90 matches
-
toți acei cari nu umblă după coterii și după intrigi, explicîndu-le că ei trebuie să se grupeze tocmai pentru a purifica mai cu succes partidul liberal de acei netrebnici cari astăzi se zic liberali numai pentru a pescui în apă turbure. Țin la dispoziția voastră suma ce v-am promis ca ajutor pentru jurnal. Nu-mi vine însă să v-o trimit prin poștă în numele meu. Aștept pe Ghiorghian, ca să i-o dau lui, și apoi el să v-o trimeată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ocina sa, deoarece “el a dobândit-o din tot dreptul și din toată legea.” La 5 decembrie 1460, se spune în privilegiu “au venit înaintea noastră și a boierilor noștri slugile noastre, anume Ivașco comis și Totoma Dimitrescul și Coste Turbure și s-au pârât [cu Ivașco] pentru satele, anume, Săsești, pe Bârlad și pentru satul Românești, unde a fost Roman, pe Jeravăț, amândouă părțile. Și s-au pârât ce s-au pârât, însă pan Ivașco, cu privilegiul socrului său, pan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și de stradele c-un nivel mai înălțat. Vieți de oameni drept că nu s-au pierdut, dar nici dorim cuiva să fi petrecut în una din acea mulțime de case pe a căror ferești și uși a intrat apa turbure a pârăului. Asemenea, între cantoanele no 6 și 7 linia drumului de fier Iași-Ungheni au fost inundată și deteriorată, încît mersul trenurilor e deocamdată peste putință. Au suferit de inundație mai cu samă despărțirea a II-a și IV-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aici la nordul Dunării sunt zămisliți latini în părțile răsăritene a le Europei ? Mai sunt încă un număr, și acela însemnat, de frați ceva mai îndepărtați și dincolo de Balcani. Oare vulturii din Carpați nu-și iau câte odată zborul peste turburile ale Dunării unde și se odihnesc tocmai pe piscurile Pindului ? Și pentru ce nu am putea spera si realizarea acestuilalt vis, și închipui un stat românesc sau o confederație purtată nu numai de Carpați, dar încă și de Balcani, și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
frecvent, autoadresate, inserate în monologuri interioare ce sondează incertitudinile eroilor, dând glas unor dileme: Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că a făcut asta pentru mine. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. Și vreau totuși să scriu aici tot, tot. ...Și dacă nar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. (M. Eliade) - În textul dramatic, interogațiile retorice sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un interlocutor ideal. Pe Ilie Moromete îl părăsesc fiii, dar și iluzia unui timp benefic, pe care altădată părea că îl stăpânește. Dacă la început glasul lui era domol ("glasul lui picură liniștit și încet"), mai apoi "glasul lui devine turbure și însingurat". Tulburarea e un semn că vechea orânduială se sfârșea. După conștientizarea sentimentului de vinovăție față de Niculae care a luat premiul întâi, după fuga băieților, Ilie Moromete intră într-o criză, descrisă magistral, care evidențiază adânca analiză psihologică. El
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din nou, iar pruncul acceptă să fie dat. Copilul crește la curtea Împăratului răsfățat de toți, dar firea lui se schimbă. Devine gânditor, Închis la suflet, turburat de neliniști ascunse. De aceea i-au zis Buzău, cel Închis la suflet, turbure, neînțeles. Astfel, un eveniment, nașterea miraculoasă, este cuprins Într-o legendă toponimică. Într-o altă legendă, numită Legenda ciocârliei, un Împărat și o Împărăteasă Își petreceau timpul rugându-se la Dumnezeu să le dea un prunc. Dorința li s-a
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
amestecă aici cu mortuarul ca de atâtea ori. Prin aceeași tehnică a ștergerii contururilor, a fluidizării imaginii, se reface și imaginarul tradițional religios, spiritual. Raiul e cel mai adesea unul subacvatic sau creează această impresie pentru că apele cuprind tot universul: "Turbure, neînfrânt curgând/ prin poienile plutitoare și înalte de ceață,/ unde îngerii înoată ca peștii/ intră în aburi prin ureche trecându-și o ață." (Oglinda bolnavă). Totul devine reflectare și cerul nu mai capătă importanță prin sine însuși, ci, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
memorabil: „Între lirismul de iatac al lui Alecsandri și nemișcarea lunatică a lui Eminescu, Sihleanu ar fi adus, de trăia mai mult, un temperament sangvin, furtunos, de fiu de boier cult trăind între salon și sălbăticia de la moșie, biciuit de turburea ereditate pe jumătate aristocratică, pe jumătate câmpenească. Complexitatea bărbatului rafinat și barbar totdeodată, pe care se va încerca s-o înfăptuiască Macedonski mai târziu, o găsim la Sihleanu nefabricată. Instinctul războinic, literar la romantici, la el născut în tradiția unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
pp. 41-42). (S4e) În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi (s.n.) legate în piele, crane de oameni și paseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; (...) făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă (Eminescu: 2011, II, 45). (S4f)...deschise cartea cea veche (s.n.) cu buchile neclare și cu înțeles întunecat (Eminescu: 2011, II, 48). (S4g) Lampa sa fâlfâia mai fantastic, literele bătrâne ale cărții (s.n.) căpătau înțeles și se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și paseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 45). (h7d) Acea fereastră dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate ici un sfânt, colo un cățel svârcolindu-se în iarbă, colo
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să mă lași fără povestirea toată a celor ce s’a întâmplat? Închipue-ți că nu am putut să prind [la telefon], nici să găsesc pe Reinert; nu știu de ce, dar aș vrea să vorbesc cu el. - Mă frământ preocupată și turbure. Asta sunt: turbure, închircită în mine ca într’o pivniță fără soare, fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost Gaby, a stat 15 minute; am vorbit și n’am vorbit împreună; ea credea că am vești proaspete, iar eu nu am mai primit nimic de 10 zile. Din ziare, de la radio, văd că și în Franța situația e turbure; sunt îngândurată, ca să spun numai atât. Azi dimineață piața: salada de vinete la figurat. Apoi la școală, la foarte frumoasa serbare a liceului, pentru comemorarea revoluției octombriste și a marelui Stalin, cu versuri splendide de Maiacovski (sic), dansuri rusești extraordinar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vânturi care nu mai contenesc. Cât vezi cu ochiul, dealuri și iar dealuri; afară de un buchet de stejari îndărătul casinului ofițeresc, încolo pustietate goală. Zări triste și pustii, arșiță nemilostivă și nici o umbră, unde să pleci capul. O apă turbure și sălcie nu poate potoli setea buzelor uscate și a gurilor arse de vânt. Diminețile exerciții de lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coeziune intimă; întreaga tradiție familială era întemeiată pe prezența ei; toate puterile sale trupești și sufletești aparțineau cercului familial. În prezent, deși familia și-a păstrat în mare parte vechea tradiție, condițiunile vieții s-au schimbat radical, producând o perioadă turbure de transformare a familiei patriarhale. Sub presiunea reformei industriale, s-a început procesul de socializare a familiei. Femeia și copiii au trebuit să iasă pe scena muncii în afară de cămin, pentru ca sporind brațele de muncă să sporească resursele de trai pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
creditul e acordat guvernului spre a înarma țara și a-i păstra neutralitatea. Mihail Kogălniceanu declarase, întocmai ca și Carp, cum că, în caz de război între Austria și Rusia, România nu poate rămâne neutră. Deși situația externă era cam turbure, totuși nu era atât de primejdioasă încât să legitimeze alarmarea și măsurile excepționale ale României. Era numai o manoperă a lui Brătianu. Brătianu profita, prindea un nou prilej prielnic pentru ca să-și mențină situația, să pună nedumerirea în spirite, să slăbească
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
luate. Bineînțeles, nu puteau avea decât dispreț pentru dânsul. Trist episod dintr-o epocă în care, cel puțin pe front, cu o singură altă excepție, nu avusesem decât fapte frumoase de înregistrat. demobilizații din moldova Dar să revenim la epoca turbure a tratativelor de pace și a guvernelor hibride de germanofili. Mergeam la gară pentru a primi pe demobilizații și infirmii din Moldova. Se organizase acolo de Crucea Roșie o cantină, unde le dădeam ceai și mâncare rece. Câte două doamne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și păseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă. Maistrul Ruben era un bătrân de o antică frumuseță. O frunte naltă, pleșuvă, încrețită de gândiri, ochii suri, boltiți adânc în capul cel înțelept, și barba lungă, care curgea de sub adâncii umeri ai obrazului până pe pieptul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vin momente de luciditate în care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-ai trăit într-o ordine de lucruri strict organizată, fără ca s-o știi sau s-o vrei aceasta. Și această minte, care în turburea și pustia împingere și luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din când în când câte o fulgurațiune de luciditate, această lecuță de nonsens să vorbească și ea? Să aibă vo influiință, să însemneze ceva, să incifreze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vin momente de luciditate în care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-ai trăit într-o ordine de lucruri strict organizată fără ca s-o știi sau s-o vrei aceasta. Și această minte, care în turburea și pustia împingere și luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din când în când câte o fulgurațiune de luciditate, această lecuță de nonsens să vorbească și ea? Să aibă vro influență, să însemneze ceva, să încifreze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vin momente de luciditate în care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-ai trăit într-o ordine de lucruri strict organizată fără ca s-o știi sau s-o vrei aceasta. Și această minte, care în turburea și pustia împingere și luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din când în când câte o fulgurațiune de luciditate, această lecuță de nonsens să vorbească și ea? Să aibă v[r ]o influință [influență], să însemneze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
patului, pe când mâna cealaltă zăcea pe inima ei. Bătrânul ședea pe scaunul cel de lemn. Fruntea sa pleșuvă și încongiurată de câțiva peri albi ca argintul în lumină era norată de durere, ochii săi roșii de bătrânețe și de coloare turbure erau plini de lacrimi, capul său palid, pe jumătate mort, tremura convulsiv și brațele sale spânzurau de-a lungul sprijoanelor scaunului. Fata de lângă scaun era un înger-trandafiriu. șezând în fața pianului, mînele repozau țepene pe clape, spatele răzimate de speteaza scaunului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în inima ei când ochii ei sunt plini de lacrimi. O, ea n-a fost o femeie... Protest în contra numelui. Asta era dispozițiunea lui Ion în urma morții Sofiei. Mult timp în urmă, el, deși cu inima sfâșiată, deși cu sufletul turbure, însă cu fruntea sa de artist etern senină, nu te lăsa să întrevezi nimica. Eu, din contra, care văzusem figura frumoasă a acelei fiice a pământului, a acelui înger blond, eu îl visam zi și noapte, și mi se părea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cea mare din Câmpul Libertății, unde flamurea reînvierei sfâșia aerul cu tricolorul său. Virtus romana rediviva! Luasem parte cu Ioan la toate acele manifestări de viață ale națiunei - etern unice în felul lor - și apoi ne-am întors la locul turbure a studiilor noastre. Dar cine mai putea studia ceva! Capetele noastre prinsese foc, fața cea palidă a lui Ioan se-nroșise de-un roșu ofticos și bolnav, căci în inima lui fierbea amorul cel mare al națiunei. Mă dusei la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în foc, care le consuma cum se consuma inima și viața mea. Palid ca o umbră, eu alintam de-a lungul zidurilor orașului mai mult mort decât viu. Fălcile mi se-nfundase adânc, albul ochilor se-ngălbenise și negrul era turbure și stins, părul cădea în dezordine pe gulerul uns și neșters a rocului meu - astfel umblam printr-o lume străină, din care nu făceam parte, și când mă rătăceam în vro grădină publică, unde fețe roșii și vesele chicoteau împregiur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]