copacilor. Un spectacol de milioane! (cum ar spune americanii). Mă scald în soarele dimineții și mă simt fericită, poate mai curând mulțumită, având în vedere că fericirea este o stare efemera. Filmând din memorie cum miam construit o altă viață
Orașe cu salcâmi. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
atmosfera de lucru a Cenaclului. Prietenește, am fost adesea necruțător.” În primul număr al revistei “Punct” publică următorii cenacliști: Dr. Iosef Eugen Campus (Cenaclul Literar), Maria Găitan (Joc, Ruga - versuri), Adrian Zahareanu (Scrisoarea - proză), Mariana Juster (Doi cireși dintr-o tulpină - proză), Zeev Ben Chaim (Inspectorul - schiță), Andrei Fischof (Acuarela - versuri). Domnule Solo Juster, ce v-a determinat înființarea acestui Cenaclu Literar? Shaul Carmel era secretarul Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română și am venit la el cu propunerea să facem
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
pună în valoare spiritul tradiției“. O întruchipare a acestei râvne s-a săvârșit, recent, la 14 octombrie 2003, când a avut loc ceremonia de consacrare a noului Monument al Eroilor Bănățeni de pe Muntele Mic, ridicat pe locul crucii realizate din tulpini de brad, care ne-a luminat speranțele timp de 67 de ani. Această împlinire este rezultatul activității Comitetului de acțiune constituit în cadrul Asociației „Gugulanul“, din Timișoara, sub patronajul Mitropoliei Banatului, al autorităților administrației publice din județele Timiș și Caraș-Severin, cu
Agenda2003-44-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281664_a_282993]
-
a dus la București, în audiență la Gheorghe Gheorghiu-Dej. După ce au stat în anticameră de dimineața până seara, i-a primit un secretar al lui Dej. Auzind problema, le-a răspuns că trebuia să fi împrejmuit terenul cu araci din tulpini de floarea-soarelui, de care să fi legat ață de cusut... Artista plastică, la ea acasă Soție de maistru miner și mamă a doi băieți, tanti Nela a fost toată viața casnică. Prin anii ’60, unul dintre copii a venit acasă
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
șerpi. Cu cât era șarpele mai lung cu atât era mai gros și avea mai multă carne. De multe ori i-am privit în timp ce jupuiau șerpii. După ce-l omorau îi treceau șarpelui un cui prin cap și îl băteau de tulpina unui pom la vreo doi metri înălțime. Îl crestau în jurul capului și îi trăgeau pielea în jos și șarpele rămânea complet fără piele. Broaștele țestoase întâi le loveau în cap ca să le omoare, iar după aceea, le fierbeau ca să se
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]