134 matches
-
lui care calcă peste amorul propriu și peste demnitatea umană numai ca să-și atingă scopul meschin, apoi cameleonica lui însușire de a se adapta celor mai contradictorii situații, sunt numai continuarea fatală a unui trecut de meschinării, escamotaje, înșelăciuni și turpitudini. Și dacă ne-am constrâns aci să-l discutăm în treacăt ca pe un autor, n-am uitat o singură clipă că titularul unui cazier atât de sinistru nu poate fi, în ruptul capului, un scriitor. Omul care, după propria
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
statul român devine în mâna așa-numiților liberali o unealtă pentru ca indivizi obscuri să-și realizeze urele și dușmăniile, să-și sature lăcomia, pentru a da vânt în sus nulităților, iar, spre a scăpa de urmările legiuite a unor asemenea turpitudini, tot guvernul, de la ministru până la copist, se ascund îndărătul unei majorități care ca mâni ți se va părea că n-au existat de când lumea. Și toate acestea se acopăr cu fraza că între guvern și Camera e înțelegere. Apoi să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
om onest nu poate sta la vorbă cu voi în înțelegere amicală, ci numai public, în fața lumii, ca înaintea tribunalului. Conservatorii, stând cu voi de vorbă în particular, ar face efectul unor gazde de hoți, ar acoperi cu numele lor turpitudinile voastre, v-ar da mâna ca să vindeți Moldova cum ați vândut pe țăranii din opt ținuturi lui Warszawsky, precum ați înstrăinat Basarabia, precum sînteți în stare a vinde tot pentru ca să stați la putere și să aveți pînea de toate zilele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că în multe județe guvernul central - sub inspirația directă a d-lui I. C. Brătianu - - a cumpărat voturi de alegători cu asemenea acte. D. N. T. Moldoveanu, urmărind unul și același scop de un timp încoace, de-a da pe față turpitudinile administrative ale roșiilor în timpul războiului, turpitudini care pe el personal l-a ruinat, a voit să constate cu probe vădite și pipăite cu câtă ușurință și neregularitate se fac din partea autorităților roșii acte de evaluațiuni a pretinselor păgubi cauzate de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sub inspirația directă a d-lui I. C. Brătianu - - a cumpărat voturi de alegători cu asemenea acte. D. N. T. Moldoveanu, urmărind unul și același scop de un timp încoace, de-a da pe față turpitudinile administrative ale roșiilor în timpul războiului, turpitudini care pe el personal l-a ruinat, a voit să constate cu probe vădite și pipăite cu câtă ușurință și neregularitate se fac din partea autorităților roșii acte de evaluațiuni a pretinselor păgubi cauzate de armata rusească în diferite localități și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
omenești se mântuie prin declararea că: în deșert vor face orice alte încercări spre a răsturna ministerul, căci el va rămânea neclintit la postul său, până când cestiunea va fi rezolvată. {EminescuOpX 328} Să vă fie de bine! Față cu aceste turpitudini, cari răsar ca bureții înveninați în foile roșii, ne cuprinde un sentiment trist care ne silește a zice: Nu cestiunea izraelită e răul principal, suferim de un rău adânc și înrădăcinat care, nelecuindu-se, ne va duce la o sigură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
turma în care au nenorocirea de-a se afla. Ce lucru mai plăcut putea fi pentru roșii acum trei ani decât existența unei asemenea clase, pe care-o puteau sumuța în contra guvernului. Era destul ca o asemenea nulitate, o asemenea turpitudine personificată să strige prin cafenele și pe uliți, să se puie în fruntea a doi-trei mahalagii, pentru ca de-a doua zi să fie scris între corifeii ortalei roșie. Dar de când - amăgind poporul prin neadevărul nerușinat al programei de la Mazar Pașa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință a de a se acuza, de a retrăi suferințele vechi, de a se umili, divulgându-și viciile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de pasiune și libertinaj petrecuți la Cartagina". A zăbovit pe mărturisirile de mare sinceritate ale lui Rousseau; l-a iscodit pe Proust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință de a se acuza, de a retrăi suferințe vechi, de a se umili, divulgându-și vițiile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea... Ipoteza din urmă, cea mai puțin obicinuită desigur, îmi pare cea mai interesantă. Ea formează cazul lui Jean Jacques din "Confessions". În ea ar intra cazurile câtorva contimporani, de pildă al lui Proust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se poate de plăcută viața străinilor în București, pe zi ce merge mai mulți, guvernul poate îndoi și întrei dările, nițică gură se va face, dar încolo nimic. Pentru ca poporul să-și fi păstrat puterea lui de reacțiune în contra epocei turpitudinilor s-ar fi căzut să nu avem epoca de aur a fanarioților, în care Giani, Cariagdi, Carada și C. A. Rosetti, în linie suitoare, s-au îngrijit a stârpi din rădăcini sentimentul de demnitate națională. Atunci s-au pregătit spiritul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în timpul vechilor fanarioți, e maiestatea poporului român sub noii fanarioți. Ei bine, de la reînceperea domniei naționale, de la Ion Sandu Sturza și de la Ghica încoace, lepădăturile Orientului și ale Occidentului nu s-au putut ridica; geniul acestei țări îi ținea în turpitudinea și în întunericul ce li se cuvine. Acum au luat vânt; acum Caradalele de toată mâna sunt în floare și aceste Caradale vor regatul. {EminescuOpXII 91} D. Brătianu zice că țara poate să dea orice titlu vrea rege, împărat sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
realitatea, trista realitate este că am dat țara pradă la o haită de lupi! " Și, daca aceasta este cauza retragerii d-lui Brătianu, [î ]l felicităm că s-a hotărât în fine să nu mai acopere cu autoritatea sa atâtea turpitudini ce se fac în numele liberalismului. Iacă găsirăm, după revelațiunile "Romînului", una din cauzele retragerii d-lui Brătianu. Să cugetăm încă, și conduși de aceleași revelațiuni să vedem daca mai este și alta. [17 aprilie 1881] {EminescuOpXII 140} REVOLUȚIONARII Cu privire la manifestările
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asta părtaș la foloasele materiale ale companiei. Și ministrul - vorbim aci de cel mai onest ministru, care el însuși nu primește o parte aliquotă a câștigurilor - ministrul stă cu condeiul în mână, condamnat a iscăli cu de-a sila toate turpitudinile acestea și a le acoperi cu responsabilitatea lui. Va să zică aceste elemente i-au făcut d-lui Brătianu guvernarea imposibilă, ele l-au amărât, l-au dezgustat, l-au făcut să se retragă, pentru a le supraveghea? Dar oare acesta e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asemenea. C-un adevărat dezgust vorbește prințul de oamenii politici cari-l încunjură și, sincer mărturisind, [î]l înțelegem. Avem în partidul roșu o sumă de bulgari deasupra cărora răsare bunăoară mucenicul Simeon Mihălescu, deci oricine își poate închipui ce turpitudini cată să se petreacă într-o țară în care toată generația dominantă consistă din Mihălești. "De sus începînd până la jandarmerie toți sunt corupți; nu pot să destitui patru mii de oameni; cată să-i intimidez " zice principele. Cu toate deosebirile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nepedepsită și triumfătoare corupe mai mult junimea unei națiuni decât tot ce cineva și-ar putea închipui. Dar cei care tolerează asemenea lucruri? Ce nume merită? Ce cauză-i îndeamnă? Slăbiciune? Incapacitate? Indiferență? Egoism? Complicitate? Să tragem vălul asupra acestor turpitudini! Ceea ce însă pune vârful acestor fapte este că criminalii prinși cu mâna în sac nu se mulțumesc de a se bucura în pace de fructul faptelor lor, de a-și lua regulat cupoanele de la cauzele publice, de a-și atârna
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de regulament? Colțul vălului, cestiune de regulament, afacere de familie între majoritate și minoritate. Un miros acut de pușcărie a înconjurat atunci pe acel partid roșu care s-a îmbogățit din precupețire de carne și sânge omenesc; o prăpastie de turpitudini, de mituire, de martiriu al poporului de jos, de nerușinare și bestialitate a plebei guvernante s-a deschis atunci înaintea ochilor - era umbra scabroasei afaceri de pe care s-a ridicat colțul vălului pentru a se trece la ordinea zilei. "Romînul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sau cutăror principii de politică generală, căci, adevărul vorbind, cu corupțiunea ce bântuie toate sferele guvernamentale, nu credem ca o îndreptare radicală să poată, fi realizabilă în scurt timp. Ceea ce constatăm din această stare generală a spiritelor e că paharul turpitudinilor s-a umplut cu asupra de măsură, încît îi curg picăturile neoprite pe margini; că situația e nesuferită pentru orice conștiință onestă. Mai e nevoie oare de ilustrarea acestei stări de lucruri? Uitatu-s-au ședința Senatului de la 25 fevruarie, când mucenicul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ele vor avea a se ocupa deocamdată, cu constituirea lor și cu verificarea titlurilor. După ce operațiunea aceasta va fi sfârșită credem că acelea dintre ele cari sânt compuse din oameni independenți, de orice coloare politică ar fi, vor descoperi odată turpitudinea cu care sânt administrate cele mai multe din județele României de cătră foștii tovarăși ai bandei Mihălescu-Warszawski de scabroasă memorie. Deschiderea peste cinci zile - la 15 iulie - a primei adunări generale a acționarilor Băncei Naționale ne face să vedem cu ochii închipuirii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zapis și chezășie ș. a. m. d. Iată lucruri pe cari nu le-a votat Adunarea ad-hoc și care nu stau nici în Constituția actuală. Lupta, așadar, nu e între principii, ci între pretextarea mincinoasă de principii cu care s-acopăr turpitudinile unei demagogii corupte și între realitatea instituțiilor liber[al]e pe care le cere țara și noi. Oare o mai cuteza "Romînul" a nega conservatorilor paternitatea instituțiilor liberale și după aceste citate? O mai cuteza să vie cu povești de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Sergiu, vânătoarea după decorații a roșiilor de mâna a treia și vânătoarea după funcții a celor de mâna a patra? A confunda suma de individe din cari se compune societatea cu organismul natural al poporului moștenitor, a încărca exigințele și turpitudinile societății pe umerele poporului, a pune interesele unei împreunări schimbătoare de indivizi deasupra intereselor poporului ereditar, a vinde pe sute de ani înainte viitorul poporului, pentru a face plăcut prezentul societății de Costinești nu însemnează a fi om de stat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum s-ar zice, represalii antume și postume, parcă mai abitir decât în orice alt caz, potrivit cu obiceiul ca personalitățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tulpinilor negre, siluete suple, Îmbrăcate În uniforme - se clatină imperceptibil, nesigure, sub năvala luminii intense, incandescente. Unii dintre ei sînt prezenți, afișează zîmbete spontane, Încărcate de diverse emoții; alții par că Își trăiesc inerți absența - poate un moment neinspirat de turpitudine sau poate furați de cine știe ce gînduri sau poate pur și simplu o mărturie a unei imobilități expresive. Unul din aceste chipuri absente care se unduiesc În poză e al tău, ascuns după o expresie pe jumătate neatentă, pe jumă tate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să le mărturisim. Aceasta e prima condiție a libertății spiritului. Cum bine spune undeva Kierkegaard, contrariul păcatului nu e virtutea, ci libertatea. Și e evident așa: nici o virtute nu există fără libertate. Dar a ne scociorî la nesfârșit sordiditățile și turpitudinile, a sta mereu cu nasul în ele și a ne face un soi de fală din această „sinceritate” nu e câtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere. În repertoriul păcatelor la care se refereau confesorii iezuiți figura și așa-numitul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
indiferență glisează dinspre sentimental către o ironie precipitată, uitând cu bună-știință să se mai ia în serios. O. a scris în adolescență și poezie. Caiete vechi și sentimentale (1995) cuprinde versurile compuse „până pe la 18 ani”, grupate în trei secțiuni: Turpitudini (1945), Caietul albastru (1946), Secolul sirenelor (1947-1948). Sunt poeme joviale, ironice, ușor frivole, colportând - într-un discurs cu accente intenționat retro - referințe erotice, exotice, mitologice, literare. Un soi de elegie adresată uneltelor scrisului este reprezentativă pentru caligraful propriei vieți care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
ultimelor ei vlăstare. Pașadia și Pantazi, purtători degenerați ai blazoanelor, oficiatori ai viciului cu gesturi de rafinament seniorial, se prăbușesc fără putință de salvare, în timp ce Pirgu răzbate până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale și politice. Deși sunt descrise turpitudinea și promiscuitatea Bucureștiului de altcândva, urbe de la „porțile Orientului”, totuși din paginile romanului se degajă un farmec particular. Cu o remarcabilă intuiție artistică, C. a putut extrage o poezie indicibilă din boema și surparea prin viciu a personajelor coborâtoare din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]