249 matches
-
psihologice) că de cele mai multe ori lumea dinăuntrul nostru nu are nimic de-a face cu aceea din afară. Dar daca natura noastră este contractual bună, dacă avem nevoie de ceilalți pentru simplă supraviețuire, oare mai putem accepta această schisma cu ușurătate? Două cărți, excepționale în toate privințele, vorbesc indirect și fără evidență legătură între ele, despre această chestiune a raportării eului interior la lumea din afară, pledînd implicit fiecare pentru existența unei naturi bune a omului ca semn al unei anumite
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
se țină de intrigi mărunte. Printr-un paradox posibil numai la noi, soluțiile politice la criza României sunt văzute înafara spațiului politic! Un lucru de-o gravitate colosală. Nu șmecheria candidaților la președinție mă miră - asta e ceva firesc. Ci ușurătatea cu care cei mai vânați oameni din țară, Stolojan și Isărescu, se complac în aceste jocuri de-a capra peste care trebuie să sară "prezidențiabilii". Să fie ei, oare, atât de naivi încât să nu observe că n-au absolut
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
firește, unii dintre ei trăind cu nostalgia nătângă a statului-biberon) au învățat legile aspre ale concurenței, au dobândit arta obținerii de finanțări, într-un cuvânt, au învățat să stea pe picioare. Am fost, cu toate acestea, uluit să aflu de ușurătatea cu care, în numele unei false idei de "liberă concurență", unul din tezaurele naționale, "Editura Minerva", a fost pusă pe butuci și obligată să înoate în apele adânci și tulburi ale concurenței. Sunt sigur că fepesiștii, sau cine vor fi fost
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
doua, lucrurile sînt nuanțate cu mare grijă, desenul lui Colceag capătă profunzime, rigoare, o lume în descompunere se pregătește, aproape septic, pentru un alt tip de descompunere, un proces definitiv și ireversibil. Cea în moarte. Am depistat o tendință de ușurătate la început, un soi de minimalizare și frivolizare a discursului, o alunecare spre derizoriu. ~ntr-un fel la asta contribuie și ideea de spațiu a scenografului Mihai Mădescu, care încarcă prea mult decorul și îl împinge spre kitsch. Capela, culoarea tapetului
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte bine rolul unor domnișoare de pension dedate la scrisul pentru oamenii mari. Amîndouă nu se feresc de o anumită ușurătate, nu se feresc de a ieși în lume cu niște cărți subțirele, de cîteva zeci de pagini care le pot descalifica în ochii literaților români obsedați de cantitate și construcție. Doina Ioanid este la a doua carte personală, prima dintre
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
la rîul din sat pentru a colecta aur după o metodă luată din poveștile bunicului. Atmosfera nu e stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu, dar nici ironic intelectualistă ca în Romanul adolescentului miop. Cum spuneam, aduce cu simplitatea și ușurătatea unei cărți oarecare pentru tineret. Da, dar asta doar la prima vedere, pentru că autorul are știința aproape caragialiană a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale bine ascunse ne trimit la cele două
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
enorma îngrămădire de imagini, de definiții, cuvinte, comentarii, o tristețe pe care nici nu îndrăznesc sau nu sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv. în această privință? Întâi de toate, aș spune că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să fii lejer, amuzant și rapid... Iar pe de altă parte, tot ce aflăm ne înfundă într-o situație mai rea... Orice descoperire nouă, fie că e
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
de astăzi", afirmă el în Die Rumänische Frau , text datînd din perioada 1868-1869, "damă strălucitoare, modernă, fără prejudecăți", nu poate fi nicicînd "o soție așa cum o concepem noi, germanii". Îi reproșează lipsa de curățenie și de ordine, dar mai ales ușurătatea cu care ar "călca în picioare sfînta căsnicie". Pe de altă parte, tot el își mărturisește empatia pentru un popor "natural", cum i se par a fi românii - aceasta în spiritul admirației romantice, pe linia Herder-Rousseau, pentru "sălbaticul cel nobil
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
în rîndurile intelighenției cu care acesta e în polemică veche. În măsura în care Cristian Tudor Popescu e omul de bun-simț pe care-l arată multe dintre articolele sale, atunci ar trebui să nu fie prea încîntat de atare laude scăpate cam cu ușurătate. Cristian Tudor Popescu nu e nici Céline, nici Caragiale, nici Cioran. Cred că e pur și simplu un om de bun-simț, cîteodată și de bun-gust, un lucid cu talent literar care are posibilitatea și abilitatea de a exprima public tristele
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
pot fi, astfel încât au jucat masiv pe cartea Regelui. Riscul intern e minim (popularitatea monarhiei întrece doar nivelul performanței economice a țării!), însă avantajul extern poate fi considerabil. Păcat doar că strălucita imagine a lui Mihai I a acceptat cu ușurătate să devină prizoniera unui atât de mărunt scenariu. Mai există, fără îndoială, un motiv, pe cât de meschin, pe atât de important pentru viitorul persoanei particulare Ion Iliescu. Peste trei ani, el va trebui să renunțe la Cotroceni. Cum gura l-
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
se-nchine discipolii săi” - cf. Dați-i o pădure... ...Coperta ar trezi, poate, impresia că Poezia Maestrului este una erotico-sexuală. și novicii, văzând reiterarea cuvântului “orgasm”, vor întreține această falsă idee, despre Poezia Poetului! Să fie, aici, și o oarece ușurătate a Maestrului, care mai derapează, când și când... poate calculat, atrăgând cititorul în viitoare capcane semantice: “Zdrențe bikini chiloțeii primelor orgasme” (cf. Un pamphlet, ma non troppo)...?! Se poate. Pentru că, iată ce structură sintagmatică domină semantica “orgasmului”, din acest volum
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
în care un regizor neinspirat poate cădea cu ușurință: romanul evoluează pe un pattern mult îndrăgit și el, sud-american, cel al telenovelei. Prozatorul se plimbă abil pe meandrele siropoase ale genului, ai sentimentul că dă satisfacție potențialului de pasiune și ușurătate care fac kitschul melodios al telenovelei și îți scapă printre degete. Ușurință de a manevra registrele și nu ușurătate, în romanul său Márquez compune una dintre cele mai frumoase povești de dragoste, o poveste a cărei împlinire întîrziată, nu o
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
cel al telenovelei. Prozatorul se plimbă abil pe meandrele siropoase ale genului, ai sentimentul că dă satisfacție potențialului de pasiune și ușurătate care fac kitschul melodios al telenovelei și îți scapă printre degete. Ușurință de a manevra registrele și nu ușurătate, în romanul său Márquez compune una dintre cele mai frumoase povești de dragoste, o poveste a cărei împlinire întîrziată, nu o face mai puțin atractivă. În opinia mea, Mike Newell pierde în filmul său tocmai ambiguitățile și finețea marqueziene, cu toate că
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
a zgîlțîi istoria, cu frigurile sale." Ca-ntr-un final de povestire despre eroul inacțiunii, vai ție, omenire! Altminteri, cînd nu de generalul căutat de generalul Bonaparte, bunăoară, este vorba, catholita poate însemna un gust pentru distracții, pentru o anume ușurătate: "Infernul a fost descris de unii teologi ca o petrecere care începe, se continuă, se prelungește, nu se mai încheie, dezvăluin-du-și, astfel dilatată, viciul ei ascuns." Passe-temps sînt și acțiunile, și desfătările, prin care omul se păcălește că e. Todetita
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
istorii și vagabondajul benign pe străzile stațiunii în căutarea timpului pierdut. Privit superficial și amuzat de comicul de situație, dar mai ales de cel de limbaj, de aerul discuționist-petrecăreț de băieți cu chef, filmul lui Radu Munteanu lasă impresia de ușurătate agreabilă, delectabilă, un film de familie dezinhibat al cărui final restabilește parcă o armonie pentru a cărei desăvîrșire era nevoie de un mic ocol aventuristic, de un mic moment de cumpănă. Cred că Radu Muntean a intuit foarte bine psihologia
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
zice de sine "înainte de a intra în lupta vieței, m-am pipăit, m-am convins că pot îndrăzni, m-am hotărît să înving ș-am învins"... Cum și pe cine? De la radicalismul lui C.A. Rosetti, fără tranziții, cu o ușurătate elegantă a trecut sub steagul privilegiaților "de nume" și a reușit să-și subjuge pe urmașii vechilor boieri sumeți ai țării românești. Și n-a înșelat pe nimene. Lumea îl crede capabil de orice "îndrăzneală". I se pun în socoteală
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
iese, cvasi-spontan, din tot ce scrie. Descriindu-și frământarea de proprietar, și șef de șantier, Arghezi nu face economie de detalii. Nu-l apasă grija, îndepărtată, pesemne, în decursul corespondenței cu Rosetti, că l-ar putea plictisi, sau că asemenea ușurătăți nu se poartă între oameni subțiri. Tocmai ele, în anii când își scriu, dau substanță unei relații, unui schimb de păreri care alunecă, ușor, în literatură: „dacă voi izbuti manuscrisul, aș vrea să tipăresc prin iarnă o cărțulie Buruienile mele
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
De dincolo de hrubele de humă." (Inscripție). Nu e de învins, această vînzolire a materiei. Viața, chiar și aceea a statuilor, ține, în tot, de ea. Urcarea, orgolioasă rupere din pămînt, repetînd, pe cont propriu, un gest originar, n-are nici ușurătatea aerului, nici izbucnirea focului. Poate doar slăbiciunea, încercînd să treacă peste fire, a lutului amestecat cu apă.
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
limbajului, iar personajele sunt fără cusur în malignitatea, indiferența sau abnegația lor. Sunt decupaje în film unde presiunea crește atmosferă cu atmosferă și în care mestecatul furculiței în farfurie face mai mult decât orice lecție de metafizică pe tema insuportabilei ușurătăți a ființei. Dacă am văzut fără doar și poate în acest film câștigătorul de drept al trofeului Transilvania, în schimb îmi vine foarte greu să înțeleg de ce Cealaltă Irina al lui Andrei Gruzniczki a primit Premiul Zilelor Filmului Românesc și
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
moldoviniesc" în combinație cu spusa pe șleau omoară în tine și ultima fărîmă de îngăduință. Singurul lucru bun și rar din acest film sunt cîntecele lui Alexandru Andrieș, cu un parfum ușor de jazz și disponibilitatea lor ludică pînă la ușurătate și candoare, ele se pot asculta acasă pentru că merită un alt ambient. În ceea ce-l privește pe Daneliuc, vreau să păstrez în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană, dramatismul scenei din
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Încât atunci când, cu toate acestea, prima traducere integrală a unei opere a lui Goethe - anume Suferințele junelui Werther - a văzut, în 1842, lumina tiparului la București, autorul ei nici n-a semnat-o, parcă dintr-un sentiment de jenă, pentru ușurătatea subiectului. Sentiment pe care gravul, sobrul Gh. Bariț, înfățișând mult mai târziu, în 1870, într-o ședință intimă a Societății Academice Române, trăsurile biografice ale, inițial, anonimului traducător, devenit apoi colaboratorul său la dicționarul româno-german, a explicat și că: În
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
în genul ca atare. Jiri Menzel reușește această extraordinară convertire a mijloacelor pionierilor cinematografiei la timpurile moderne, pentru a face un film de un comic sensibil cu reflexe dramatice păstrîndu-se întotdeauna în latura unei jovialități ironice și de o "insuportabilă" ușurătate. Rubedeniile îndepărtate ale filmului lui Jiri Menzel sunt filmele lui Charles Chaplin, Goana după aur (1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de ironie, cruzime și tandrețe, de o naivitate care scrutată cu un ochi
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
culisele cabinetelor politice se pregătește al Doilea Război Mondial. Viața este însă prea frumoasă ca aceste evenimente să treacă observate, iar schimbările pe care le declanșează începutul războiului afectează acest regim hedonist și delectabil corupt, mai degrabă comic. Amestec de ușurătate, șmecherie și inocență, Dite este un filozof al timpului său văzut de la altitudinea joasă a staturii sale sau chiar mai joasă de la nivelul terestru, acolo unde Dite aruncă monezile cu același efect indiferent de statutul social al celor aflați prin
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
obține și o superproducție telenovelistică de un grandios prost-gust, precum Pearl Harbour (2001) al lui Michael Bay semănînd, mutatis mutandis, cu recitativul heroico-liric al lui Sergiu Nicolaescu la noi. În drumul spre uitare, afirmă Milan Kundera în romanul său Insuportabila ușurătate a ființei, totul se va transforma în Kitsch. Cu alte cuvinte, după glorie, popcornul.
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
român care a apucat vremurile epocii de aur, umorul acesta nu poate decît să-l facă să-și reamintească. Sunt experiențe care nu pot fi traduse, și acest intraductibil răzbate prin umor, rețetă de supraviețuire și pact înșelător cu "teribila ușurătate a ființei". Surprinzător cît de multe din experiențele de exil pe care le reconstruiește excelent în romanele sale Milan Kundera se regăsesc în acest film tratate cu un fel de înțelegere blîndă și ironică deopotrivă. Și este un fapt de
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]