554 matches
-
de altceva sau stă în legătură cu altceva”. Îl reproduc cu ortografia originalului: „muierile sunt forte sollecite de celle mai mice circumstantie alle ornatului seu” (termenul sollecit sau sollicit fiind explicat la locul său în dicționar: „tare ațâțat, foarte întărâtat, foarte turburat”, „turburat în suflet, plin de cură, de temeri, nestâmpăr, nestâmpărat, neîmpăcat etc.”). E interesant că Laurian și Massim îi atribuiau lui circumstanță și sensul actual al cuvântului împrejurime: „loc învecinat: «credeam că te voi afla în circumstanțele acelei cetate»”. De fapt
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
mestecat, O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simțiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simți a mea turbare, Cum nu vede al tău ochiu cu văpăi de chihlimbare Noaptea turbure din peptu-mi, zbuciumul ce am în sân, De când sunt deștept pe lume, de când știu că sunt român! Cum n-am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioare Să jelesc ticăloșita a poporului meu stare, Preste care lupi și
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
hârtiile mele o adresă a DV. prin care mi se face cunoscută înalta onoare ce mi-a acordat-o Societatea DV., numindu-mă membru al ei. Mă’ndoiesc că vă voiu fi răspuns la acea adresă, deoarece pe atunci eram foarte turburat de neplăcute afaceri familiale. Dacă v’am răspuns chiar atunci la vreme, nu strică să vă mai mulțumesc o dată pentru cât de grațioși v-ați arătat cu mine. Dacă nu v-am răspuns, îmi fac o datorie să vă mulțumesc
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
și nu ai să renegi nimic din ceea ce ai crezut. Îmbrățișări, Pamfil Șeicaru P.S. Mi-ai putea trimite memoriile lui Demostene Botez 6. Mă interesează. Și de la Glasul Patriei articolele lui Dumitrescu-Borșa, faimosul preot din Maramureș. Sunt articolele care au turburat pe legionari. Eu nu le-am citit, de aceea mi-ai face un serviciu să mi le procuri. [Nichifor Crainic, Bulevardul Dinicu Golescu, nr. 43, Bucarest, Roumanie; Pamfil Șeicaru, Avenida Reina Victoria, nr. 13, Madrid 3, España]. Note Originalul acestei
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
1]973 Stimate și iubite domnule Achiței, Mă grăbesc să vă scriu câteva rânduri, după ce am citit cartea d[umnea]v[oa]s[tră]2, primită de curând. Dedicația d[umnea]v[oa]s[tră] atât de caldă m-a turburat: asemenea gânduri creează, dincolo de satisfacția momentană, o obligație. Dacă aveți bunăvoința să mă creditați atât de mult, înseamnă că sunt dator față de comunitatea noastră românească într-o măsură mai mare decât o pot crede obișnuit. Ați pus o problemă ființei
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
liniște și cer bun, la un om de suflet, și cu prietenia dșomnuțlui Panait. Cum aș fi fugit și eu într-acolo. Să vă văd, câteva ceasuri măcar. Nu este însă chip. Mi-este dor să te revăd. Să te turbur cu vorbe mari în chiliuța dumitale. Îmi ești însă de atât de mare folos! Nici nu știi cât de mare noroc am de dumneata și de sufletul dumitale. Îți urăm sănătate, și nevastă- mea și eu, cu drag și caldă
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]
-
în zona metaforică s-a concentrat discursul său poetic profund. A pornit mereu de la cîteva cuvinte-cheie, în jurul cărora a configurat cîmpuri semantice tot mai complexe: a plînge -plînset - lacrimi; întuneric - noapte - ceață - negură, a arde - foc - cenușă - scrum; a tulbura - turbure. Li se adaugă termenul cu multiple sensuri cîntec, avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el personifică tot ce
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie și foșnitoare de matase. Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, de-argint, până la brâu, dar le zvârlea pe rând, în treacăt, pe apă turbure de rău. Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate, și le scotea, pe fiecare, si le zvârlea în lac, pe toate.(...) În urmă, străbătând orașul, sub mâna-i geamurile toate, sub coardele de apă fură în mii de
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
încep să șuier cantul ce chiamă șerpii - lungi și suri. Să vie-alunecând subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape, cu zvârcoliri de ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura sub jar, să'ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, în care turburi ochi veghiază subt străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită încep necunoscutul cânt, ce-o să-i adune de departe s'amăgitor o să-i desmierde. Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
și neliniștitor este faptul lipsei de orice veste de la Cluj. Scrisoarea mea a rămas ca neaflată. Editura are în posesie, de 4 ani, manuscrisul lucrării mele5: nu mi s-a spus nimic, nu știu nimic. Nu judec pe nimeni, mă turbură, însă, mult, această atitudine, neașteptată de mine, niciodată, de-a lungul unei vieți de muncă și respect al drepturilor celorlalți. D[omnu]l Șorban nu mi-a scris nimic. Îl știu în călătorie lungă. Îl aștept bucuros să revină în
Câteva însemnări despre cărturarul I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5117_a_6442]
-
de mesaj ce necesită o anumită complexitate structurală, Antim are intuiția imposibilității punerii în act lingvistic a universului de semnificații. Întîlnim în didahii și sugestive definiții lirice ale unor diverse realități spirituale: "Lumea aceasta iaste ca o mare ce să turbură, întru care niciodată n-au oamenii odihnă, nici liniște". Prin valorificarea resurselor expresive latente ale cuvintelor, definiția lirică se plasează în privilegiata arie de interferență a conceptului și a imaginii, realizînd o sinteză cognitiv-comunicațională care mijlocește accesul, neviciat de prejudecăți
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceasuri de singuratecă rătăcire, cînd visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adîncă! [...] Să nu turbure nimeni seninul meu somn de pribeag și diminețele zgomotoase să nu sune chemarea la vecinicul martiriu al visurilor grele. Să fie noapte de pace și umbră duioasă; florile să tremure încet pe tulpina lor subțire, iar vînturile să pară că
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
a servit regimurile defuncte și că e fascist... Sorbona a cerut probe, nu afirmări și într-o scrisoare dură au dat peste nas Stoilovului comunist. Acesta n-a mai răspuns. Mircea dă crusurile, dar pe gratis.” „Nădejdile sunt mereu mai turburi”, scria Busuioceanu la 29 iunie 1947. Speranța era la americani care „poate într-o zi s-ar decide să se intereseze mai mult și de acea nenorocită parte a lumii care e țara noastră”. Despre aceeași stare jalnică vorbește Vintilă
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l încape, Și ușuratul Hoge, mereu soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
era mai ales om de gândire și studiu concentrat. Și iată, atingem culpa originară a poeziei Arghezi, principiul de osândă pe care îl închide. E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne și cozi la versuri. Plasticitatea masei ei verbale merge până a se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire Își petrece steaua acul." (Melancolie) " Vino, joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura dumisale Se aude de sub prun." (Creion) "O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Folclor sau poezie violent individuală. Aici numai, la aceste extreme, se plasează invențiunea și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sunt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe Evariste ca pe un copil iubitor și apropiat, în aparență cel puțin. Cum a fost posibilă răsturnarea complectă, a naturei acesteia, ce avea să vină? Desigur, în parte, datorită latențelor revoluționare ale lui Galois; în parte, însă, datorită epocii turburi, favorabilă formării caracterelor violente, care înseamnă domnia lui Carol al X-lea. În 1823 Evariste e trimis la Paris, ca intern al liceului Louis-le-Grand unde, în ciuda vigilenței dascălilor, bântuia un vânt revoluționar. Parisul de dincolo de zidurile internatului, frământat de mișcări
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
calului. VODĂ: Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului! EXT / LA CASCADĂ / NOAPTE Paloș călare pe armăsarul său înaintează pe o vale pe firul unei ape. După câțiva pași se oprește într-o poieniță lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniștea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA: Iubitule, te-am purtat în spate ca
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
stradă. Această piesă de concert - un apel al lui Elgar de a pune capăt tuturor războaielor, e potrivită acestor zile tomnatece, triste și triumfale căci morții noștri n-au murit, trăiesc în noi. Ca niște intruși nedemni și gălăgioși, monedele turbură liniștea de câte ori sunt aruncate în cutia violoncelului. Când piesa de concert s-a terminat, femeia și-a ridicat umerii, și-a înălțat capul și am văzut-o deschizând ochii. Eu aveam impresia că atunci se trezise: o față deschisă, nefardată
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
simulată și ambiguitatea imobilă. Asociațiile anatomice izolau (stilistic) la marginea plăcerii fizice o muzicală angoasă. Nu știu dacă i-a căzut în mână convulsivul în frumusețe poem, în care descopeream (demult) „ chor du coeur”. Lelia Mossora în „Vrăjitorul cuvintelor” (antologie?) turbură pasional „gusturi amare” fabulând supunerea cărnii „cu un sărut neizbăvit”. 4. În ton (de la grecescul tonos = încordare, tensiune, accent) quasi retoric, transcrie un intim „jurnal” liric: zăpadă/ poveste de „multă durere/ și multă dorință”. Poate? (mă întreb) visează la ieșirea
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
cercuri concentrice în aer cu bastonul ei magic din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint și cu Cuiul dacic pur în vârf bastonului. Apoi, întorcând bastonul cu vârful Cuiului în jos, adaugă: “Afară apele-s tot mai turburi, doamnelor! De când au descoperit imbecilii ăștia rudimentari Centura de radiații Van Allen cu radio nuclizi, au identificat cu precizie pană și locul unde se află Marele Fluviu Stix, al doilea fluviu al Infernului, care curge prin cer. Așa încât, al doilea
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
Șoapte, versuri și povești Bădie lumea asta tare s-a schimbat ! De când spre veșnicie am plecat. Pădurile s-au defrișat ,apele s-au tulburat, Văile adânci răsună , bacii-s fără stână, Munți-s goi, Ștefan oastea cum ș-adună? Ape,, turburi'' ,mânioase vin până sus, Mătură-n cale din la răsărit pân'la apus... Se tulbură vremea ,cum mai văd orbii, Că soarele bătrân sălășluiește-n scorburi? Bădie....... pe pământ vorbesc și corbii! Da bunătatea și răbdarea nu mai sunt, O
BĂDIE ÎNCĂ ÎȚI MAI SCRIU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366487_a_367816]