75 matches
-
pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă, în primul rând pentru că se dovedea neîncăpător și apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lasă cu „udătură”. Oricum, în Toyota și Chevrolet-ul copiilor era loc destul, iar fiica și nora aveau carnete de conducere, deci avea cine sa conduca mașinile în caz de nevoie. Vânzoleală mare, când în casă, când în jurul mașinilor, nu cumva să uităm ceva
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
în alte vase a făcut floare. Alt vin nu va mai fi, iar cel vechi e trezit. ploaie de vară - bețivii intră-n crâșmă cu gâtul uscat P.I. Garda E clar că ploaia nu le umezește gîtul. Le trebuie altă udătură. Ploaia e doar un pretext pentru a se refugia în crîșma primitoare. salcie la mal - mâțișorii mângâind pisica moartă Cezar F. Ciobîcă Chiar fără să fie marcat cu alte caractere, salcie la mal amintește de textul unei vechi melodii și
CONCURS SĂPTĂMÂNAL 232, COMENTARII CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356846_a_358175]
-
Cătălin Cosma, profesionistul tehnico-administrativ, manevra un grătar mai mare și mai special! Cu o dexteritate de scamator oferea celor înfometați mititei apetisanți și sfârâitori! La barul improvizat ad-hoc, consul general, Ovidiu N. Grecea, fost prefect al Bucureștilor, oferea cu mărinimie udătura pentru gaturile celor însetați. - Bună ziua! Bună ziua! Bine ați venit! Doriți o berică, un vinuleț sau un vizichi pentru pofta de mâncare? Pentru copii avem Fanta, Coca Cola, Sprite, apa minerală și plata... Gazde educate! Păi când au mai avut parte
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
mare specialist și o fetiță de aproape un an botezată acolo în Belgia de către nepoții mei. Pe unul dintre ei îl cunoșteam. Lucrase și el în șantierul naval din Mangalia și locuia tot în Românașii la un “gratar” și ceva “udătură” să meargă bine la friptură. în Pecineaga. Dacă-i pun la socoteală și pe cei mici, eram în living doisprezece români adunați de pe meleagurile patriei, într-un oraș flamand medieval, unde în afara localnicilor mai trăiau ca pondere prin zonă circa
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
și nevastă-sa o tarabă cu făcutul cârnaților calzi și alături socru-său, una cu vin de butuc și țuică din diverse, nu spune din ce, e rețetă proprie. Cine mănâncă de la Speranța, neapărat este îndemnat să treacă alături la udătură. Cine bea de la Zînel un țoi, apoi ars ca lumea e pe gât și zace câteva zile cu durere de cap și alte repercursiuni, dar nu este vreo uimire, oamenii sunt obișnuiți. - Dar micului și cârnatului gras, ce să-i
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abiase mai închid de atât încărcătură. Mi-am lăsat Matizul acasă, în primul rând pentru că se dovedea neîncăpător și, apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lasă cu „udătură”. Oricum, în Toyota și Chevroletul copiilor era destul spațiu, iar fiica și nora aveau carnete de conducere, deci avea cine să ne aducă mașinile în caz de nevoie. Vânzoleală mare, când în casă, când în jurul mașinilor, nu cumva să uităm
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
te doare Drept în suflet, și-așa frust, Nesimțită, vărsătoare, Plouă-public, de prost gust. Peste tot leșie, zoaie Ca-ntr-un beci apos, murdar. Necuviincioasă ploaie! Plouă pișărcios, vulgar... Curge ca din murătură, Ceru-i fund de spart cazan, Insolentă udătură, Ca-ntr-un vers bacovian... Plouă, plouă, plouă... a, nu...! Mai degrabă plouă-n draci Ca-ntr-un vers de Topârceanu Fără muște, melci, gândaci... Sau ca într-un vers de Blaga, Mai psihotic, pesimist, Plouă de ne stoarce vlaga
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
fricoaselor! Utiu!tiu!tiu! Bine că mi-a dat vecina, lelea Varvara, bobocii. Din păstor de oi, am ajuns să pasc gâște. Hî! Hî! Mai cu ele, mai cu fluierul, mai cu cioplitul trece vremea. No, să vă aduc niște “udătură”, să cinstim. - Mulțam’ fain, dar ne cam grăbim, azi ești primul pe care-l vizităm, poate ne-om opri la întoarcere. Ieșim la poartă. În urma noastră se aude strigând moș Petre: - Părinte! Stai părinte! Nu iei tilifonul meu? Mi l-
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închideau de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă, în primul rând pentru că se dovedise neîncăpător și apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lasă cu „udătură”. Oricum, în Toyota și Chevrolet-ul copiilor era loc destul, iar fiica și nora amicei mele aveau carnete de conducere, deci avea cine să ne aducă cu mașinile în caz de nevoie. Vânzoleală mare, când în casă, când în jurul autoturismelor, nu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
sfaturile nimănui va Învăța pe seama lui”.) Gardul fără proptele cade În timpuri grele. (Cunoștințele/informațiile Însușite, neînsoțite de temeinice deprinderi de a le folosi, nu vor face față rigorilor diferitelor examene ale vieții: „Omul fără Învățătură e ca pământul fără udătură”.) Învățătura dată rău se sparge În capul tău. (Pentru că cel care-ți primește Învățătura, din respectul pe care se simte Îndatorat să ți-l acorde, va Încerca s-o aplice În primul rând În raporturile sale cu tine.) Omul nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
afacerea de contrabandă cu alcool a lui Zizmo, pândind la ore stranii, trezindu-se În toiul nopții și mâncându-și cina În zori. Adoptă jargonul comerțului ilegal, Îmbogățindu-și Întreit vocabularul. Învăță să spună la alcool „pileală“, „drojdie“, „trotil“ și „udătură“. Iar pentru localuri folosea cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai bun al localului, Își făcură apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” În timp ce cu ochii trecea În revistă fețele călătorilor, inima lui Noimann savura fiecare vers, fiecare imagine, fiecare cuvânt, fiecare silabă. „Faclă, vin și lună plină” - ce frumos sună! Doctorul se și vedea Înaintând pe un câmp plin de trandafiri, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul Își șterse fruntea acoperită de broboane de sudoare, Îngânând În șoaptă ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură!”. În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet șoseaua care șerpuia În dreapta ei. Rochiile Mathildei pluteau deasupra lanului, amestecându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt, Noimann o avea la purtător. Trebuia doar să scoată sticluța plată din buzunarul de la piept și s-o treacă peste buze. Versurile Îi sunau În urechi, În ritmul roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica rezonanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica rezonanța lăuntrică, relevându-i lui Noimann mereu alte Înțelesuri, din ce În ce mai legate de propria sa viață. În fiecare cuvânt, În fiecare silabă apărea chipul drag al lui Lilith. „Și adu-mi, adu-mi numai udătură...” În ultima vreme, visele lui Noimann erau bântuite de ape și furtuni și de lucruri jilave. Tutunul fin, pe care Noimann Îl trăgea În piept, nu reușea Însă să-i liniștească nervii și nici teama ce-i creștea În inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
murmură În gând versurile lui Khayam: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” După care, scoțând din buzunar sticulața plată de Alexandrion, trase câteva gâturi zdravene și, sărind peste tampone, intră pe urmele piciorului, În cabina locomotivei. Cu spatele la el, pe un scaun rabatabil, Îmbrăcat Într-un costum alb, așezat În fața unui panou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la primul țipăt al hangiței. Și sigur ar fi țipat îndată ce ar fi văzut intenția hangiului... ― Da’ pe urmă? După plecarea lotrului? ― Numai un bob zăbavă și ai să auzi ce a urmat... ― Mă fraților! Mai aveți ceva rămășițe de udătură pe fundul glajelor? Hai s-o dăm de dușcă, că omul ista ne-o aprins sufletele cu povestea lui... Ne-o urcat și ne-o coborât pe toate hățișurile, de ne-o ajuns inima în gât... - a intervenit omul cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-aveți de unde ști -, a vrut să așeze cum trebuie stratul de paie ca să ajungă la toată lumea - până să vină vreun utilaj mai mare să tragă fierătania de acolo avea să treacă Încă multă vreme - și a găsit bunătățile și udătura. Damigeana era Întreagă, atâta doar că din pricina zbuciumului, vinul cel roșu făcuse spre dop o spumă rozalie. Câteva minute, până am rânduit toate la mijloc ca să ne putem bucura cu toții de ele, nu am scos nici o vorbă. Ăi de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în tăcere o bucată bună de vreme. La un timp, Toaibă a ridicat capul: Marandă, fata moșului! Te-ai gândit tu că copchilu’ ista îi rupt de foame și de sete? Fă bine și adu-i de mâncare, că de udătură am eu grijă. Acolo în blidar mai este o gură de rachiu rămasă încă de la hram. Așa o izbândă merită cinstită... Când s au așezat la masă, Toaibă a ridicat paharul și a comandat râzând: Grupă! Ascultă comanda la mine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gazdei locuia predicatorul unei secte ai cărei membri erau numiți molocani (de la moloko lapte, în rusește). Și iată-l în cămăruța noastră pe domnul predicator Lukov pentru o partidă de dezbateri bilblice cu Guțaga. Vorbă, vorbă dar gâtul? Trebuie ceva udătură și de aici pănă la paharul pus în mâna predicatorului nu era decât un pas. Să fie păcatul vostru, zice el. Al nostru să fie, răspundem. Și păcatul era al nostru cum vinul era al predicatorului, că de la el îl
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
e ceva de rezolvat. Ce? Pe care-i vindem și pe care-i reținem, pentru bairam. Așa zic eu, că e mai bine, a rostit, Druia ăl Mare; pe cei mariîi dăm pe bani, că banii o să ne trebuiască pentru udătură, iar pe ceilalți,îi trecem la holoată. Hai, fiecare dintre noi - la rând! Să-și aleagă câte cinci. Ca să fim crezuți, acasă, că,în noaptea trecută, ne-am aflat la pescuit. Bine. Ce a mai rămas? Careva a evaluat: o-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda lipsei Lui de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de sector că stă în ditamai vila pe Doctor Lister, nu mă voi mai gândi cu mâhnire la galeriile de metrou. Voi locui o vreme la fabrica de stixuri, unde proviziile nu-mi vor lipsi. Nu-mi va lipsi nici udătura, cu tot Vinalcoolul pe mâna mea. Totuși toate aceste cadavre vor duhni, vor duhni insuportabil. Așadar va fi nevoie să mă retrag undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească. Cu rucsacul plin de stixuri, o voi apuca spre Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig, sub streșini. Tăcerea cuprinsese locul sălbatic. Crăpau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]