1,333 matches
-
vieții. Zilele trecute am întâlnit la una din grădinițele municipiului Cluj-Napoca o fetiță pe numele Ana Elena Coman de numai cinci anișori, un copil cu visele și speranțele unei vieții împlinite. Deodată, visele fetiței s-au spulberat în ceață, în tumultul unei vești triste pentru ea: micuța a fost diagnosticată cu sindromul Rasmussen, o boală foarte rară și destul de gravă. Primele semne ale bolii au apărut la numai doi ani, când fetița a avut prima criză de epilepsie. Din acel moment
DE CE EU, DOAMNE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1412771467.html [Corola-blog/BlogPost/353038_a_354367]
-
22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului SFATURI de Nicolaie DINCĂ Ca să respiri culorile din floare, Ar trebui să-i guști întâi parfumul Și s-o săruți, ca roua, cu pudoare, Pe sufletu-i plăpând și cald, ca fumul. Ca să-nțelegi tumultul unei zile Soarbe-i pocalul clipelor, cu sete, Dezbrac-o blând de haine inutile Și gustă-i nurii-ncet, pe îndelete. Ca să deguști polenul din lumină, Cheamă-i magia să te-nvăluiască, Acceptă-i mângâierea pe retină Și prinde-o
SFATURI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1453439763.html [Corola-blog/BlogPost/354536_a_355865]
-
Cipru - corolă de lumină vie” - Note de călătorie, istorie și peisaj, apărută la Editura ANAMAROL, București, 2012 este o arcadă elevată între Cipru și România, țări care au în comun aceeași „proaspătă" eternitate. La început, autoarea face trecerea de la lumea tumultului de azi - în care tehnologia își spune cuvântul în ritm uimitor producând mirare doar atunci când nu și-a făcut simțită prezența, precum dureros observa chiar autoarea în aeroportul Băneasa înainte de plecare în Cipru -, la liniștea de vis, ca un cântec
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_cipru_corola_de_lumina_elena_buica_1356509840.html [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
spirituală și „renaștere duhovnicească a societății românești”, care avea să se numească Oastea Domnului. Cuvintele lui Petru Lascău se întrețes în mod armonios cu diferitele cugetări ale lui Iosif Trifa și astfel, avem ocazia să retrăim o vreme plină de tumult din istoria României și să înțelegem că Dumnezeu a urmărit în acea epocă să înalțe sufletele românilor către El, înainte de începe perioada cea mai tristă din istoria României, cea a comunismului ateu. În acest sens, Petru Lascău ne propune o
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/_pasi_spre_lumina_de_petru_lascau_o_carte_despre_sfintenie_si_renastere_spirituala.html [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
către iad, Căci bogăția,vă închide drumul către sfinți, Și veți cădea,de n-ați vărsat lacrimi fierbinți, Cu îngeri negri,care încă din văzduhuri,cad! E beznă-n suflet și miroase-a moarte, Pământul,se învârte-ntr-un etern tumult! Credința ce-a rămas? Un țipăt sfidător,al unei șoapte, O răscolire-n timp,a clipelor deșarte, Taborică lumină,dintr-un prezent,ce a trecut demult! Dreptatea pe pământ? O utopie! Balanța-i înclinată către cei mai tari! Ne plâng
APOCALIPTIC! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 by http://confluente.ro/constantin_ursu_1469831157.html [Corola-blog/BlogPost/370052_a_371381]
-
aștrilor. Doamna Olimpia Sava este un talent înăscut și scrie pentru copii versuri care să fie primite cu bucurie nu numai de aceștia dar și de cei maturi, rupându-i parcă din lumea șabloanelor, din viața efervescentă a societății cu tumultul cascadelor pe drumul destinului. Citind acest volum te oprești o clipă din acea „alergătură” ca un perpetum mobile și să vrei parcă să oprești timpul în loc, să-ți „arunci” pentru câteva clipe gândurile în propriul tău trecut, să te lași
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Iubită ființă ai candorea, Petalelor în flori de Mai, Ai zâmbetul cu strălucirea Luminii sfinte-n colț de rai. Iubită ființă ești fiorul, Născut în nopți albe cerești, Esti voluptatea, ești tumultul Ești răul ce ți-l mai dorești. Am spaime multe, parcă-s vrăji, Hrănesc dorința cu suspine, Nu rar se nasc în mine griji Că ziua noastră nu mai vine. Iubită ființă suntem noi, Povestea ce începe azi, Se poate
ELOGIU FIINȚEI IUBITE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1469168154.html [Corola-blog/BlogPost/370633_a_371962]
-
Nicoleta Pascaru edifică această dragoste și această conștiință absorbită zi cu zi, secundă cu secundă în viața sufletească a copiilor pe care îi are la grupă, de atâtea generații. Trăiește profund cu ei, perioadele de curs preșcolar, trăiește cu ei tumultul, ca și nostalgia vacanțelor, trăiește cu ei bucuria, ca și mâhnirile, uneori, din păcate, pretimpuriile nefericiri! Firește, în aceste trăiri se reclădesc din amintiri, proprii ani preșcolari și școlari, cu vacanțele care pentru toți și în toate timpurile au aceeași
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 by http://confluente.ro/_nicoleta_pascaru_mugurii_lu_aurel_v_zgheran_1373108070.html [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
pe suflet rânduri, posibil este, oare, în pânza-ți să m-afund? Încerc a-mi desluși chemarea, mai caut în ochii mamei, pe tata-l mai ascult în gând, sufletu-mi răspunde precaut: deschide-te! Plece în lume-al tău tumult! Cu cheile iubirii redeschid cuvântul pentru că, nu-i așa? Nimic nu e ca el! Când masca râde, înalț din suflet cântul eliberat în zboru-i liber și rebel! Referință Bibliografică: Forța cuvântului / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317
FORŢA CUVÂNTULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1407537755.html [Corola-blog/BlogPost/368294_a_369623]
-
să te urăsc, dar nu pot... Să plâng și să-ți zic: Dă-mi drumul de tot! Amorul ce-l simt, parcă-i „blestemat”: Acu-mi dă „durerea” și... te-am și iertat! Oameni mari și copii, în al lumii tumult, Ființe pornind, divergând ...infinit. Iubirea dispare și-apare-ntre noi: Amor ’lănțuit de vremi, de nevoi! PĂTIMAȘA IUBIRE Cenușa visărilor noastre, De mult s-a cernut printre noi Întoarcere nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Patimasa_iubire_poeme_.html [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
dar nu îți garantează nimic. În mod mai mult sau mai putin suprinzător, cele mai multe cariere de succes au început printr-un internship. Fie că este plătit sau neplătit, un internship îți dă acces direct în lumea de afaceri și în tumultul activității desfășurate de profesioniștii dintr-un domeniu și îți oferă posibilitatea de a „fură meserie” și a acumula foarte multă experiență într-un timp scurt. Internshipul este compromisul perfect, este pasul pe care companiile sunt dispuse să-l facă, recrutând
Cum incep carierele fulminante by http://www.zilesinopti.ro/articole/6938/cum-incep-carierele-fulminante [Corola-blog/BlogPost/98713_a_100005]
-
grabnic ajutător celor în nevoi și necazuri. Apoi, Părintele Arsenie luminiază mințile cele întunecate, încălzește prin focul dumnezeiesc din el, inimile reci și împietrite, aduce pace, liniște și bucurie celor întristați și mâhniți, dă curaj și tărie celor pierduți în tumultul grijilor lumești, aduce nădejde celor împovărați cu păcate grele, împarte din dragostea și bucuria sa cea dumnezeiască la toți și iată că ele nu se termină, ci mai mult se îmbogățesc. Cine este acest “nea” Gigi? Domnul Gheorghe Becali este
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1432285546.html [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
-și printre valurile-nspumate. În nori și-n culorile curcubeului, în noaptea cu lună, contemplând măreția cerulului. Mă regăsesc în splendoarea stelelor, în parfumul florilor de tei, când străbat aleile grădinilor. Mă vei găsi prin liniștea nopții, dar și în tumultul vieții, luptând pentru ziua de mâine. Mă aflu în dragostea pentru oameni, prin tot ce nu e material... dar are valoare. Mă regăsesc în mâna tremurândă de anii bătrâneții, întinsă cu dragoste, să mă îmbrățișeze. Prin lacrima rătăcită alunecând pe
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lg_janik_1430100019.html [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
Nu-mi stă în fire. Pur și simplu mi-e rușine și asta-mi face bine. E ca o autopenitență, întru solidaritatea de breaslă. Dar (de ce nu?) și o autopenitență pentru propriile greșeli, căci numai cine nu se implică în tumultul vieții nu greșește - cu voie și fără voie. Da, am făcut și eu parte din sistem, am avut și eu “comitet de părinți”, cu trezorierul în frunte. Cine știe ce “inginerii” voi fi făcut și eu, în imaginația spectatorilor la această reprezentație
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Sunt_si_eu_in_cetate_2_sa_gheorghe_parlea_1390586979.html [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
autorul cultivă cu predilecție o poezie de inspirație erotică de o puritate a trăirilor și de o delicatețe de-a dreptul petrarchistă, de o constantă, mistuitoare, nobilă venerație a ființei iubite: „Te păstrez în inima mea/ și-n fiecare zi/ tumultul tău pulsează în mine ...// Te păstrez în inima mea/ ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1444760161.html [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
-l căutăm, ajungem la Eva și Adam. Răspunsul pruncului prin gângurit Dă mamei forță, tăria de granit. În vorba-i lină, e doar lumină În depănare, culori se-mbină Apoi, balade și doine de demult Vin spre tine-copil, ca un tumult Se -aștern în suflet ca sărbători Le porți în inimă până ce mori. Scânteia divină ce-o porți în sine Coboară prin tata și mama, verbine De aceea limba mamei, limba de rai E pentru fiecare împărătescă -n grai. De graiul
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Graiul_matern_elena_armenescu_1378285277.html [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
poetul o resimte în momentul când coboară printre semeni. Un soi de mizantropie îl bântuie, o fugă de sine și de ceilalți, plictisit de a vedea mereu aceleași imagini (Singur printre oameni, Insolentul, Vremuri otrăvite, Tele Apocalipsa): Te-amesteci în tumultul străzii, / Copil stingher pe-o insulă pustie / Și te ascunzi umil în larmele amiezii, / Neobservat și liber ca într-o colivie. // Privești cuprins de spaimă-n jurul tău / Când zâmbetul pe vreo figură naște / Nimic nu-ți pare atunci a
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1405255842.html [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți că din nou orișice nervură este fierbinte. Un imn pătimaș iese din tumulturi și codrii-n afund îl freamătă-n plete. Din inima ta țâșnesc mii de vulturi zburând în cete. Cui să mulțumești pentru noaptea sfântă care ca un crin inima-îți îmbată? Parcă-ntinerit sufletul tău cântă ca niciodată. Anatol Covali Referință Bibliografică
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1465236585.html [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
vieții sale cețoase pe clipa strălucitoare de-acum! Și ce urmă... fu un vârtej pentru puiul de om abia săltat spre viață! Rotirile strânse ale Călușarilor, iuți de păreau scânteieri sângerii, făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului, copilul, cu ochii încremeniți spre stele, vedea numai o prelungă răsucire amețitoare a bolții. Apoi, simți cum vârtejul iscat de jucători prinsese și restul ogrăzii. Lumina făcliilor
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
respiră-n ea. Trec clipe veșnice în grabă, toate Doar una-aș vrea să o cuprind, Știu când se vor scurge-ale mele, poate Dintr-o fărâmă, un infinit o să aprind. Prind palmele țărâna și-o sfărâmă C-atâta-nsingurare ce-a-mpietrit, Tumultul vieții ce s-animă-n humă, Dă grai luminii-n fiecare răsărit. Referință Bibliografică: GLASUL LUMINII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
GLASUL LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1477402740.html [Corola-blog/BlogPost/369989_a_371318]
-
2016 Toate Articolele Autorului SUNTEM CEEA CE EȘTI Nu îți vorbesc, doar te privesc, Întind privirea către tine Ca într-un joc copilăresc Din care tinerețea vine, Eu nu îți cânt, doar te ascult Cum fredonezi cu stângăcie Iubirea pierderii-n tumult, Un fel de viață pe vecie, Eu nu te-ating, te- aștept să fii O dăruire în amurg, O plăsmuire-a celor vii În clipele ce nu se scurg, De ce aș mai vorbi în cânt, De ce atingerii lumești Să te
SUNTEM CEEA CE EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1473113877.html [Corola-blog/BlogPost/381485_a_382814]
-
tăcu și se gândi mult. Domnul îl lăsă în pace și la rândul Său căzu pe gânduri. Câțiva nori albi se plimbau în voie pe lângă ei fără să facă vreun zgomot. Deși tăceau și liniștea îi înconjurase de peste tot, totuși, tumultul gândurilor care se înghesuiau în mintea Domnului și a Sfântului Petru se ciocneau între ele. Domnul, pe o parte Știa ce mai are de creat, iar Sfântul Petru se gândea dacă ar mai lipsi ceva. Până la urmă, Domnul îi trimise
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
timpul meu îți dau, să fii copil-stejar! Te-am rătăcit (R.T.) Te-am auzit și n-am știut în taină să te-ascult Ca pe o frunză tristă dintr-o duioasă rapsodie, Ci m-am închis într-o cascadă de tumult Și te-am crezut arpegiu lipsit de armonie ... Te-am observat și n-am știut cum să te văd Ca pe o lebădă sublimă alunecând suavă, Ci m-am închis în gheața sinistrului prăpăd Al unei note reci din gama
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_lirice_raluca_nicoleta_bocu_s_romeo_tarhon_1343019065.html [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
înfrângerea vieții credinciosului; sunt sunetul instrumentului. Vasile îl voia pe credinciosul însuși, voia instrumentul cel autentic; nu rămânea doar la acea răsfrângere sau la acel sunet”. Pentru aprofundarea Adevărului Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare se retrage pentru o vreme din tumultul lumii. Este nevoie de o desprindere de cele exterioare pentru ca mintea să aprofundeze adevărul dumnezeiesc. Prin agitație și risipirea gândurilor este foarte dificilă și adunarea în sine, concentrarea spre cele dumnezeiești și înaintarea spre adevărul tainic al credinței. Sfântul Vasile
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
răbojul vieții scrie stihurile lor. Chipul tinerilor li se șterge din primăvară și vară, căci se tot apleacă peste ei câte-o ramură de spini. Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,/ ascult, ascult/ cum sângele temniței, ca un mare tumult,/ ca un geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]