125 matches
-
ca reședința plășii Constanța să se transfere în cătunul Anadalchioi, pendinte de comuna Palazu"1994. La 25 aprilie 1897 prefectul județului Tulcea, domnul Alexandru Pencovici, înainta un raport ministerului de Interne, reclamând faptul că subprefectul plășii Sulina, "domnul căpitan C. Turculeț, în două rânduri a nesocotit libertatea individuală, arestând persoane fără [ca acestea] să fi comis vreo vină"1995. Totodată, prefectul județului Tulcea raporta ministerului de Interne faptul că "am constatat (...) că în timpul de când se află în capul acelei plăși a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
plășii Sulina era aceea că "nu cunoaște absolut nicio limbă străină în mijlocul atâtor naționalități diferite"1997. Din aceste motive, prefectul județului Tulcea, domnul Alexandru Pencovici, își exprima părerea conform căreia era "imposibilă menținerea în acest post"1998 a domnului Constantin Turculeț. Ca urmare a raportului prefectului județului Tulcea, în ședința guvernului din data de 29 aprilie 1897 s-a hotărât ca "domnul Marius Velescu, licențiat în drept, actual director al prefecturii Muscel"1999 să fie "numit provizoriu și, sub rezerva sancțiunii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a hotărât ca "domnul Marius Velescu, licențiat în drept, actual director al prefecturii Muscel"1999 să fie "numit provizoriu și, sub rezerva sancțiunii ulterioare a Majestății Sale Regelui, în funcțiunea de subprefect la plasa Sulina, județul Tulcea, în locul domnului C. Turculeț, destituit"2000. În mai 1897, ministrul de Interne Mihail Pherekyde l-a destituit din funcția de prefect al județului Tulcea pe Alexandru Pencovici 2001. Ulterior, în iunie 1897, în această funcție a fost numit domnul Ion Nenițescu. Acesta avea să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cap, zise țăranul, Nici mai este de vorbit, Căci o știu, o știu sărmanul Că de mult i s - a 'mpuțit. Vream să văd încai la coadă dacă este precum spun, Căci se poate de 'ntîmplare să rămâie ceva bun. TURCULEȚUL ȘI MUMĂ - SA Turculețu 'n agonie era acum pe sfârșit; Iar mă - sa 'ncurajîndu - l îi zice: - O fătul meu! Ce ferice ești tu astăzi că acuma negreșit O să, zbori de - aici în ceruri și de - aici, vrând Dumnezeu, În
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nae Caleap, proiectant, Vasile Minciună, lăcătuș-montor, Gheorghe Roșca, maistru forjar, Ioan Pascu, lăcătuș ajustor, Victoria Spanache, controlor C.T.C., Vasile Iftimie, șamotor, Ioan Bolat, rectificator, Tudor Popescu, maistru strungar. Alte articole din cele patru pagini ale foii erau semnate de George Turculeț, Mircea Tăzlăoanu, Coca Andronache, Dumitru Butuc, ing. Emil Tăbuș, Natalia Lefter, Maricel Voiculescu, Dumitru Dumitrașcu, Constanța Moruzi. Zița A. Mironașu semna poezia „La aniversare", iar tehnicianul Emil Iovu „Inscripție 25": „Din flori am împletit cunună,/ S-o așezăm pe fruntea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
coperții înscris “Comitetul de conducere al Societății culturale “Zorile” care era alcătuit din prof. Gavril Holban, președinte de onoare, Gâdei Adrian, președinte activ, Andrian Aurel - vicepreședinte, Alistar Dumitru - secretar,Săvescu Ion casier, iar membri Chiper Gh., Andronic M., Crețu I., Turculeț V., Gheorghiu V., iar în comitetul de conducere a revisei făceau parte - își aduce aminte prof. Mihai Ciobanu, în “Prutul” din iunie 2003 - Mihai Constandache, C. Moțoc și D. Mercaș, Gh. Harnagea îl consideră conducător al revistei în anii 1930-32
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Moldovei, săraci de atâtea biruri, năpăstuiți de năvălirile tătarilor. Abatele era un intelectual fin, un umanist, uluit de frumusețea peisajelor, de calitatea vinurilor și a bucatelor, de trecerea apelor în cârca unui moldovean. Bazându-se pe observații milenare, căpitanul Ilie Turculeț face preziceri meteorologice, uimindu-l pe abatele raționalist. Căpitanul are ca argumente: zborul graurilor în cârduri cu ciorile, mișcarea lunii pe cer, direcția vântului. Indirect este binecuvântat pământul Moldovei, simplitatea lui primitivă, generozitatea oamenilor, peisajul. Caracterizarea Abatelui de Marenne Abatele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ștefan stătea în cancelarie de vorbă cu secretarul italian. Intră grăbit un comis de al treilea rang și, după ce l salută reverențios pe prinț, spuse: — Breazul domniei tale e tot numai o spumă, nimeni nu se poate apropia de el. Turculeț zice că trebuie să-i lase sânge și noi nu știm ce să facem. Cum poruncește domnia ta? — Turculeț este aci? Când Ștefan citi nedumerirea pe chipul italianului, se corectă rapid. Este în grajd? — Da, așteaptă porunca domniei tale. Cu două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după ce l salută reverențios pe prinț, spuse: — Breazul domniei tale e tot numai o spumă, nimeni nu se poate apropia de el. Turculeț zice că trebuie să-i lase sânge și noi nu știm ce să facem. Cum poruncește domnia ta? — Turculeț este aci? Când Ștefan citi nedumerirea pe chipul italianului, se corectă rapid. Este în grajd? — Da, așteaptă porunca domniei tale. Cu două vorbe, Ștefan îl expedie pe secretar și pe comis. Breazul, numit așa pentru pata albă din frunte, fusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tale. Cu două vorbe, Ștefan îl expedie pe secretar și pe comis. Breazul, numit așa pentru pata albă din frunte, fusese primit în dar de la vodă, când câștigase o întrecere de călărie. De atunci, unde era Ștefan era și Breazul. Turculeț, un fel de veterinar specialist în creșterea cailor, fusese maestrul de echitație al lui Ștefan, iar acum lăsa impresia că este un fel de paznic al lui Breazu. Înainte de a intra în întunericul grajdului, Ștefan duse mâna instinctiv la pumnalul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de paznic al lui Breazu. Înainte de a intra în întunericul grajdului, Ștefan duse mâna instinctiv la pumnalul pe care-l purta la cingătoare. Când se obișnui cu lumina puțină, prințul îl zări în mijlocul unui grup de cinci, șase grăjdari pe Turculeț, care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l cu un șomoiog de fân. —E numai o apă și mi-e că-l prinde frigul. Ar trebui călărit în galop. — Și ce mai aștepți? interveni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat decât Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte, țipate răstit, îi treziră din amorțeală. — Șaua mea, cea cu scări de argint și un macat turcesc. Legați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calul. Așa... Breazu se liniștise. Respira aproape normal. Smuci doar de două ori din cap când simți șaua. Prințul, trăgându-l de căpăstru, ieși în largul grajdului îndreptându-se spre ușă. Aerul proaspăt îl făcu pe armăsar să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă vioi în șa și se lasă în seama instinctului calului. Ține spre mânăstirea Cotroceni, măria ta, se auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă vioi în șa și se lasă în seama instinctului calului. Ține spre mânăstirea Cotroceni, măria ta, se auzi din urmă Turculeț. În pas liniștit ca la paradă, strângând scurt frâiele cailor, ocoliră grădinile domnești, trecură Dâmbovița pe Podul lui Șerban Vodă și o luară la stânga în suișul apei, pe lângă baia domnească. Era greu de ținut caii, așa că trecură din nou râul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la mânăstirea Târnov, de acolo, pe sub zidurile mânăstirii lui Mihai Vodă cel Viteaz, pe podul de la mânăstirea Sfântul Nicolae din Prund și intrară pe Podul de Pământ. În sfârșit, armăsarii se dezlănțuiră în galop. Drumul era pustiu. Ștefan încetini și Turculeț îl prinse din urmă. — Ce are Breazu? Nimic, măria ta. E stătut în grajd pe ovăz și pe urmă... Pe urmă ce? Ascultă, nu mă mai mări atât, că nu sunt vodă. — Am de tăinuit cu domnia ta și zidurile au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pus în ovăzul Breazului azi de dimineață niște ierburi uscate ca să-l fac să asude și să spumege, să te pot scoate în codru. — Ești nebun. Dacă moare calul, o să dai de greu. Se auzi ca un nechezat râsul lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad, iar pe malul celălalt se făcea un drum care intra în pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu barba rară și strâmb de nu se înțelege ce spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară armăsarii, potriviră dârlogii și porniră călare pe o potecă ce ocolea pădurea și care dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învăț ce trebuie să știe un tânăr logodnic! Se înseninase. Discul știrbit al lunii - pentru că în urmă cu patru zile fusese lună plină -, ridicat binișor deasupra orizontului, lumina târgul Bucureștiului potopit de mireasma corcodușilor și cireșilor îmbobociți. Vodă, Ștefan și Turculeț, călări, străbăteau la pas mahalaua Bălăceanului. — Și ce legătură spuneai că este între domnia ta și starostele Turculeț de la Suceava? întrebă voievodul. — Măria ta, cred că nici una; eu sunt fecior din flori crescut pe la hergheliile măriei tale de pe Râul Târgului din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu patru zile fusese lună plină -, ridicat binișor deasupra orizontului, lumina târgul Bucureștiului potopit de mireasma corcodușilor și cireșilor îmbobociți. Vodă, Ștefan și Turculeț, călări, străbăteau la pas mahalaua Bălăceanului. — Și ce legătură spuneai că este între domnia ta și starostele Turculeț de la Suceava? întrebă voievodul. — Măria ta, cred că nici una; eu sunt fecior din flori crescut pe la hergheliile măriei tale de pe Râul Târgului din deal de Câmpulung. Nu știu cine mi a fost tată, iar mama era sârboaică de pe partea cealaltă a Dunării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Câmpulung. Nu știu cine mi a fost tată, iar mama era sârboaică de pe partea cealaltă a Dunării, a trecut apa când eram copil și s-a băgat slugă la un popă. Pentru că nu înțelegeam românește mi-au zis că-s turc și Turculeț mi-a rămas numele. — În cât timp spuneai că poți ajunge la Odrii? — Cu hârtie de la beizadea Ștefan, într-o zi, o noapte și încă patru, cinci ceasuri. Vodă zâmbi unui gând și zise abia șoptit: — Ca Badea Ușurelul. — Eh
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin nu putu să refuze, deși își dădea seama că prânzul va întârzia câteva ore trimiterea veștilor spre Adrianopol. Ștefan se scuză că nu participă la prânz, dorind să supravegheze îngrijirea părintelui său bolnav. De fapt alergă la grajduri după Turculeț. Acesta peste un sfert de ceas ieșea în galop pe poarta curților domnești spre Turtucaia. Avea ordin de la stăpânul său să facă în așa fel încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși lipsea Maria, doamna Maria a Moldovei a lui Constantin Duca Vodă. Una mie, una ție În după-amiaza zilei de miercuri 2 mai sosi la Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie erau doar grămăticii care-l priviră mirați pe grăjdarul mirosind a bălegar de cal. Turculeț se rugă de un dorobanț
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie erau doar grămăticii care-l priviră mirați pe grăjdarul mirosind a bălegar de cal. Turculeț se rugă de un dorobanț din gardă să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce faci pe prostul? Doi ani m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce faci pe prostul? Doi ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul, dădu onorul la voievod și ceru să-i spună ceva beizadelei Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]