370 matches
-
toate, fiecare bucățică, acoperite, sufocate, îngropate în linii și pătrate și triunghiuri și vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca lui Ian între noi, uitându-ne la tunelul adânc, de hârtie. — Bun, zise Scout. O să procedăm și ca până acum. O să legăm rucsacurile cu sfoară și eu o să-l împing pe Ian în fața mea, ceea ce înseamnă că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar nu prea tare - și-o să ne oprim. Bine? — Bine. Atunci, ai de gând să-mi dai harta aia? — Da. Scout scotoci într-unul dintre buzunarele pantalonilor ei de camuflaj și scoase vreo șase bucățele de hârtie. — Dacă suntem în fața tumulului potrivit, și cred că suntem, atunci o să ne-o trebuiască... asta. Bucata împăturită de hârtie pe care mi-o întinse era cam de mărimea unui plic mic de felicitare. — Asta-i tot? — Ți-am spus că e ușor, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să blochez accesul acelor miliarde de cuvinte care se îngrămădeau sub lumina instabilă a lanternei și-n întunericul profund. M-am concentrat doar asupra înaintării, secundă cu secundă, minut cu minut, urmând foșnetul rucsacului lui Scout tot mai adânc în tumul. Rucsacul se opri. Ce s-a întâmplat? În față, Scout spuse ceva ce n-am reușit să deslușesc. — Poftim? — Intersecție în formă de T. Vocea ei părea sugrumată și înfundată, aproape plată. — O luăm la dreapta. Am reușit să desfac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă de troienele și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a umerilor. În mijlocul camerei se afla o scară în spirală, care urca până la tavan. Scara era făcută din cărți vechi, legate în piele, de dimensiunea unor dale de pavaj, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar cu grija de a nu le așeza sub semnul unui realism compensatoriu. Locurile sunt desprinse de istoria lor. Suntem încă în vremurile oniricilor: „Fapt e că orașul n-are o istorie a sa. Există ruinurile ascunse sub pământ (un tumul gigantic) ale unei cetăți scitice. Dar această rădăcină a primei istorii era prea veche, mortificată, fusese uitată și nimeni nu se gândea într-acolo..”. Există, prin urmare, și numeroase apeluri la lumea veche - la straturile originare: „În concepția lui Rafael
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
pe teritoriul carpato dunărean, cunoscut azi ca România, exista o civilizație ce Își avea rădăcinile departe În trecut, din epoca neolitică. Unitatea perfectă a acestei civilizații primitive reiese din perfecta asemănare a armelor de luptă și uneltelor de muncă, a tumulilor și a resturilor de vechi locuințe, din Transilvania până la Marea Neagră. și astfel victoria lui Traian asupra ultimului rege al dacilor - descendenți În linie dreaptă din vechiul popor trac - nu a fost decât un incident În viața acestei națiuni și NU
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
va efectua prin înscrierea în limba română și în două limbi de circulație internațională a textului „monument istoric”, inscripționarea urmând să cuprindă succint principalele date din evoluția monumentului respectiv. Placa explicativă va cuprinde tipul monumentului (casă, biserică, cetate, necropolă așezare, tumul etc.), denumirea actuală și cea anterioară (dacă este cazul), datarea, codul în Lista monumentelor istorice și o scurtă descriere de circa 20 de cuvinte. În cazul monumentelor istorice situate în localitățile urbane sau rurale, marcarea se realizează lângă numerele poștale
Agenda2005-13-05-general2 () [Corola-journal/Journalistic/283527_a_284856]
-
pentru toți drumeții. Pentru fostul sat de răzeși - Fruntești - așezat în formă de potcoavă, pe văile celor două pâraie - Dunavăț și Pârâul Roșu -, înconjurând o spinare de deal care se pierde într-o movilă (nu pare a fi un vechi tumul!), toponimia minoră e mai săracă; între culmile dealurilor unde se întinde moșia răzeșilor - din zare în zare, de la pârâu în zare - denumirile de locuri sunt puține, s-au uitat în timpul din urmă. De la nord la sud, pe partea stângă a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locă defrișat, apoi a fost cu sensul de îngrăditură, locă înconjurat Slobozii - așezări sătești făcute de boieri și mănăstiri, cu acordul domniei; s-au format acolo unde satele răzeșești se opuneau clăcășirii (Slobozia Domniței, Slobozia Filipeni, Slobozia Răcătău, Slobozia ZÎ.. Tumul - movilă de pământ făcută deasupra unui mormânt, specifică populației de step Devșlmaș - (de-a valma, la un loc, împreună), stăpânire devălma Liuzi - în general, oameni, din limba slavă - țărani dependenți A umbla pe bștrâni - sistem ancestral de transmitere a proprietății
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tufăriș. Declanșați ca de-un resort, chemații se conformară. Nu alergară cine-știe-cât. Ajunși, descoperiră ce-l uluise pe băiat: un morman de arginți strălucind în soarele amiezii - o adevărată comoară! Iar, mai spre lăuntrul întunecos, trona o hârcă pe-un tumul de oseminte, toate albite de vreme... Referință Bibliografică: HAVUZUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
înaripate n-am întors dinspre încremenire?! Succesiv, mi se perindă pe dinainte o diaporamă: intervențiile mele. -Sosesc! Nu muri! Te-ajut! Glasu-mi prevestește ajungerea. Mă simt impulsionat. Digul e pudrat cu nisip de-o vântoasă ce-mi acompaniază decizia. Biruiesc tumulul de piloni. Pe mineee! Pe mine mă răzbun! E vindicativă călătoria decisă! Certat cu El dintr-o absurdă nepricepere... Nedibuit turnul în care scânteia să lumineze detașarea... Alienare. Sfârșit de neîmpliniri. Tabloul anulează cu celeritate anticipatele trăiri. Eșuat, penaj îmbâcsit
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
evantaiul împenat rubinii picuri... Tabloul anulează cu celeritate anticipatele trăiri. Sfârșit de neîmpliniri. Alienare. Nedibuit turnul în care scânteia să lumineze detașarea... Certat cu El dintr-o absurdă nepricepere... E vindicativă călătoria decisă! Pe mine mă răzbun! Pe mineee! Biruiesc tumulul de piloni. Digul e pudrat cu nisip de-o vântoasă ce-mi acompaniază decizia. Mă simt impulsionat. Glasu-mi prevestește ajungerea. -Sosesc! Nu muri! Te-ajut! Succesiv, mi se perindă pe dinainte o diaporamă: intervențiile mele. Câte înaripate n-am întors
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
inconștientă de a se trage spre un embrion de întuneric, spre un loc originar, cavernos, în care orice ecou al vieții din afară să se stingă"10. Zidul "carapace" este dublat însă, în permanență, de "simbolurile ascensionale": castel, palat, cetate, tumul, dom, turn, clopotniță, boltă, schele, arcuri.11 Toate aceste geometrii sacre sunt verigi ale ciclului etern, "sigilii" ale faptei umane. Ridicarea lor, conviețuirea lângă ele, meditația, conferă după același Călinescu personajelor (regi, magi) "propria forță și slăbiciune, titanismul și asceza
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se ridic gânditoare..." "Și pe coaste sunt palate, ce din verzi grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmore ca ceara în lungi bolte se îmbin." (Memento mori) tumul: "Ce-ntâlnesc întâi pe țărm e-un tumul Proroc prea singur al vieții umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul." (În căutarea Seherezadei) dom: În dom de marmur negru ei intră liniștiți" (Povestea magului) În domele largi, prin palate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ce din verzi grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmore ca ceara în lungi bolte se îmbin." (Memento mori) tumul: "Ce-ntâlnesc întâi pe țărm e-un tumul Proroc prea singur al vieții umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul." (În căutarea Seherezadei) dom: În dom de marmur negru ei intră liniștiți" (Povestea magului) În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul..." (Diamantul Nordului) " Dar un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în grupuri mici, în zone de durată scurtă. O caracteristică a ritului de înmormântare la turanici sunt mormintele tumulare-la moartea nomazilor, caii erau sacrificați și depuși alături de ei. După Wilhelm de Rubruk, nomazii turanici așezau statui de piatră pe morminte (tumuli). În perioada îndelungată în care triburile nomade turcice au sălășluit în teritoriile nord-dunărene extra-carpatice, ele au stabilit legături cu populația autohtonă, românească. Pe de altă parte, pătrunderea călăreților nomazi turanici în regiunile de la nordul Dunării de Jos a provocat mari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pădurii de conifere cu o pădure de foioase, iar numele turcesc actual Caraorman - Pădure Neagră - dacă nu este o traducere exactă a numelui antic, caracterizează totuși corect aspectul întunecat al unei păduri de conifere. Pe acest grind, arheologii au cercetat tumuli din antichitate cu morminte de incinerare 18. Cea mai veche știre despre insula Peuce o găsim în "Argonauticele" (IV.309-312) lui Apollonios din Rhodos (sec. I î.e.n.). Strabon, în "Geografia" (VII.306), arată că pe această insulă au locuit bastarnii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ac. Câmpia este ticsită. În depărtare, dincolo de puzderia de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase ce tind să reducă restul orașului la rolul unei dependințe a acestui cartier. Privirea i se agață de tumulul circular cocoțat pe un piedestal uriaș de marmură albă, în vârful căruia se distinge cu claritate, chiar din locul unde se află ei, statuia din bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
XII Hai să coborâm acum! șuieră Plautius Silvanus. Răsuflă greoi cu gura larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului până la intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Craig aveau aceiași ochi strălucitori. Arătau toate ca niște ființe capabile, eficiențe. Până să ajungă Craig la vreo concluzie, mașina viră la un colț, urcând o pantă lungă. Craig avu timp să o recunoască, era intrarea în garajul de sub tumul hotelului Mc.Candless; apoi pătrunseră în interiorul garajului, îndreptându-se spre o ușă îndepărtată. Mașina opri. Craig se supuse fără un cuvânt armelor care-i făcură semn să se dea jos. Fu condus de-a lungul unui coridor pustiu, către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și de inima cavalerului rătăcitor printre coloane de clipe prieteni de unde au venit fluturii aceștia cu urme de animale preistorice pe aripi vă zic mâine o să plouă peste tristeți frânturi de cântece vechi se aud din urnele funerare ascunse în tumulul de la marginea sufletului bătrânul Orfeu împletește o coroană de lauri pentru prințesa care mângâie lyra aproape pictorul Delaunay decupează melancolia și o așează pe ultima sa pânză prieteni eu doar pășesc prin deșert spre Marea Oază pe care cei mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]