34 matches
-
Pierric se dădu pe spate, cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putuse povesti așa ceva? Pierric? Auzise spunîndu-se că acum vorbea iarăși, dar că Își pierduse memoria... - Bebelușul acela avea doar cîteva ore de viață, Christian, continuă ea cu voce sugrumată. Alergai pe faleză cînd te-a strigat Pierric. Era ascuns după tumulus, te-a rugat să-i duci de acolo, pe el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O știu pentru că eram acolo. Îl văzu tresărind și Înghiți În sec Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost primele noastre muzee, iar defuncții înșiși primii noștri colecționari. Căci aceste tezaure de arme și veselă, vase, diademe, sipete de aur, busturi de marmură, mobiliere din lemn prețios nu erau propuse privirii celor vii. Nu erau înghesuite în adâncul tumulușilor, piramidelor sau gropilor ca să fie frumoase, ci ca să fie folositoare. Cripta, odată închisă, era cel mai adesea interzisă și totuși plină de materiile cele mai bogate. Nouă, modernilor, rezervoarele de imagini ni se expun privirii. Straniu ciclu al habitatelor memoriei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dala de piatră a gisantului sau de la transi-ul medieval la eroul îngenuncheat alături de un sfânt, apoi la cavalerul Renașterii, ridicat cu aroganță pe mormântul său de marmură. Dar, fie că mormântul are formă de cameră, de puț, de cupolă, de tumulus, că e înălțat sau săpat în stâncă, există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi natura mitului major, acesta produce o figură. Dincolo cere mijlocirea unui dincoace. Fără un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se ridică în picioare și latră smucindu-se în lesă. Percheziția corporală era minuțiosă, dar parcă nu așa de high-tech ultima dată când am trecut pe aici, cu părintele Jean-Baptiste Humbert, care venea la lucru pe șantierul lui arheologic, un tumulus care a fost cândva capitala Palestinei. Era pe la începutul celei de-a doua Intifade, înainte de retragerea coloniștilor și a armatei israeliene. Atunci am avut ocazia să asistăm la înmormântarea, pe jumătate carnaval și jumătate manifestație, a unui militant creștin melkit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de înmormântare din aur, indică o creștere a stratificării sociale deja prezente în cultura Unetice. Cimitirele din această perioadă sunt totuși rare și de mici dimensiuni. Cultura Unetice este urmată de Epoca Mijlocie a Bronzului (1600 î.Hr.-1200 î.Hr.), Cultura tumulus, caracterizată prin înmormântări prin înhumare în tumuli (gorgane). În Ungaria de est, pe afluenții Crișului, a apărut, la începutul epocii bronzului, cultura Mako, urmată de culturile Ottomany și Gyulavarsand. Cultura câmpurilor de urne de la sfârșitul Epocii Bronzuui (1300 î.Hr. - 700
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
ale Armeniei, României sau Ucrainei. Coloana de hărți alăturată reprezintă una dintre variantele de istorie veche a limbilor indo-europene, numită ipoteza Kurgan, care, în prezent, este cea mai larg acceptată de lingviști. În rusă, "„kurgan”" (cuvânt de origine turcă) înseamnă tumulus, o ridicătură de pământ și pietre deasupra unui mormânt. S-a propus și ipoteza că limba proto-indo-europeană ar aparține unei superfamilii, a limbilor numite "„nostratice”", dar din lipsă de argumente suficient de solide această teorie este controversată. Conform studiului "Massive
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
prelucrării metalului nu au dispărut, dar produsele lor erau mai puține și simplificate. La Lekcandi s-a descoperit un mormânt deosebit de bogat din secolul al XI-lea î.en., o construcție abisală, înconjurată de coloane de lemn și acoperita de "tumulus" de mari dimensiuni, care adăpostea resturi incinerate ale unui cuplu princiar, pentru care s-au sacrificat patru cai (calul era un bun prestigios). Herodot desemna casele nobile ale epocii arhaice ca 'tetrippotrophoi', cei care creșteau patru cai. Detaliile funerare amintesc
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]