60 matches
-
1936, 428; George Demetru Pan, „Iarba fiarelor”, „Lumea românească”, 1937, 144; Călinescu, Ist. lit. (1941), 803, Ist. lit. (1982), 887, 1024; Silviu Andreescu, „Plecări fără ancoră”, „Chemarea”, 1945, 47; Octav Șuluțiu, „Poeme fără de imaginație”, „Apărarea”, 1947, 53; Ov.S. Crohmălniceanu, „Tâlbâc, Tureatcă et Co.”, CNT, 1948, 37; H. Zalis, Changements de garnison, REVR, 1966, 2; Al. Protopopescu, „Poeme și poezii...”, TMS, 1967, 1; Baconsky, Marginalii, 184-192; Piru, Panorama, 68-70; Cubleșan, Miniaturi, 119-128; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 206-218; Ion Pop
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
De-acu să mergem, cucoane Grigoriță, zise pădurarul îndepărtându-se. O apucăm tot înainte... Ș-apoi la poteca aceea a lor, nu se poate să nu dăm peste capre... Le-am văzut și ieri... Porniră, călcând înăbușit, cu cizmele cu turetci lungi, pe potecă umedă. Cânii umblau liniștiți îndărăt, în lanțuguri. Iaca, aici, la marginea asta, am pușcat cei doi lupi anul trecut, zise Vasile. Chiar aici? întrebă cuconu Grigoriță. — Chiar aici! Aici, doi. Da’ peste alții am dat eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să muncească... Gândurile ei, ce folos mi-aduc mie? Mama și fata îl priveau uimite. De mulți ani nu rostise Leiba Sanis atâtea cuvinte. El știa atâta: când se înturna acasă de la abator, scotea de prin buzunări și de prin turetci bucăți de carne și le arunca pe leasa care aștepta sub tingirile de aramă, pe urmă tropăia cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai, boală, acasă, mânca-te-ar lupul cel bătrân! Asta era vorba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari cărora nu le-ar fi pasat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înlocuia apa de 2-3 ori pe zi. Femeile purtau opinci din piele de porc, cu gurgui și încrețite la călcâi, obiele din suman alb, țesut și împletiți din lână. Iarna s-au purtat „dârligi’’7 cu talpa din opincă și tureatcă din suman. În satele cojanilor portul național a suferit influența orășenească, predominând stofa „Azuga’’. Minteanul din stofă de Azuga era ornamentat „cu șoricelu”8, denumire care provenea de la ornamentul cu fir împletit „coada șoricelului” situat de-a lungul clinilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
plecat spre casă. După ora prânzului nuntașii în sănii se întorceau la casele lor. înaintau greu din cauza nămeților ce se depuseseră de cu seară. La un moment dat unul dintre nuntași a văzut ieșind dintr un troian o gheată cu tureatcă. Toți nuntașii au sărit din sănii și dând la o parte zăpada au scos-o din troian pe bunica mamei. Era moartă. Poate de oboseală sau poate că băuse și ea ceva, a căzut în zăpadă și a fost troienită
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
părți din Pomîrla. În timpul lui Aron Vodă, copiii lui Iurașco pîrcălab și-au căpătat întărire pe moștenirea de la mama lor, Tudora. Cu uricul de întărire de la Eremia Movilă (1602, iunie 11) moștenitorii au primit, pe această cale: o treime din Tureatca (partea din mijloc), o treime din satul Stănești (partea din sus) și o treime din Nahoreni (partea din sus)13. La 20 martie 1623, Ștefan Tomșa voievod a eliberat uric de întărire, "lui Onciu Iurașcovici, fost staroste, și surorii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Această ultimă Marie a avut trei băieți: Ioniță, Ștefan și Mihai toți Strîșca și o fată, Antemița, căsătorită cu Toader Brahă 46. Ioniță Strîșca, la 1749, iulie 1, a căpătat întărire pe cîte o treime din satele: Nahoreni, Stănești și Tureatca, din ținutul Suceava, toate fiind moșii de baștină, de pe moșul său, Onciu Iurașcovici 47. Au mai fost doi frați ai lui Onciu Iurașcovici, anume Grigorie și Văsiian, pentru care nu ne-au rămas știri și nici semne că ei vor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Văsiian, pentru care nu ne-au rămas știri și nici semne că ei vor fi trăit foarte bine. "Ilinca, fata lui Grigorie, nepoata lui Iurașco", fiind împresurată de greutăți, chiar din anul 1592 decembrie 25, și-a vîndut jirebiile din Tureatca, din stîlpul din mijloc, lui Dumitrașcu Mihul, luînd de la el, drept plată, doi boi și două vaci, biciuluite în 40 de taleri, iar bani gata a mai primit încă 20 de taleri 48. La fel și "Nicoară, fiul lui Văsiian
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
doi boi și două vaci, biciuluite în 40 de taleri, iar bani gata a mai primit încă 20 de taleri 48. La fel și "Nicoară, fiul lui Văsiian, nepotul lui Iurașco din Nahoreni" și-a vîndut cinci jirebii, tot din Tureatca, din partea din sus a satului, cu 50 de ughi, bani gata, primiți tot de la Dumitrașcu Mihu49. De observat o piedică foarte serioasă în perpetuarea lui Iurașcu ca nume de familie. Cu excepția lui Nicoară, nepoții săi n-au fost băieți, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-și justifice dreptul de proprietate asupra peticului de pămînt la care ajunseseră după împărțirea moșiilor, cu fiecare generație. La 1751, Toader Brahă, ginerele Mariei Strășculeasa, s-a declarat din neamul lui Iurașcu Părcălab 46. Și alți răzeși de la Romănești, Stănești, Tureatca și Nahoreni se considerau din neamul lui Iurașcu, dar nimeni nu purta numele lui Iurașcu. După anexarea Bucovinei de către austrieci, numai un număr restrîns de boieri au putut îndeplini condițiile pentru primirea titlurilor de nobilitate, de la Curtea din Viena. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
familie, nume vechi, de neam mare. Bunăoară, la 1790, martie 20, în vremea cînd Vasile Iurașcu încă era copil, un preot paroh semna, ca martor, pe un zapis: "Constantin Iurașc paroh ot Stăneștii de jos"50. Acest sat, dimpreună cu Tureatca și cu Nahorenii de alături, prin succesiune, au fost în stăpînirea neamului Iurașco, fost pîrcălab de Hotin, dar numele de familie Iurașcu nu s-a perpetuat în aceste sate. Preotul putea dovedi că tatăl, bunicul și străbunicul său au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
soarelui, îi cu primejdie pentru vite, din pricina lupilor. Să nu cauți vitele pierdute mîncînd, că ți le mănîncă lupul. Sara nu e bine să dapeni, că se dapănă vitele din bătătură. De-ai prăpădit o vită, pune o piatră în tureatca* unei ciobote și o leagă la gură, că-i ferită de jigănii. în ziua de Sf. Gheorghe se aprind focuri vii la fiecare gospodar, iar mai ales pe la grajdurile vitelor. Focurile vii se fac așa: se freacă un băț între
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
plantă tologi (a) - a (se) tolăni tomurluci - stîlp tort - pînză de casă trăgăna (a) - a tărăgăna trepădare - diaree trier - treier, treierat triță - lumînare de la Bobotează trîntitură - vînătaie troacă - copaie tronul mortului - sicriu troscot - plantă erbacee tufă - alun tulpan - pînză străvezie tureatcă - carîmbul cizmei Ț țandură - așchie țapoș - ca de țap țarcalan - cerc țarcă - pasăre țăpoi - furcă țest - capac pus peste pîine pe vatra încinsă țevie - țeava suveicii, mosor țingălău - clopoțel țoabă - specie de țînțar mic țoșcă - traistă de vînătoare U ultui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de succes. Portretul fizic: Todiriță Cătană era "întru adevăr om nalt și voinic subțire în mijloc, lat în spate. Avea mustăți bălai și ochii negri și se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu mintean și cu ciubote roșii cu tureatcă răsfrântă, ca un răzăș cuprins". Era cu capul gol și cu buzele "sângerate sub mustăți" . Pentru Costea Căruntu eroul este "un rău și-un mișel", "un ticălos", pe care-l bate peste fălci "cum se cuvine". Răzeșul se dovedește a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci, care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă de stropii de ploaie ce inundase sticlele. (Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de elemente „numaidecât gepide” care însă după Philippide „ar putea fi tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut, strugure, tureatcă, a se uita, vorbă, a zburda, a zgudui. El citează ademenitoarea afirmație a lui Diculescu cum că „numărul elementelor vechi germane din limba română, în afară de numele proprii, este de cel puțin 300”. O atenție similară acordă autorul nostru studiului lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine, înfricoșătoare, în fata morții, se uita adânc în ochii fosforescenți ai fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să ezite, să aibă în căutătură, acea sfială față de om, dar pe loc i se însângerară din ce în ce. ...Timpul se întorcea îndărăt, urechile îi vâjâiau, ca iureșul unei cascade. Clănțănind dinții cu o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el visul era o viață și viața un vis?238 Alte elemente realiste ale înfățișării adolescentului sunt surprinse cu o ironie cvasi-grotescă: niște ciubote mari cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic 239, ironie care aduce aminte de o altă proză scrisă în acest registru Părintele Iermolachie Chisăliță, unde poetul realizează un autoportret ironic cu influențe din Creangă. Adesea sunt surprinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pizzi și a ajuns la materializarea concretă a unui proiect editorial ambițios și fără precedent în România. Fără sprijinul lui, nu am putea vorbi despre această carte. Institutului Cultural Român de la Paris ămai ales Katiei Dănilă, Simonei Rădulescu și Mădălinei Tureatcă), pentru marea șansa oferită. Lidiei Bodea și echipei admirate și respectate a Editurii Humanitas. Lui Mihai Constantinescu și echipei Festivalului Inter național George Enescu. Leontinei Văduva și lui Roby Saltz, pentru că sunt cei mai buni! știu ei ce și de ce
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
au coborât cu toții la beci. Au tras focuri de armă în lacăte, au deschi obloanele și ajunși în beci au slobozit alte focuri de pușcă, de data aceasta direct în doaga butoaielor. Aici, cu vin p e jos până la înălțimea turetcilor de la bocanci, rușii s-au așezat pe chefuit, ca și cum ar fi ajuns la porțile Berlinului, timp în care Ion a împuns fuga, sosind, ca să-mi povestească pățania la care fusese martor și actor fără voie. Rușii despre care am spus
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cu tatăsu, dar nu era răutăcioasă. Pe bunica, soția lui V.S.Iftime o chema Ancuța și era fata lui Ion A Roșcăi. Era o fimee blondă foarte harnică dar și lumeață. Pe atunci purtau femeile catrință și cu ciubote cu tureatcă 4 răsfrântă. Pe la nunți ea chiuia să sară dranița de pe casă și bătea din pinteni ca un sergent de la cavalerie. Îi plăcea și să facă treabă, dar și să joace și să chiue, de mama focului. Mare lucru de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu inima cât un purice, neîndrăznind nici să respirăm. S-a apropiat și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]