4,029 matches
-
constantă este aceea a lui Mihai Sârbulescu însuși, moderatorul și, în același timp, cel de-al paisprezecelea pictor care provoacă și, implicit, participă la ampla discuție despre ucenicie. Pentru o mai bună înțelegere a naturii și a scopului cărții Despre ucenicie, unică pînă acum în literatura noastră de specialitate, unică atît prin intenția de a smulge mărturisiri directe unor personalități pentru care, cu vreo cîteva excepții, nu exprimarea narativă constituie partea lor tare, cît și prin consecința acestei provocări, adică prin
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar putea crea o stare conflictuală. Cum provocarea lansată de Sârbulescu privește constant problema uceniciei, a devenirii, a formației - școlare, dar, mai les, lăuntrice -, este foarte interesant de urmărit cum sunt percepute cadrele formării și cum se articulează opiniile asupra acestui parcurs. Dacă Florin Mitroi, de pildă, vorbește cu o enormă căldură despre un om
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei sunt o fatalitate. Însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici una dintre
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
70 de ani. Scriu în Apostrof despre sărbătorit Marco Cugno (în calitate de traducător al său în italiană), Sanda Cordoș (despre "clovn" și "huligan" în scrierilelui N. M.), Ruxandra Cesereanu (despre relația - dictator artist la N. M.), Ștefan Borbely (despre Anii de ucenicie ai lui Augustin Prostul), Corin Braga (despre "stil și traumă" la N. M.), Matei Călinescu (reflecții pe marginea volumului întoarcerea huliganului), Leon Volovici (despre singurătatea lui Norman Manea), Irina Petraș ("Tușe la un portret de Hidalgo"), George State (despre "afinitățile
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a și ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri. întîlnirea noastră mi-a garantat de la bun început că pot conta pe o însoțire de durată care în cele din urmă a devenit și ucenicie și ascultare și, deopotrivă, prietenie". Pe de altă parte, preotul Pintea a resimțit o chemare irezistibilă către literatură. Distanțîndu-se în această privință de personajul lui Bernanos, căruia "îi era groază de preotul literat", d-sa socotește a putea împăca propensiunea
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
și pe mai tinerii autori la care "ucenicește în continuare", autori ce configurează o nouă constelație a spiritualității autohtone împărtășită de factorii religiei. Să recunoaștem, un fapt rareori întîlnit: "După douăzeci de ani de la moartea Părintelui Nicolae experiez o altă ucenicie. Ucenicie la cîțiva tineri. Mi-am rupt coatele, cum se spune, pe cărțile și eseurile lor. H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță, Ion I. Ică jr., Robert Lazu, Mihail Neamțu, Teodor Baconsky, Al. Baumgarten, Mircea Platon, Aurelian Crăiuțu, Marius Lăzurcă. Și
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
pe mai tinerii autori la care "ucenicește în continuare", autori ce configurează o nouă constelație a spiritualității autohtone împărtășită de factorii religiei. Să recunoaștem, un fapt rareori întîlnit: "După douăzeci de ani de la moartea Părintelui Nicolae experiez o altă ucenicie. Ucenicie la cîțiva tineri. Mi-am rupt coatele, cum se spune, pe cărțile și eseurile lor. H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță, Ion I. Ică jr., Robert Lazu, Mihail Neamțu, Teodor Baconsky, Al. Baumgarten, Mircea Platon, Aurelian Crăiuțu, Marius Lăzurcă. Și nu
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
coatele, cum se spune, pe cărțile și eseurile lor. H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță, Ion I. Ică jr., Robert Lazu, Mihail Neamțu, Teodor Baconsky, Al. Baumgarten, Mircea Platon, Aurelian Crăiuțu, Marius Lăzurcă. Și nu-mi pare rău. Nu-i o ucenicie față către față, nu are fascinația și solemnitatea vecinității sau a însoțirii. E o ucenicie cu frecvență redusă. La distanță. Are mai degrabă aura unei ascultări, a unei atenții smerite și bune". Modestia părintelui Pintea are un caracter exemplar, turnată
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
I. Ică jr., Robert Lazu, Mihail Neamțu, Teodor Baconsky, Al. Baumgarten, Mircea Platon, Aurelian Crăiuțu, Marius Lăzurcă. Și nu-mi pare rău. Nu-i o ucenicie față către față, nu are fascinația și solemnitatea vecinității sau a însoțirii. E o ucenicie cu frecvență redusă. La distanță. Are mai degrabă aura unei ascultări, a unei atenții smerite și bune". Modestia părintelui Pintea are un caracter exemplar, turnată într-o carte adînc emoționantă precum orice document de autenticitate morală și, deopotrivă, expresivă.
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
la vârsta de doisprezece ani, Mama a intrat ucenică la un atelier de croitorie. Desigur, a început de la mătură și făraș, a trecut apoi la spălatul veselor și al rufelor, căci abia după încă doi ani se ajungea la adevărata ucenicie. Dar din prima zi i s-a spus și răs-spus că e "păcat" să lași o foarfecă deschisă. O asemenea foarfecă putea tăia ușor niște degete fragile sau, căzând de pe masă, putea răni un picior, de obicei desculț. Și, întrucât
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
adică fără elevi și fără urmași artistici direcți, el a știut să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu prea există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. Însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
să fi văzut vreodată atîta fălnicie în verticalitate! Sute de brazi neverosimil de drepți... Urmărindu-i, privirea ajunge la cer. Inevitabil. Un exercițiu purificator, în fața ferestrelor lui Noica. Pornind de la ceea ce a însemnat el, filosofia lui, școala lui, discipolatul și ucenicia, de la cărțile lui, de la confesiunile lui Pleșu și Liiceanu, de la lecția spiritului și a spiritualității, oprindu-ne și la Cioran, cunoscut și invitațiilor noștri la această călătorie de suflet, am poposit, în cele din urmă, cum era firesc, în spațiul
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
reamintit astăzi de editura Gramar printr-o nouă ediție, a cincisprezecea, a romanului Șoimii, din inițiativa lui Valeriu Râpeanu. Talentul de povestitor și prolificitatea neobișnuită a tânărului prozator au atras atenția multora dintre contemporani. În capitolul XVII din Anii de ucenicie, Mihail Sadoveanu îl menționează în mod special pe Constantin Banu, om influent, care, în 1903, era funcționar superior în Ministerul Instrucției, factorul declanșator al excepționalei impresii pe care o face scriitorul, mutat la București tocmai în primăvara lui 1904, an
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această poamă mistreață a conducătorului nostru n-am mistuit-o cu plăcere" - semn că se situa într-o cu totul altă categorie valorică, avea despre sine o altă imagine decât aceea a egalității cu mediocrul Vasile Pop. Dar Nicolae Iorga
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
Sadoveanuť". Se pecetluia astfel un mit care va aureola o carieră. Debutul lui Mihail Sadoveanu a fost receptat mai generos decât o simplă premisă a unui mare talent, i-a adus scriitorului chiar de foarte timpuriu consacrarea. În Anii de ucenicie, prozatorul face o retrospectivă a acestei consacrări senzaționale. Venit de curând în Capitală, tânărul nu era integrat în viața literară și nu cunoștea pe nici unul dintre marii scriitori ai momentului. Primul care face "un gest de colegialitate" este George Coșbuc
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod sigur, are
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod sigur, are prea puține în
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
de metafizică, de transcendență. Pilduitoare a rămas colaborarea în sfera creației. Din schimbul epistolar aflăm că Goethe l-a sfătuit pe Schiller cum să compună drama Wallenstein. în reciprocitate, tânărul i-a dat sugestii prietenului protector în elaborarea Anilor de ucenicie (Wilhelm Meister). Elocventă este contribuția lui Schiller la zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod sigur, are
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod sigur, are prea puține în
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
momente de referință din trecutul nostru cultural, capătă noi valențe de conștiință, întrucât este circumscrisă obiectivelor ce și le-a propus demersul nostru despre Coresi și tipăriturile sale. Diaconul Coresi (1519?-1581) este originar din Târgoviște și și-a făcut ucenicia la Tipografia lui Dimitrie Liubavici. În 1557 el a tipărit un Triod Penticostar slavonesc. În același an, a fost invitat de autorități, la Brașov, ca maistru tipograf, să tipărească, cu literă chirilică, unele cărți. Tipărirea cărților de către Coresi a constituit
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
se poate de limpede și în răspăr cu opiniile negative recente: “a schimbat limbajul poeziei. După el nu se mai scrie așa cum se scria înainte”. Receptați simpatetic sunt Virgil Mazilescu și Marius Robescu, alături de care Ileana Mălăncioiu și-a făcut “ucenicia”, desigur Gabriela Melinescu, “personalitate infinit mai puternică decât li se pare celor ce o situează încă în umbra lui Nichita”, Lucian Raicu, “marele critic”, Sonia Larian al cărei roman, Bietele corpuri, este o carte de “o sensibilitate și o subtilitate
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
cazuri) într-o picantă și suculentă pastă literară autobiografică. Acesta este cazul trilogiei compusă din volumele Tinerețe în Berlin (apărut în română în 1999 la Editura Univers), Întîlnire cu spiritul lumii (Rendezvous mit dem Weltgeist - anii studenției autorului) și Anii uceniciei pariziene (Pariser Lehrjahre), din păcate și aceasta acum netradusă la noi, deși este considerată drept cea mai reușită parte a memorialisticii sombartiene și conține referințe la originile românești ale familiei materne sau la unii reprezentanți ai spiritualității europene, de origine
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
modalitățile de întrebuințare - și, din cînd în cînd, își amintește că-i liber și atunci exclamă, aproape speriat: «Ce trebuie să fac!?»”. Drept care autorul încearcă o analiză a conceptului ce, în pofida înșelătoarei sale transparențe, necesită, precum arăta Tocqueville, o grea “ucenicie”. O analiză pe care o efectuează referindu-se la numeroși gînditori, de la Adam Smith, Edmond Burke, Benjamin Constant, Maistre, Bonald, John Stuart Mill, Friederick A. Hayek, Conrad Lorenz, John Rawls, N. Iorga pînă la contemporanul nostru Aurelian Crăiuțu, autor al
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]