2,316 matches
-
Am fost calm și relaxat. După ce am terminat, Regele m-a decorat! Clienții-n hohote râdeau Și pe Bimbi-l lăudau: - Meștere, ești ne-ntrecut!... Metrese câte-ai avut? - Băieți, nu le-am numărat, Dar când să ies din palat Și răsuflam ușurat... Doamna care mă pândea Să mă-mpuște, de greșesc, A venit în calea mea Și mi-a zis, dacă-o servesc Am să fiu om fericit... Și așa mi-a ciripit: „Dacă-mi aranjezi mata ...Iepurașul ciufulit; Pe onoare, îți
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/In_mizil_la_bimbiric_marin_voican_ghioroiu_1391197736.html [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
cum arăți. Stai acolo pe scaun, să-ți dau un pahar cu apă, a continuat ea, destul de îngrijorată și curioasă. A pus apă în două pahare. Au băut amândouă fără să respire. S-au mai înviorat puțin și au răsuflat ușurate. Se priveau în ochi și niciuna nu îndrăznea să vorbească. Fiecare gândea că cealaltă știe. După o pauză prelungită, în care parcă se auzeau bătăile inimilor, Violeta a deschis gura. A articulat cu greu primele cuvinte. Era speriată. - Doamna avocată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
o arunce pe fată în temniță. - Dar cu ce a greșit? Sări Mladin. E un cântec, doar un cântec. Dacă nu-ți e pe plac, nu îl va mai cânta! Împăratul se ridică de la locul său și părăsi sala tronului. Ușurat, Mladin îi ceru Liei să se plimbe alături de el prin grădina înflorită a palatului. Fermecat de ea, îi povesti câte în lună și în stele, ba chiar se lăudă cum îl prinsese pe Pană-Împărat și cum îl ascunsese în fundul pământului
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
o oprească. Copilul începu să-și anunțe prezenta, de parcă i-ar fi spus: și eu sunt aici, mama, nu plânge doar pentru atât! Apoi o săgeta o puternică durere. Dar ce este asta? Mai am două luni până la termen? Răsuflă ușurată când durerea se potoli. Dar liniștea nu dura mult. Începu travaliul. Reuși să anunțe salvarea. După ore de chin, născu o fetiță, care trăi doar două ore. Se întoarse acasă după patru zile. Criști părea și mai bolnav decât ea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1449084764.html [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să dau și cu picioarele! Și începu să bocăne cu ghetuțele ca disperata. Din apartament se auzi o voce subțire, pițigăiată, parcă scoasă dintr-un gâtlej ștrangulat : -Cine-i acolo? Floricica răsuflă ușurată că s-a făcut auzită. -Eu sunt, doamnă! Asta mică...păpușa simpatică foc. Am venit cu... -Simpatică foc, ai? Javră mică! Nu e mă-ta acasă și ai plecat cu cerșitul, ai? Sau... ai intrat în bandă cu niscaiva hoți
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
subțire, din grosul de întuneric. Nicidecum să aducă vreun strop de alinare pentru a răcori țipetele sfâșietoare care răzbăteau din înfricoșătorul apartament. Se întoarse rapid ținându-se de zăbrelele balustradei și coborî scările, fără să se oprească, până jos. Răsuflă ușurată când ajunse la lumină. Respiră adânc aerul curat, tonifiant. Scăpase de duhoarea infernului. Privi spre etajul cu pricina, aflat tot în beznă. Nu se auzea nimic. Probabil că zgomotele de afară acopereau țipetele și urletele din apartamentul blestemat. Era derutată
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
unde explic ușor nervos, încă o dată, ce doresc. Sunt îndrumat către un birou izolat, aflat după o ușă. Mulțumesc, mă îndrept către ușa cu pricina, o deschid și pășesc în interiorul camerei. Plină ochi cu dosare. Nimeni altcineva la rând. Răsuflu ușurat. Dar pe cine să întreb? Nu era nimeni. După câteva secunde, pitit după un morman de documente, zăresc un bărbat care scria ceva. Tușesc, vine după un minut la mine, mă întreabă ce doresc, m-apuc să recit poezia, dar
„- Ăia sunt niște idioți! Unde ați plătit amenda?...” M-am dus să-i dau statului 6 lei și m-am trezit în Kafka, frate by https://republica.ro/z-aia-sunt-niste-idioti-unde-ati-platit-amenda-m-am-dus-sa-i-dau-statului-6-lei-si-m-am-trezit-in-kafka [Corola-blog/BlogPost/338173_a_339502]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > LEGENDA GHIOCELULUI Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului După o iarnă lungă, plină de frig și zăpadă, natura răsufla ușurată mângâiată de razele soarelui de primăvară. Grădina fremăta de viață, plină de armonie, florile zâmbeau oacheșe tuturor, mângâind cu miresmele lor îmbietoare. Trandafirii stăteau falnici și plini de candoare, impresionând de la primii pași privitorii. Ei întrebară florile care a fost
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1459007668.html [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la șase. Avea timp berechet. Maria se auzea trebăluind în bucătărie. Intră acolo cu puțină reținere, oare ce îi hărăzise orele care se scurseseră? O văzu împachetând ceva. Îi simți prezența și își ridică
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
-nvârt interesați în jurul cozii de la bancomat. - Îl țin pe speaker fiindcă nu stau prea bine cu auzul,îmi dă femeia explicații. N-am timp prea mult să îi răspund. Formez,scot cardul, bag cardul și scot banii. Și toți răsuflă ușurați. Alerg din nou să-mi iau mașină. - Vedeți că totul se rezolvă cu răbdare? întreabă casiera cu ton de filozof. - Răbdarea domnișoara,e pentru fiecare un pahar în care torni și torni și torni... Însă până la urmă ,pentru o simplă
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1433505033.html [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
oferta bordelurilor și multe altele. În consecință, verzulii se îmbrățișau și se pupau de zor cu reptilienii, meduzoizii cu fumurii, ce să mai vorbim, era, în sfârșit, egalitate, fraternitate și dreptate! Ba, chiar și Preabunul, la primirea mesajului, a oftat ușurat. Fiindcă, de mai multe zile (zile de-ale Lui, desigur) îl frământau niște gânduri. Bine, El nu făcea niciodată vreo greșeală, însă în urmă cu ceva timp stătuse cu unul din fii săi la un șpriț în grădina din spate
MIRABILE VISU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mirabile_visu_mihai_batog_bujenita_1375436802.html [Corola-blog/BlogPost/364201_a_365530]
-
nu mai este mult până la olimpiadă și că trebuie să fie optimiste, că vor câștiga precis, fiind foarte bine pregătite. Emanuela i-a restituit culegerea de probleme profesorului mulțumindu-i la rândul său. La despărțirea de profesor, Brigitté se simțea ușurată. Nimic nu i s-a părut anormal în comportamentul celor doi. Deci planul său de seducere a profului rămânea în picioare. Trebuia doar să prindă momentul cel mai potrivit. Poate cu ocazia Olimpiadei, dacă vor câștiga, vor merge să sărbătorească
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385278834.html [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
în fugă către părinții aflați la o distanță destul de mare. În urma ei, băiețelul, cu vârstă apreciabilă în jur de zece ani, a vrut să imite saltul surorii sale, dar s-a dezechilibrat, puștiul prăbușindu-se în apă. Când să respire ușurat, întorcând capul, doar o secundă, să-i spună colegului ce anume îl preocupase, “Anonimous 1” auzi zgomotul produs de prăbușirea în apă a puștiului. A întors brusc capul, îngrozit. Nu mai era în barcă și nici în apropiere nu se
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Orizont/Meditatie/olguta_trifan_1455488389.html [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
arăta că acolo la spital o să-l taie, o să scoată afară răutatea din el pe care să o arunce departe și o să-l coasă la loc. Asta a fost senzația de care mi-am adus aminte în momentul eliberării. Răsuflă ușurat. Cei care au mai asistat la explicații, își fac semnul crucii și se depărtează în liniște. Ne despărțim promițându-ne să ne mai vizităm. Referință Bibliografică: Valer demonizatul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06
VALER DEMONIZATUL de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Valer_demonizatul_ion_untaru_1331038653.html [Corola-blog/BlogPost/348394_a_349723]
-
noi fetele cînd ne întâlnim... Mai o bârfă mai vorbim despre noutățile modei ș.a.m.d. - Ai dreptate, dar ai grijă când te întorci, promiți? - Promit. Mihai o sărută ușor pe buze. -Noapte bună! - Noapte bună! Tânăra se îndepărtă răsuflând ușurată. O femeie când este cuprinsă de teama de a un-i fi descoperită o taină o cunoști după cum pășește. Pașii ei sunt reținuți de parcă i-ar fi mereu teamă să un fie strigată și să i se spună. “Stai. situ
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
aceea ușa se deschidea. -V-am prins! țipa la noi. Eu nu ajungeam să înghit, iar tata-mare începea să se uite printre rafturi indiferent. -Închide ușa, îi spunea pe șoptite, „iar am auzit șoarecele chițăind, cred că sunt doi!“ Atunci respiram ușurată și simțeam cum dulceața alunecă pe gât în același timp cu o transpirație rece care se prelingea pe coloană până la chiloți. -Tată-mare, iar ne-a prins, îi șopteam când ieșeam din cămară, necăjită că nu avusesem parte de două linguri
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
și dacă nu își grăbea pasul, îmi făcea semn să mă apropii eu de el. De fiecare dată se căuta prin buzunare încruntat, ca și cum nu găsea ce avea pentru mine, să-mi plătească efortul. Abia în apropiere de casă răsufla ușurat. Dintr-o dată își amintea unde le ascunsese și cu un aer mulțumit îmi dădea un tub de mentosane sau o mandarină, dacă era iarnă, o roșcovă, o eugenie sau ce-mi făcea cel mai mult plăcere, o monedă de 25
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
prietenele chiar în fiecare zi de dragul să-i port sacoșa. În ziua aceea l-am așteptat rezemată de peretele chioșcului, „cu musca pe căciulă.” M-a văzut de la distanță și și-a schimbat repede sacoșa în mâna cealaltă. Am respirat ușurată, era semn bun. Venea spre mine zâmbind, îl priveam cu dragoste și fără mustața răsucită îl găseam mai tânăr și chiar frumos. Când a ajuns aproape de mine, m-am dezlipit de perete și am întins mâna să-i iau sacoșa
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
scaun fără să spună un cuvânt și plecă, undeva, în spatele casei. Tatăl rămase la masă, în continuare. Amuzat, îi spuse soției sale: - Iată că a cedat fără un cuvânt! În sfârșit, am lăsat-o fără replică..., adăugă el și răsuflă ușurat, trecând imediat discuția despre diverse probleme pe care le aveau de rezolvat în zilele următoare. În acest timp, Emanuela scoase hamurile și hățurile din locul în care le ținea tătăl său, la umbră, să nu le usuce soarele și le
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
dacă această mașină nu răspunde la fel ca automobilul meu autohton. S-a auzit un clic, după care, bolidul își reluă funcțiile normale, scoțându-ne din intersecție. - Jur că am vrut să o las acolo și să plec naibii, răsuflă ușurată Sandy, închizând brusc telefonul și apucând volanul cu vârfurile degetelor. M-am năucit cu totul, să știi! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc și pe asta! Cealaltă
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434690451.html [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
M-am trezit într-un aparat ciudat care zbura la mică înălțime deasupra unui oraș imens. Primul meu gând fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acțiune, dar am răsuflat ușurat văzând-o așezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea. Se ridică, se apropie de mine și se cuibări la pieptul meu, șoptindu-mi suav la ureche: - Cât de bine îmi pare că ești din nou aici, iubitul meu ! Fără
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
nu avea nici un efect asupra lui. Nu lua în seamă frământarea deznădăjduită a mâinilor ei cât și strădaniile de a-i acapara atenția, pentru a diminua efectul întârzierii Ericăi. Nu și-a revenit nici după apariția acesteia. Jenica a răsuflat ușurată simțindu-se despovărată de o sarcină mult prea ingrată, mult prea grea, grăbindu-se să se facă nevăzută. Contopirea în îmbrățișări și sărutări, deși repetată de nenumărate ori, nu a avut darul să schimbe starea lui Albert. Părea că se
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
pături. -Nu stau, mă duc la tren. Plecă spre gară. Câteva bătrâne din grup au urmarit-o cu privirea până a trecut strada. -Drum bun, a strigat una care o cunoștea de la biserică, vrând să fie amabilă. Alta a oftat ușurată. -Asta o face mereu pe deșteapta, bine că se duce la tren! Trenul inter-regio a pornit agale. “Ce să citesc” se întreabă în gând? Scoate o carte cu coperțile negre, de acatiste, o deschide, citește cateva rânduri. Închide ochii. Gândul
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1412694057.html [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
acum facem un test de memorie! se decise el să fie sincer, căci nu avea timp de pierdut cu simulări patetice. Vă rog să îmi răspundeți la întrebări, spontan și la obiect! - Deci, Rosana și mai cum? - Pellini, triumfă ea ușurată, căci era sigură de ce spunea. Își amintea foarte bine de casa în care se născuse, de părinții și frații ei, de timpurile cele mai îndepărtate ale copilăriei. Dar greul situației abia acum venea, căci amintirile se reduceau la acei ani
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483018319.html [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
închise ochii. Lady Mary îi povestea ceva lordului și lui Eustace. Acaparase discuția. Râdea cu poftă la remarcile lui Eustace. "Era bine să bea din licoarea mătușii, poate nu mai vorbea așa mult", gândea Alma. Ajunși la destinație, au răsuflat ușurați. - În sfârșit, vom putea mânca. Sunt lihnită de foame! se răsfăța Mary. “Dacă măcăi într-una!” Alma nu se îndura să-l trezească pe Leon. Liniștea se așternuse pe fața lui. Dormea fără grijă. M.Joseph se urcă în trăsura
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1481208232.html [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]