106 matches
-
versiune În esperanto improvizată după Doctor fără voie, reducând la esență situația piesei, jucată de noi În doar douăzeci de minute În loc de două ore. Actorii trupei lui Brustein, angajați trup și suflet Într-o comedie fizică, rosteau cuvinte inventate sau turcisme și absurdități preluate din comediile-balet molierești, ca și Bashtahondo-ul din Orghast. Deși exista riscul ca nimeni să nu Înțeleagă, În realitate experimentul a declanșat de fiecare dată o tornadă de râsete În sală, demonstrând forța universal misterioasă a farsei. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în raza simțului comun. „A limbii temelie se mișcă, se clătește“, am putea spune, parafrazându-l pe Alexandrescu; unele straturi ale vocabularului se erodează și dispar văzând cu ochii, altele cunosc o progresie spectaculoasă. Căderea în desuetudine a slavonismelor și turcismelor, declinul influenței neogrecești, afirmarea viguroasă a celei franceze, consecințele pe termen lung ale ideilor Școlii Ardelene - iată doar câteva linii care participă la definirea imaginii, reflectată stăruitor în conștiința socială a vremii. „Drept aceea nu este de mirare - scrie Albina
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pepenele galben ("lubeniță" "harbuz" și "pepene" "zămos"). La București n-am auzit decât o expresie pentru lemnele întrebuințate în gospodărie: "a sparge lemne". Lemnul se "despică", "se curmă", "se taie". Se "sparg" cu toporul numai rădăcinile de bușteni. Cearceaf, ciorap, turcisme, față de prostire și colțun. 1956 EPITAF* (Găsit între hârtiile rămase de la un vechi poet ieșean) Costică Arsenescule, În viață tu umblași Cu caii nărăvași Cu caii de cotigă La noi la Călărași. Decât o viață crâncenă Cum nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o ia de bază, iar pe slavi îi considera veniți la sud de Dunăre mult mai târziu decât romanii. Militând contra latinismului pur în constituirea limbii române, el urmărea să descopere elemente autohtone prin care să contracareze slavismele, maghiarismele și turcismele care, aduse teoretic și eșalonate după secolul al optulea, se insinuau ca inerente perioadei de început a limbii române. Truda etimologică a lui Hasdeu a fost din capul locului zădărnicită de viziunea eronată asupra constituirii peisajului etnolingvistic din estul Europei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mișcările bulgarilor din sudul Dunării, a avut ramificații și în colonia bulgărescă din Huși”. În ceea ce privește limba vorbită de bulgari, Gh. Ghibănescu a apreciat că au existat trei etape („răstimpuri”), care corespund cu dialectele lor: „unul curat bulgăresc, altul amestecat cu turcisme, și altul cu rusisme”. Fără îndoială, conviețuirea îndelungată a bulgarilor cu alte populații le-a influențat limba, lingviștii stabilind, ca și în cazul limbii române, pătrunderea unor cuvinte de origine turcă sau rusă. Cei mai vechi locuitori bulgari, care s-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
zâmbească și mă întreabă dacă înțeleg portugheza. Îi spun că înțeleg aproape 50 la sută. Multe cuvinte sună ca în română. De pildă, „palavre” - care înseamnă... vorbe, fără conotație derizorie, ca la noi (și eu, care credeam că e un turcism, deși s-ar putea totuși să fie, pentru că Portugalia, ca și Spania, s-a aflat și ea sub ocupație arabo-musulmană, mai precis, maură!). Portugheza pare... frustă și neîmblânzită, mai puțin rafinată decât alte limbi latine: spaniola, franceza sau italiana. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nivelul morfosintactic al expresiei și, eventual, ar putea include și pe cel lexical, în sensul stabilit în citatul al doilea de mai sus. A analiza cuvintele din punct de vedere lexical înseamnă a studia proveniența lor istorică (neologism sau arhaism, turcism sau galicism etc.), nu a studia sensul lor propriu-zis (sens propriu sau sens figurat, și aici, sens metaforic, simbolic etc.). Acest din urmă aspect este urmărit exclusiv de semantică. De aceea, cred că Wellek și Warren se referă, pentru stratul
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
croitori ai Curții, probabil cei mai calificați (agenți ai „triumfului aparențelor”), și, indiscutabil, croitorese, cusătorese și lenjerese, răspunzătoare de straiele Doamnelor și domnițelor. La fel vor fi stat lucrurile și cu blănarii (mânuind, ca și croitorii, un lexicon cu multe turcisme - Nicolae Iorga - și prelucrând blănuri scumpe pentru Vodă, pentru Doamnă și pentru boieri 300) între ale căror îndatoriri trebuie să fi intrat și căptușirea hainelor Doamnelor, și cu cojocarii, și ei atestați în veacul al XVII-lea, cu siguranță în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de proză de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
sa la registrul colocvial, fiind greu compatibil cu stilul formal, oficial. Originea lui turcă este emblematică în română pentru un fenomen mai general: orientalismul inerent adevăratei petreceri. Se poate constata că și alți termeni din aceeași sferă au origine balcanică: turcismele bairam, zaiafet, chiolhan și grecismul paranghelie. Structura etimologică a cîmpului lexical nu exclude totuși sursele occidentale: din franceză provin soarea, soir, banchet, chermesă, partuză; iar englezismul party este foarte la modă în prezent (“Party-ul va continua la Discoteca Millenium, unde
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
a unui text dintr-o epocă de tranziție se poate împiedica sau încânta de expresivitatea involuntară a diferențelor și a contrastelor lingvistice: neologismele apar alături de pronunțări muntenești ("S-au arătat un fenomenu pă cer"), iar jargonul fanariot (grecisme culte și turcisme politico-administrative) se combină cu occidentalizarea ezitantă (reprezentată de italienisme și - în mai mică măsură - de latinisme sau franțuzisme); emblematică pentru această dublă orientare e o formulă ca "ministeriul devletului" (turcismul devlet avînd sensul de "regim, administrație, guvern"). "Istornicul" folosește uneori
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
un fenomenu pă cer"), iar jargonul fanariot (grecisme culte și turcisme politico-administrative) se combină cu occidentalizarea ezitantă (reprezentată de italienisme și - în mai mică măsură - de latinisme sau franțuzisme); emblematică pentru această dublă orientare e o formulă ca "ministeriul devletului" (turcismul devlet avînd sensul de "regim, administrație, guvern"). "Istornicul" folosește uneori cuplul sinonimic pentru lămurirea cititorilor: "hain și traditoriu", "ribelione sau zorbalâc". Surprize continue creează și asocierea dintre cuvinte care nu s-au impus sau nu au rămas în forma din
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
să orânduiră soli: Sabica reiz Osman efendi, ce era halea nisangiu și cu Iasângi zade Osman efendi mutevelâul. Muharași și dragoman acestii muchealemele să orândui socră-mieu Iacovache Rizul. Orânduiră și muscalii pă Grigorie Orlov și pă Abreșcov" (p. 111). Abundența turcismelor apărute ca efect al familiarității cu terminologia politică a epocii și care au dispărut apoi i-ar putea liniști pe cei îngrijorați azi de abuzul de anglicisme din diverse domenii de specialitate. Al doilea fragment pe care l-am ales
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
popular și familiar de mare circulație, de origine turcă, pe care dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (Dicționarul limbii române, A-B, 1913) îl atestă deja la Neculce ("să nu facă vreo belea țării și tîrgului"), considerîndu-l "unul dintre puținele turcisme care sînt răspîndite și peste munți". În același dicționar, definiția - "întîmplare neprevăzută care-ți pricinuiește neplăceri și de care cu greu scapi; prin extensie, ființă care-ți cășunează fel de fel de neplăceri" - e completată de o observație asupra verbelor
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
explicată de mult, în mod cît se poate de convingător: este vorba de rusescul karman "buzunar", care a circulat o vreme în argoul românesc în forma caraman; simplă adaptare fonetică, sau mai curînd suprapunere și confundare formală dintre rusism și turcismul karaman "negru, brunet", răspîndit cel puțin ca nume propriu de familie (o discuție amănunțită, cu multe informații, asupra numelui se găsește în N.A. Constantinescu, Dicționarul onomastic românesc, 1963, p. 230). Adjectivul (și substantivul) caraman, cu sensul "(om sau animal) negru
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
secolului al XIX-lea; îl regăsim azi, ca regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat, conform Dicționarului explicativ, din tc. dial. karmanc), înregistrat de dicționarele noastre cu sensul "măcelar". Carmangiu și mai ales carmangerie sînt destul de frecvente în limba actuală; mai ales în terminologia profesiilor și a tehnologiilor alimentare (,bucătar, cofetar, patiser, vânzător
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
al doilea la acest capitol se află o țară care produce unele dintre cele mai respectabile mărci, Germania. Pe locul al treilea, după Germania, se află Turcia, care este mult mai specializată pe textile decât sunt nemții. Spre deosebire de chinezării sau turcisme, falsurile nemțești sunt de o calitate mult mai bună, potrivit Deutche Welle, citat de Digi24. Uneori, atât de bună, că nu le poți deosebi de cele originale. Bine sau prost lucrate, copiile provoacă pagube de miliarde industriei germane. Numai în
Nu ai să crezi cine e a doua după China la falsuri by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/50203_a_51528]
-
Rodica Zafiu Am mai amintit și altă dată de felul în care lexicul românesc favorizează, datorită existenței straturilor sale suprapuse, specializările stilistice ale sinonimelor de diverse origini. Interesant este mai ales cazul în care serii întregi de cuvinte (turcisme și grecisme pitorești, slavisme cu sonorități excesiv consonantice, dar și neologisme latino-romanice intrate în desuetudine) capătă în uz mărci ironice. Tendința această conferă într-o anumită măsură, cum s-a spus de multe ori, suplețe și varietate limbii. Ea comportă
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
Zafiu Despre cuvintele care au dezvoltat conotații ironice stabile am mai vorbit și altă dată; cum se știe, mulțimea lor în română e legată de resursele sinonimice ale diverselor straturi de împrumuturi lexicale (exemplul tipic e al grecismelor și al turcismelor folosite o vreme ca termeni la modă, apoi marcate depreciativ). Trebuie totuși să recunoaștem o anumită ambiguitate a situației: deși valorile stilistice suplimentare reprezintă o îmbogățire a limbii, iar codurile ironice permit constituirea de mesaje complexe, aceleași mijloace se pot
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
fără bani. Toate expresiile din finalul dialogului sunt simple formule de acord și de întărire: pe zdreavăn și țeapăn apar de mai multe ori în dialog, cu sens de intensificator („tare”, „complet”), ca și de la mertepea, expresie con- ținând un turcism și însemnând „cum trebuie, cum se cuvine”. Dincolo de bogăția recunoscută a materialului lexical, sunt impresionante firescul dialogului și consecvența observației lingvistice: teatrul lui Alecsandri rămâne o sursă excepțională pentru istoria limbajului vorbit din secolul trecut.
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
Rodica Zafiu Turcismul manea face parte din categoria cuvintelor "reactualizate": care păreau la un moment dat învechite, dar și-au dovedit vitalitatea reapărînd, în mod surprinzător, ca termeni de uz curent. Cuvintele de acest tip s-au transmis în genere prin limbajul familiar
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
apărea, acum cîțiva ani, ca termen învechit, de explicat în subsolul unui text. în momentul de față, e folosit cu mare frecvență în limbajul familiar și, evident, în presă. De altfel, cuvîntul aparține și categoriei, bine reprezentate în română, de turcisme încărcate de conotații ironice și depreciative, motivate istoric dar și menținute în prezent de tendința ideologică a devalorizării noțiunilor din sfera "orientală", a "balcanismului". între termenii ironici la modă, manea are, oricum, o situație privilegiată, pentru că e înregistrat de majoritatea
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
etc. - se răspândea deja „prin influența unor denumiri internaționale de coloratură engleză” (p. 250). Mioara Avram constata că atestarea cea mai veche a modelului englez‚ de pe la 1900, e Automobil Clubul Român; găsea totuși exemple asemănătoare ale unor influențe străine anterioare (turcisme ca alai-ceauș, germanisme de tipul concertmaistru). Față de exemplele discutate acum patru decenii, Național Arena prezintă un factor agravant: lipsa acordului între adjectiv și substantivul centru, feminin. De altfel, cei care folosesc formula nu prea știu dacă să o trateze ca
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
fel de rol de tălmaci, îi spusese ceva, fără ca Menaru să priceapă despre ce era vorba, de fapt, turcoaica zicând într-o românească stricată pe care Sisi nu o mai traduse: ziceam Coran, mult ai crezut, mult... - și folosise un turcism de-al ei, iar Sisi, care ajunsese s-o înțeleagă, tălmăcise la iuțeală special pentru el înțelesul, într-un fel de argou golănesc: ai pățit-o, adică te-ai ras, domnule! Ce-ți tot spui și ție și nu mă
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]