97 matches
-
prodest. Prea miroase anul 1882 a Scobelef, a Bosnie, a turburare în Orient pentru ca d-lui C. A. Rosetti să nu-i trebuiască o cestiune agrară improvizată, spre a pune țara în neputință de-a lua o atitudine hotărâtă, încît, turburată înăuntru și neputincioasă în afară, să fie silită a transige cu invazia, precum deja de doua ori a făcut-o, conform intențiilor d-lui C. A. Rosetti. Și ce va urma din această agitație? Invazie și foamete. "Binele public" povestea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i dictează României necesitatea de-a evita izolarea și de-a se alipi la un grup sau la altul de puteri. "L'Independance belge" se face asemenea organul acestei știri. Ea zice: Situația parlamentară în România e de mult timp turburată și dificilă. Se vorbește de-o apropiată dizolvare a Camerei deputaților. Aceasta este în maioritate defavorabilă propunerii Barrere privitoare la cestiunea Dunării, propunere pe care guvernul - în lipsă de altceva mai bun - se vede în ajun de-a fi dator
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
NAȚIUNEA ROMÂNĂ, cotidian economic, politic și social apărut la Cluj între 5 aprilie 1935 și 3 aprilie 1938, sub redacția lui Ioan Petruca. În articolul-program, semnat de Gheorghe Stoica, se afirmă că ziarul urmărește „nivelarea asperităților unor vremuri turburate de curente periculoase vieții noastre de stat, încurajarea elementelor valoroase, care se disting prin opere pozitive”, precum și promovarea politicii Partidului Național Liberal, lupta împotriva ideilor iredentiste. În numărul inaugural se publică și scrisoarea trimisă de C.I.C. Brătianu, care evidențiază: „Ziarul
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce face fericit și pe cel de unde pornește și pe cel către care pornește. Întotdeauna, sub orice inițiativă a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza. Nu știu cum mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea turburată de fericirea ei ca să mă mai examineze. Totuși, luasem trenul cel dintâi ca s-o revăd, așteptasem cu nerăbdare fiecare minut să treacă și să ajung mai repede. Aveam în valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe urmă" . . . Dar să nu-i atribuie precepte de onoare și să nu-1 încarce cu probleme de scrupule, de care e incapabil ca prinț degenerat, ca imbecil și... ca bărbat mai ales, conchise Nory declamatoriu ca la tribunal. Mini fu turburată în repausul ei de unele cuvinte minunate, pe care Nory le rostise fără să știe. " O coardă stricată în instrumentul ei solid" . . . Trupul sufletesc prezintă desigur uneori, unele dezacordat! parțiale ale sănătăței reparabile, curabile tocmai pentru că ating un singur loc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai rea ca cea care fuge, strigă. . . o frică fără obiect pipăit, căci arătarea părea că se dizolvă de câte ori vroiam să mi-o precizez. . . Frică, pe care mi-o da halucinația celuilalt sau a mea, nebunia celuilalt și mintea mea turburată de ea. . . Frica aceea nu mă cuprindea totuși deplin. Aveam o conștiință vagă că am sosit în porturi bune și că nu am de ce mă teme. Nu mă gândeam la nimic. . . fixam fereastra. înapoia ei era Orașul dar încă nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată de expresia lor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pândă, ci el înțelege poate doar atât, că trebuie să citească din moment ce atâta lume s-a strâns acolo și cântă. La urma urmei, Sadoveanu însuși a avut o mare înțelegere pentru ceremonii, ca o expresie a rânduielii care nu trebuie turburată. Plăcerea lui de a scrie, care nu l-a părăsit nici când natura i-a retras cuvântul, când, nemaiputând vorbi, se apucase să învețe din nou limba, a fost o rânduială de ale cărei consecințe era pe deplin conștient. Fiind
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe plajă, în început de furtună. Literatură." " Patima crește, delicios și firesc amestec de idilă, sexualitate, prietenie, devoție. Când stau lângă ea pe covor, cetind împreună, dacă mă atinge, sunt excitat și mă turbur nebunește. Știu că și ea e turburată. (Notă. Nu e adevărat. Maitreyi n-a simțit niciodată patima în timpul acela.) Ne spunem multe prin literatură. Câteodată ghicim amândoi că ne vrem. (Notă. Inexact; Maitreyi era câștigată numai de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Nici nu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi dorit să exalte altceva în oameni decât o simplă poftă de posesiune.) Mi-au trecut atunci prin fața ochilor și alte scene: Khokha, de pildă, cu care a întîrziat Maitreyi mult pe verandă, în întunerec, și a venit la masă turburată, iar băiatul nici n-a avut curajul să apară, într-atît, credeam eu, era excitat. Și toate amănuntele acestea mă chinuiau, și mi se părea că toți o doresc pe Maitreyi, că ea se abandonează tuturor. De ce ne spionează șofeurul, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui dragă Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pământ ticălos ești tu; iartă-mă dar dacă îți fac așa de des nedreptate și te acuz când de indiferență, când de cine știe câte mai trec prin mintea mea nebună, minte turburată în mare parte de multe greutăți și nevoi. În scrisoarea din 22 sunt iarăși sarcastică și rea; te rog cu procente să mă pedepsești când ne vom vedea; însă până atunci fii gentil și nu-mi băga în seamă toate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
e al nimănui. Stare de lucruri limpede, fără nici linul din acele accidente ce aduc răscoală în sentimente și le amestecă, urcă la cap pe cele de la inimă, coboară la inimă pe cele din minte și dezlănțuie peste tot simțurile turburate. Elena, obicinuită de foarte tânără să ție loc de gazdă în casa părintească, își alcătuise lesne relațiile mondene. Snobismul ei o făcea să aleagă ce era mai bun și primea pe toți cu aceeași rezervă firească. Cum nu aveau pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Fusese o mică revoluție în grupul muzicanților. Toți venise împrejurul Elenei și a lui Vlădici: - Marcian? . . . Cînd? . . . Cum? ... Ia parte activă? Cîntă? . . . Vioară? . . . Pian? . . . Poate conduce? Entuziasmul și grija erau la culme. Liniștea în care decurgeau repetițiile era cu totul turburată. - Nu știu mai mult decât atât; dorește să ia parte și, negreșit, va lua, așa fel cum va vroi. Asta o să ne aducă mari avantagii, dar și mari schimbări. Abia atunci Elena, pe care numele lui Marcian o ipnotizase, văzu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Marcian se simți mulțumit și sorbi cu plăcere dintr-un pahar cu Bordeaux. Elena nu-1 chestionase nici acum. Ea singură întreținea astfel secretul plăcut și își pregătea impresiile. Se auzi telefonul lingă care Nory veghease pentru ca muzica să nu fie turburată. Nory luă receptorul și făcu Elenei un semn de alarmă. Apoi țipă cu vocea ei ascuțită: - Altă zi nu găsea! Marcian înțelese că era vorba de ceva important. Iar vreun obstacol! Nory explica Elenei că Lina anunța moartea Siei și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tragicomedia, cu sfârșit așa de tragic, moartea Siei avea unele elemente de emoție. Evenimentul mai era și neprevăzut deoarece credeau că boala s-a sfârșit cu bine. Apoi înmormîntarea în ajun de concert era o stângăcie vrednică de Sia. Elena, turburată de acea veste, pălise cu mâini moi și reci care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o nenorocire, nu știuse care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plină de vânt și iarăși de vânt se sparge. 293Omul ca umbra, îndată piere cum îi lipsește lumina. 294Omul ca un suflet, cu un mort în spinare, ce-l poartă ca pe un orbeț. 295Omul ca vremea, când veselă, când turburată. 296Omul ca luminarea, când luminează, atunci se sfârșește. 297Omul ca plosca, nu se caută pe din afară, ci ce înlăuntru are. 298Omul ca dobitocul, cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaște ce e jug. 299Omul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pare o transpoziție teologică a Rusiei concrete. Este mai mult decât evident că Rusia a fost sortită unei meniri monumentale. De ce totuși evidența aceasta a fost prilej de tortură pentru ruși? Tot secolul al XIX-lea rusesc vădește o conștiință turburată și profetică, o adevărată isterie mesianică. Orice popor care intră în istorie, când celelalte sânt în maturitate, suferă de un dezechilibru provocat de inegalitățile de nivel istoric. Rusia se năștea la viață, după ce dormise - întocmai ca România - secole întregi. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ciudat că ochii mei atât de clari, pot să zic de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. Mâzgălesc păreții. Am intrat la o copilă înamorată de mine, pe care însă n-o iubesc... Am văzut-o roșie, sfioasă, turburată... Am zugrăvit în cartea mea această espresie. A-ngenuncheat lângă mine... m-a rugat să-i sufăr iubirea... nu-ți pot descrie espresia de nevinovăție, candoare și amor din fața ei... dar am schițat-o... E de sărutat schița mea. Poate că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ciudat că ochii mei atât de clari, pot să zic de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. Mâzgălesc păreții. Am intrat la o copilă înamorată de mine, pe care însă, n-o iubesc... Am văzut-o roșie, sfioasă, turburată... Am zugrăvit în cartea mea această espresie. A-ngenunghiat lângă mine... m-a rugat să-i sufăr iubirea... nu-ți pot descrie espresia de nevinovăție, candoare și amor din fața ei... dar am schițat-o... E de sărutat schița. mea. Poate că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frumos azi pentru mine, azi se-ntrunește-n tine: floare și pasăre, primăvară și basm de iarnă, albeța Nordului și flacăra Sudului, toate, toate idealele pierdute le regăsesc într-un singur chip, într-al tău! - Replica, zise ea repede și turburată. - Mă iubești? zisei eu, îngenunchind și reținînd-o cu furie. - Da, zise ea turburată, surâzând, roșind, dar fugind totodată dinaintea mea acolo unde - o chema replica ei, astfel încît auzii vocea ei, de-un timbru umed și copilăresc, pătrunzând scena, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și basm de iarnă, albeța Nordului și flacăra Sudului, toate, toate idealele pierdute le regăsesc într-un singur chip, într-al tău! - Replica, zise ea repede și turburată. - Mă iubești? zisei eu, îngenunchind și reținînd-o cu furie. - Da, zise ea turburată, surâzând, roșind, dar fugind totodată dinaintea mea acolo unde - o chema replica ei, astfel încît auzii vocea ei, de-un timbru umed și copilăresc, pătrunzând scena, și publicul ce aplauda entuziasmat la aparința acestui înger pământesc. Eu rămăsesem în genunchi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cum zburau repezi, ciorăind, valuri turburi ca sufletul meu sterp, turburi și neoglindoși ca inima mea moartă. Apa limpede {EminescuOpVII 202} ca cristalul a izvoarălor nu-mi plăcea, când dădeam însă de ea, începeam o a amesteca cu bastonul până ce, turburată de pământul cel negru, era o icoană vie a gândirilor mele. Dar nu putea să rămână astfel. Încă o lună de-o viață astfel și știam că voi muri... De-aș fi murit, ce-mi păsa... cine știe dacă adânc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
izvorul fața care ardea ca de friguri. Luai încă un pumn de apă și mi-l turnai în sân, care ardea, fundul apei se turbura și deveni sângerat, mă aplecai pe suprafața ei și sorbii în sorbituri lungi din apa turburată cu sângele lui, apoi băgând amândouă mînile în izvor, scosei capul lui Ioan și-l ridicai în lumina soarelui spre a mă uita lung și cu durere la el. Il așezai în mormânt asupra corpului și, acoperindu-l tot cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]