361 matches
-
pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital. Ușițe și pereți de cărămidă. Pe masa din buctărie stau împrăștiate bucațile dintr-o școală sau dintr-o bisercă. În lipsa imaginii de pe cutie, în lipsa prospectului, minusculele burlane și ferestre mansardate pot compune, la fel de bine, o gară sau un azil de nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acasă și am văzut ce făcusem, aceea a fost prima casă pe care am călcat-o în picioare. O moștenire de familie fără moștenitor. Candelabrele minuscule, focul de sticlă si farfuriile. Înfipte în pantofii mei - mi-am lăsat urmele de ușițe, rafturi, scaune, ferestre și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea la iveală o biserică; ușițele de hârtie se deschideau și ofereau imaginea unei nunți decupate - o idee teribil de ingenioasă. Carol se retrase de la Llanstephan și se mută cu chirie în apropiere de Stourbridge pentru a fi lângă Dan. Oricum, sociologia nu prea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
blocul și scara, răzbeam într-un târziu, împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dea Într-o parte ori să se strecoare lateral și să se lipească unul de celălalt pentru a avea loc amîndoi, intrai În Încăperi după Încăperi, la fel de Înțesate de cărți. Îmi plăcea să cred că toate aceste camere unite de ușițe erau o construcție pe care ar fi putut-o clădi un șobolan uriaș și la un moment dat, am savurat enorm acest gînd, pînă cînd Norman m-a trezit la realitate și mi-am dat seama c-a fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Spune, unde-i filmul? Un cuc pictat ieși cu zgomot din hidoasa colivie a pendulei și vesti jumătatea de ceas. Rowe se gîndi că În curînd va fi noapte. Oare va fi tot o noapte plină de grozăvii? Auzi cum ușița coliviei se Închide cu zgomot și, În aceeași clipă, Anna spuse simplu: — E la el. — Care el? — Fratele meu. (Rowe ținea Încă În mînă biletul pentru lăptar.) Îți place tare mult să faci cercetări, nu-i așa? urmă Anna. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Asta nu e a Ludmilei. Cu cartea asta nu vreau să am de-a face. Credeam că nu mai există nici un exemplar. — De ce? A cui e? Ce vrei să spui? Irnerio apucă volumul cu două degete, se-ndreaptă spre o ușiță, o deschide, aruncă volumul acolo. L-ai urmat; bagi capul într-o debara întunecată; vezi o masă cu o mașină de scris, un magnetofon, dicționare, un dosar voluminos. Iei din dosar foaia de titlu, o aduci la lumină, citești: Traducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu copertă roșie, mari cât o Biblie. Din toată cameră se uită la mine toate sutele ei de ochi fardați cu Burning Blueberry. — Cunoști ritualul, comandă toate sutele ei de guri Plumbago. Mâinile alea enorme încep să deschidă sertare și ușițe de dulap. Ține minte de unde iei fiecare lucru și pune-l la loc exact unde l-ai găsit, zic gurile. Întâi medicamentele, apoi trecem la cosmetice. Acum începe să cauți. Scot prima sticlă. E Valium, și țin sticla așa încât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cântărește‑n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia târgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mâinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i așa, Scout? — Delicios. — Așa că ți-ar fi mult mai rău de unul singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar fi mult mai rău de unul singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini ale altor tați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bombă pus la cale de Pitic și la Carlos Șacalul. — Ia s-auzim totuși ce mai spun, zice domnul Președinte scoțînd la iveală o cheiță, dacă o fi aflat de încercarea de la Iași, adaugă bîjbîind undeva în spatele rafturilor, descuind o ușiță de lemn din perete, lăsînd să se vadă o parte din scala unui aparat Enescu 2. încet, încet, o să adun de la voi material cît pentru zece revoluții, izbucnește Roja. Nu e nimic rău în asta, zice Gulie. Dendé e de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Dendé, puteam s-o pățim mult mai rău, adevăru-i că am fost prea mici pentru teatru’ ăsta al dracului de bine regizat. — Țara asta nu s-a săturat încă de abuzurile trecutului, animalului obișnuit în captivitate degeaba îi deschizi ușița cuștii, pentru că după cîteva ore îl vezi că se întoarce de bunăvoie după gratii, spune Bătrînul. — Iar în cazul ăsta paznicilor nu le rămîne altceva de făcut decît să-l considere imbecil și să-l trateze ca atare pe bună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lingușitori, marionete, le spune simțind că se înfurie din ce în ce mai tare. Pentru asta ar merita toți un glonț în cap, pentru că au răpit idealurile unora dintre noi. Ia adu-ncoace sticla aia de Baltic, îi face semn lui Tîrnăcop privind la ușița dulăpiorului suspendat deasupra chiuvetei. — Numai să nu întreceți măsura, dom’ Comandant, îi atrage atenția Dendé. O să beau pînă am să mor, se hotărî cînd se văzu în sfîrșit singur, ținînd strîns gîtul celei de-a doua sticle, rupînd sigiliul dopului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în creștetul capului. — Cine, Angelina? Cine altcineva? Nu era posibil, unde vrea să ajungă? Obsedatule, bolnavule, de ce mai stau eu de vorbă cu tine? Pentru că îți face plăcere, zice Roja, ar trebui să lași canarul să zboare, sfîntulețule, să deschizi ușița coliviei și să-i dai drumul, n-o meriți, n-a fost niciodată de nasul tău, o să-ți deschid eu ochii dacă n-a făcut-o nimeni pînă acum, va trebui să o lași să se mute, altă cale nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu caleașca mea l-am adus și peste apa Vavilonului l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se mulțumea să-i asculte pe ceilalți, cu un aer în aparență condescendent și modest. O chelneriță de partid și de stat, brunetă, înfloritoare și surâzătoare, cu șorțuleț și cu bonețică, își vârî pentru câteva clipe căpșorul cârlionțat pe o ușiță dosnică, pentru a întreba dacă mai era nevoie de ceva la masă, apoi se retrase discret, ca o damă de companie cu simțul oportunității. Din respect pentru șeful cel mare, nimeni nu se atinsese încă de mâncare. Doar o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Köln șambelanul din Chamonix și înțeleptul din Tormes hăulitorii coranului din moscheile orientale precum și vînătorul de pelicani din Insula Mare a Brăilei ai crede că cel mai bun lucru e libertatea. Pe urmă ai crede că libertatea-i chiar o ușiță spre paradisul pierdut. Dar tu de-atîția ani sapi în tine groapa asta îngustă și nu cunoști vreun răspuns clar la întrebările limpezi. (DIN CÎND ÎN CÎND SE DESCHIDE O PÎINE ȘI PRIN EA BÎIGUIE UMBRA) În rest lumea-i plină
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
două rupeam gâze minuscule - licuricii - burta lor luminiscentă mi-o lipeam în mijlocul frunții și-n lumina aceea agonizândă feeric buchiseam calea în labirintul din inima vieții... Dans Chipul verde al mării își rotește-albaștrii ochi săgeți de soare rup carnea furtunii ușița dinspre grădină din talazuri clădită scârțâie șubred pe umerii înotătorului ceru-nflorit scapără versuri pentru eșarfa de foc a fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
vorbesc doi inși părtași ai cine știe cărei alergări cu lampă, citind continuarea, îmi mai trece. Arhivarul chiar e poveste în toată legea, așa nelegată cum pare, o cronică de burg decadent, în care un bătrîn bate (același motiv...) la o ușă - ușița unui ghișeu de mică publicitate - și anunță că primește ,obiecte stranii". Pe (simboluri, simboluri...) Intrarea Labirintului. A fost, la viața lui, un om de labirint, care-a cunoscut lumea din amintiri puse la poprire. Un poștaș surreal, refăcînd, în căutare
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
cum îi cheamă, ce ar mai dori. și atunci, în locul lor, a făcut altcineva gestul recomandării: unde a știut... cum a știut... cum s-a putut. Să-i cunoaștem, să ne cunoaștem. Dar mai întâi să dăm de o parte ușițele astea din fier forjat - și să pătrundem în incinta semănată cu iarbă și veșnicie. Tinda e ușor blocată de un monument - deloc înalt, în raport cu tavanul cerului - pe care un vultur cu aripile mari deschise se pleacă în pioșenie. în cioc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]