122 matches
-
Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
INTERPRETARE. Este practicat de unii critici literari care n-au priză la realitatea textului și se pasionează, în compensație, de ceea ce ei cred că este hermeneutică: În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi Ťîn dosul pământului, tupilată sub umbra iepureluiť (Pământul, Infernul), apoi Ťîn vârful muntelui, după stânca aceeať (muntele Purgatoriului), și în final Ťdupă lunăť (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea-înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
pe care, aflați în bezna totalitară, îl copleșeam cu lumina unor speranțe excesive: „Cu ochii arși mă întorc. Ici și acolo amintire să iști. / Trăiesc acolo/ aici căutători de comori, / jalnici negustori, bărbați curajoși, / ziditori ocnași, caralii, caramani, tăinuitori, bărboși, / tupilați surugii, crupieri, mecenați cusurgii” ( o ). Cu sufletul împovărat de o deziluzie ce are alura definitivului, Dan Culcer își asumă o misiune: „Cu ochii arși mă întorc,/ Ca să spun” (ibidem).
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
lupii în pustiu, de durere. Era o toamnă mohorâtă și tristă, nu prevestea nimic bun și tata, care nu mai avea altceva de făcut, mă ducea de mână, zilnic, la școală. Treceam pe Schulbeck Street, pe lângă vitrine după care erau tupilate femei roșcate, blonde, brunete, bobocele sau mai coapte, femei îmbrăcate în costumul Evei, ce-i făceau tatii semne. Privirile lor și mișcările unduite îi spuneau: vino, vino! Tata pleca rușinat ochii-n pământ, mă strângea mai mult de mână și-
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
stele-au refuzat, / Că... n-au vreme de jucat, / / Dar o stea mai zvăpăiată / S-a înscris la joc îndată, / Iar un nor puțin bondoc / A intrat și el în joc. Niște stele zic în șoapte / Că, învăluiți de noapte, / Tupilați pe după nori, / Se tot joacă până-n zori./” Nu lipsesc temele aștrilor și ale anotimpurilor. Astfel tema astrului luminos și blând al zilei, soarele, o regăsim în mai multe poeme: „Zori de zi”, „Pânza cerului s-a rupt!”, „Soare-n apus
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
citit mama și tot gândindu-se la vremea când eram copil, mi-a spus: ,,- Hei, acum îmi amintesc eu de ce citeai tu așa mult, până la doisprezece noaptea! Ca să înveți să scrii și tu cărți, dragul mamei!” Eu, dormind după sobă, tupilam lampa ca ei să nu observe că-s încă treaz, iar ei stând în camera din față, soba fiind dublă, după ce adormeau, eu ridicam iar lumina lămpii și continuam să citesc. Uneori adormeam cu lampa aprinsă, iar mama, care se
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
mir, neatins de scânteie, Când fiii tăi se cațără-n Cer, primește-i în sufletul tău. Fă din acest suflet o oază pentru copii, dintr-un crez, Prinde-o de ultimă filă din carte, țintindu-te tu cea dintâi, Mergi tupilată printre dureri și ele te vor ierta, când le vezi, Te vor strânge în brațele lor vânjoase, tu însă rămâi... mai rămâi... Nu-ți resemna bunătatea, ispita de-a te dărui nu-o consemna, Vitează fii, ca un ostaș, pierdut
URMA DE FEMEIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366036_a_367365]
-
adâncului gliei strămoșești. Între pământ și cer, mai târziu, va doini tulburător, făcând risipă de sânge cu fiecare cântec, arzând făclie la ambele capete pentru neamul care a dat-o și ea i s-a dat! Aleanul muzicii s-a tupilat în ea, ca să se crucifice mesianic în armonii nebănuite pentru adevăratul cântec românesc al ei, unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
avea permisiunea să ducă liftul, am stat mai mult pe lângă pereții exteriori îmbrăcați ai scheletului turnului pe care doar îi bănuiai, pentru că era practic “camera” ascensorului, răspundeam intermitent și monosilabic sau mormăiam la exclamările celor de lângă mine, aproape că mă tupilam și mă făcusem mic-mic lângă ceilalți, logica și coerența fugiseră din mine încă din clipa când ai mei luaseră decizia să “escaladăm” turnul. D-apăi la “Stratosphere” nici vorbă, e drept că nici ai mei nu s-au încumetat, mă interesasem
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
să privesc de la fereastră peisajul, dar trebuia să ajung la datorie! Cu vifornița-n spinare, am pornit-o către metrou. Am mers cu grijă, căci gheața era numai bună să aluneci pe ea. Mai ținându-mă de un gard, mai tupilându-mă pe lângă un zid, iată-mă-s la gura de metrou. Aici, cald și bine. Cobor scările și doar ce ajung în stație, că și aud o femeie strigând din răsputeri, de pe peronul de vizavi: - Emil! Emil! Emil! După cum își
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
rost!...gândi el, neliniștit de felul cum arată. Soarele ardea cu putere. Fluturi multicolori valsau vioi în aerul uscat. Un motan împietrit pe colțul patului de bârne ce susținea stogul urmărea indiferent dansul lor. Câte-o găină mai curajoasă se tupila sub căruță ciuculing semințele și gângăniile ce se strecurau printre scoarțe și pomostină. Bătrânul, cu mânicele cămășii suflecate la cot, trebăluia împrejurul căpiței. Îndepărtă cu grijă fânul parfumat din căruță dezvelind o gramadă de fasole uscată de toată lauda. Cu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
băut bere la cea mai frumoasă măsuță din lume? Mai știi cum s-a uitat cu coada ochiului la noi popa și cum am început să râdem ca doi copii care făceau o prostie? Nici nu ne-am sinchisit să tupilăm sticlele după vaza cu flori, nelipsita primăvară de la „Anthony Frost”. Oana, poate că nu ți-am zis, dar mi-ai recomandat niște cărți atât de tari, încât de multe ori, în loc să le citesc, mi-a venit să mușc din ele
Scrisori de dragoste pentru o librărie care astăzi nu mai este () [Corola-blog/BlogPost/337966_a_339295]
-
Autoritatea autorilor Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon nu provine din niscaiva fraze lungi și amenințătoare, delicat-ininteligibile, nici din docte și țepoase note de subsol, ci din faptul că ei știu să ți se adreseze direct, franc, iar nu cu identitatea tupilată după tufișul unor concepte costelive și arabescuri “telectualiste”. În cartea lor - scrisoare-manifest, iar nu poligon pentru patinaj teoretic - se vorbește, în cel mai viu și mai asumat mod cu putință, despre știrbirea fundamentelor lumii, despre lipsirea progresivă a omului de
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
ei minuni. Câmpuri verzi cu viorele sunt călcate de hăitași Triluri lungi de pasarele alungate de gonași Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
viață, Sfinte Dumnezeule! Apoi urmă în minte-i și-n suflet tăcere. După tihna lui și-n dogoarea soarelui de-amiază, preajma se zvidui de sunete. Totul părea liniștit, lăsând loc să bănuiești mișcarea tainică, alunecătoare a viețuitoarelor mici, mari, tupilate din calea căldurii pentru niște ceasuri. Așezat pe malul eleșteului sub o salcie tânără, dar care știa deja să-și plângă dorurile, adormi. Nu simți trecerea vremii. Când se trezi, albul chip al dup-amiezii căpătase mărimi nebănuite înstăpânind firea
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
învingător, chiar dacă-i grav rănit, muribund ”. „ ... Caddy m-a desprins și ne-am strecurat pe acolo. Unchiul Maury a spus ca să nu ne vadă nimeni, așa că mai bine să ne aplecăm când trecem, a spus Caddy. Așa, vezi ! Ne-am tupilat și am traversat grădina, până unde florile foșneau și se întindeau spre noi. Pământul era tare. Ne-am suit pe gard, acolo unde grohăiau porcii. Cred că sunt supărați pentru că pe unul din ei l-au tăiat astăzi, a spus
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
inamic, stânga sus, trei sute de metri! Și așa din Căpcă-n Căpcă, toți căpcă(unii) fură alertați și agitați. Toți începură să-și umfle foalele fălcilor și să arunce cu flăcări și bolovani fierbinți. - Văleleu! Aoleu! începu să se văicărească Norocel, tupilându-se, mai ales că, în unele părți, pana luase foc. Mărțișor zise repede: “Pană, penișoară, în slava cerului zboară!” Și pana se înălță ca o săgeată în hăurile văzduhului. - Ura, ura, am învins! Urlau căpcăunii paznici. Și erau acești căpcăuni
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
-se apoi către grajd. O urmase curios. Ce văzuse îl uimise. Copila frecase mieluțul încetunel cu ierburile pe la botic și încheieturi și, cât ai zice miau, animăluțul dădu semne de zviduire. Întâmplarea îi aminti de juruința răposatei. Înghiți în sec, tupilând iar în suflet taina fetișoarei sale dragi, de-atunci luând mândru seama la puterile acesteia, pentru a cărei naștere uimitoare mamă-sa plătise cu viața. La scurtă vreme, farmecele Nataliei se arătară iar. Era la vremea Babelor într-un an
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
pic geloasă, de la Seneca avea să ceară, de-ar fi trebuit. Zâmbii mefistofelic și-mi încheiai preparativele. Chiar îmi plăcea femeia din oglindă. Podoaba capilară? O minune castanie a la Mireille Mathieu! Ochii? Sub sprâncene frumos arcuite, căpruii mei se tupilau fals rușinați sub gene dese. Obrazul? Ca de adolescentă, natural colorat, tras din linii distinse. Și-aș fi continuat din greu infatuată, de nu mi-ar fi zornăit în cap neașteptată opreliște: Și gâtu-i o minune! Veneră te-aș striga
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
eram în inima... Și pentru mine devenise atât de străin! În fine, duceam greul evidențelor, căci femeia trebuie s-accepte soarta, ziceam, când primele semne ale bolii sale m-au scurtcircuitat... înțelegând că sentimentele pentru el nu dispăruseră, doar se tupilaseră în adâncuri... Iar pierderea sa în acea zi, căutările îndelungate și fără nici o noimă... mi s-au incrustat dureros în toată ființa... Mă dădui vâlvoră, repetând că-i fusesem alături, un omniprezent reazem, că ne-am sprijinit reciproc. -Așa-i, draga
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
combatanți viteji, care și-au riscat viața pentru binele Patriei. Același lucru l-a susținut și căpitanul Robert Dan W. Spot, comandantul batalionului, care a văzut și el (cu binoclul), din punctul său de observație, pe inculpatul care s-a tupilat în spatele unui copac, în vreme ce camarazii săi au ieșit din tranșee, țipând "Ura!" (pentru a-i înspăimânta pe inamici). Drept urmare, procurorul militar l-a acuzat pe caporalul Iacob A. Laxin de: trădare, dezertare, lipsă TOTALĂ de patriotism și a cerut degradarea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
despre impulsul gregar "care tinde să se manifeste ca un instinct: de cele mai multe ori având prea puține tangențe cu rațiunea", cum bine se spune chiar și în Psihologia transversală. Drept urmare, "având prea puține tangențe cu rațiunea", inculpatul nu s-a "tupilat conștient în spatele pomului", ci inconștient. Or, poate fi condamnat cineva pentru un act executat inconștient? Pe de altă parte, deoarece tocmai s-a semnat armistițiul, maestrul Ludovic L. a chemat la bară în calitate de martor pe Rais Haydn în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a semnat armistițiul, maestrul Ludovic L. a chemat la bară în calitate de martor pe Rais Haydn în vârstă de 89 de ani. Acesta a venit sprijinindu-se pe nepotul său, Jorje Haydn. Dacă caporalul Iacob A. Laxin nu s-ar fi tupilat după un pom, în vreme ce camarazii săi au ieșit din tranșee, țipând "Ura!" (pentru a-i înspăimânta pe inamici), ar fi fost foarte probabil să-l fi împușcat tocmai pe soldatul Jorje Haydn, din armata inamică, lăsându-l pe bătrânul Rais
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Întunericului ei sfărâmăturile ce mai rămăsese din marea oaste a lui Sinan. Mihai se Întoarce Încărcat de trofee. Stelele sclipesc peste bălțile de sânge. Bătrânul, cruntul vizir, bocește În cortu-i rupându-și hainele de pe el. Și pe când spahiii lui tremură tupilați prin bălării, din tabăra românilor se Înalță În liniștea nopții cântece de biruință. Cuvinte: Semilună = simbol al Imperiului Otoman; cotropitor = care ocupă sau pune stăpânire cu forța; nămezi = corect,nămiază și amiază, adică În plină zi; măgură = deal mare, singuratic
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați pin crenge negre ca străvezie iesme
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]