3,966 matches
-
răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului, focul/ se retrăgea în crengile ude./ Dinspre zidul neîntrerupt al porumbului/ venea frig și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
care înhăma doi măgari, îi spunea B>ZD>C. De când Sisi, o dată, pe vremuri, venind prima dată împreună aici, îi trăsese o palmă; nu se mai știe de ce și cum se petrecuseră de fapt lucrurile... Plaja era pustie. Nisipul, încă ud după ploaia căzută în zori, lăsa îndărăt urme adânci. Privea atent spre cazemata de alături, de pe țărm. Ca și cum de acolo s-ar fi așteptat să apară cineva, în timp ce se freca energic pe piept, pe spate, cu prosopul galben, lung, pe
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
măcinau la lumină veșnicul lor mucegai hrănit cu hoituri, larve și ouă de furnici și lăcuste. Spațiul se limita ca o colivie imensă prinsă în gratiile soarelui. Suluri de vapori se învîrteau pe raze izolate și se respira un parfum ud și seminal, plin de moartea apelor". Unele dintre aceste bucăți sînt niște "eboșe de poeme în proză", cum le-a numit M. Petroveanu, unul din primii lor comentatori de după al doilea război. M. Zamfir le-a examinat, la rîndul lui
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
bărbatul)". Iar junele Cioran ar fi fost certat cu igiena și ar fi avut crize bahice, marcate de spectaculoase tentative de suicid: "Emil Cioran, ca student, nu se spăla niciodată. Era un Oblomov valah anti-aer, anti-geam, anti-apă. Apa îi era udă și rece. Quelle horreur! în schimb, ne dădea fiorul și panica sinuciderii la brotăcei, în lacul bunului nostru primar general Dem. I. Dobrescu, sub ochii ironici ai chelnerilor, admirativi ai prietenilor și dezaprobatori ai patronului. Ca amfitrion, cu răspunderea musafirilor
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
este atît de greu fără Vlad Mugur. și în duminica aceea în care am plecat la Teatrul "Bulandra". Am ajuns mai devreme. Stăteam în mașină și apa ne cuprinsese, încet-încet, jur-împrejur. Bietul meu Tico se transforma într-o insulă. "Eram uzi leoarcă, frigul ne intrase în oase, după atîtea ore, zile, nopți, săptămîni" În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
în noaptea asta. Un fel de ce-am găsit al meu să fie. Era ora unu cînd "polițiștii" se îndepărtară, în fine, ambalînd motoarele Jeepurilor. Chip, Gitanas, Jonas și Aidaris fură abandonați cu picioarele înghețate, un Ford făcut armonică, hainele ude și bagajele dezmembrate. În partea cu plus, medită Chip, măcar nu m-am căcat pe mine.
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
așezate alături, două picturi strălucitoare, cu pasta bogată, plină de sevă, în culori vii, cu galbenuri, negruri și albastruri intense. M-am apropiat să le privesc mai bine. "Bagă de seamă - mi-a atras Țuculescu atenția - sunt proaspete și încă ude, vezi să nu-ți murdărești hainele!" L-am întrebat când le pictase. Mi-a răspuns: "Pe prima ieri, pe cea de-a doua, azi dimineață". I-am cerut voie să le datez pe spatele cartonului. A încuviințat. Am trecut pe
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
nu duce nici un drum. Oare de ce voi fi rămas în halta aceasta, mai curând decât într-alta? În întâmplare nu prea cred, oricum. Astapovo, iubita mea, e gara, în care grabnic mi-am depus povara, sătul de drum în anotimpul ud. Prea primitor n-a fost nici trenul, care speram să-mi dea puțină împăcare... Că mă iubești, e tot ce-am vrut s-aud. Silogismul contradicției Tristețea-i că Aceasta și Aceea nu pot fi simultan adevărate. De s-ar
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
banii jos imediat, fără nici o întrebare. Întotdeauna știu unde te duci. Sînt grozavi. Nu-i de mirare că stăm acolo ore întregi, făcînd cu mîna sau salutînd - salutînd acest serviciu minunat. Străzile sînt pline de oameni cu brațele pe sus, uzi leoarcă și istoviți, mulțumind taxiurilor galbene" (p. 98). Scenele de amor, cu dialogurile afectate între amanți, cu etapele inversate și gesturile mecanicizate prin această răsturnare, au ceva caraghios, dar sînt într-un fel verosimile, semn, probabil, că viața e imprevizibilă
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
având în imaginație sacoșe burdușite cu pulpe de vițel și de porc, brânză, vreo două-trei găini și cel puțin o damigeană de Muscat-Ottonel, a lăsat Pro Tv-ul și a fugit la gară... Acolo a găsit-o pe femeie cu cămașa udă în spate de transpirație alergând după două ghemotoace... -Ce-s astea, mamă-soacră ? a întrebat-o. -Doi pui de rață - i-am scăpat din traistă, i-a răspuns femeia, nădușită... -Și bagajul celălalt ? -Care bagaj ? Când și-a dat seama că întreg
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
în niște cârje de fier verzi vopsite, cu crengile groase strânse și ele în vreo cinci-șase chingi zdravene, tot de fier, să nu fie doborâte de vânt. Richard zice: un Dinozaur, închingat. în carnet, notez pe furiș: Balaur! însoțitorul meu udă, șterge de zor cu deștiul praful așternut pe soclul bustului și mă anunță: sculptor I. Mateescu, turnătoria V. Rășcanu. Sub ochii noștri, un strat de Nu-mă-uita și versurile pe care le știu pe de rost, și pe care, ca orice
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
o mai țin puterile și ultimul vers rămîne sărman: Te-am cunoscut de mult... Dar când?/ Te văd mereu, te-aud râzând,/îți simt și lacrima căzând/ pe chipul meu de-al tău flămând.// Mă uit la teiul desfrunzit și ud/ încovoindu-se sub vântul crud/ și-mi spun c-un glas pe care-abia l-aud:/ cum plouă azi peste iubirea noastră... Pentru această performanță, doamna poetă face parte din Uniunea noastră umplînd-o probabil de invidie pe colega ei de mai
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
bancă în care se pot transfera direct banii nu au devenit încă la îndemâna oricui. Trântita la pământ, mătușa mea și-a fracturat bazinul. Nimeni de pe stradă, martor la tâlhărie, nu a intervenit să o ajute și a rămas pe asfaltul ud până când un bun samaritan a chemat poliția. Deci mai sunt buni samaritani în București, dar cam rări. Agresiuni din acestea se întâmplă și în Canada, deci pentru canadianul din mine întâmplarea nu a constituit o noutate. A constituit numai un
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
dintre paturi stau două femei. O doamnă rubicondă, cam la 40 de ani, și o domnișoară mărunțică la trup care, în ciuda ochilor încercănați și a somnului chinuit, are un frumos chip brunet. O femeie în halat verde aduce niște cearșafuri ude pe care le înghesuie pe calorifer. Intră doi bărbați tineri, prezentabili, purtând halate albe, impecabile. La ieșire acceptă „resemnați” să li se îndese un plic în generoasele lor buzunare. Zâmbesc ușor, mimând stânjeneala, și promit ceva... Dar să nu mai
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui șirag de fructe puse la uscat un oracol te mîngîie pe furiș aidoma unui curent din geamul deschis uscînd cugetările ude cum niște rufe apa vorbește de zor la telefon ne-ncălzim cu ajutorul vocilor. Rețetă Se-nfășoară distanța cu grija cu care mînuiești infinitul se-ndeasă ploaia-n rucsac șanțurile se proptesc unul de altul cum parii parfumul trandafirului se reduce la
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau pe masă către un difuzor culcat cu fața în sus. Străbătusem oborul șfichiuit de crivăț, prin zăpada zburătăcită de viscol și ajunsesem în atelierul lui cu picioarele ude și înghețate bocnă. Era toiul iernii, la ora cinci era întuneric-beznă, cocoțate pe o scară rezemată de perete, câteva găini au cotcodăcit timid, trezite de sosirea mea. Gicu era aplecat peste masă, sub conul de lumină al lămpii, ca un
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
îmi plătesc orele le sfâșii în bucăți capul tău cade greu, am senzația că-i lipsește corpul așa strălucește cuvântul fără contur Un fluier, dar nici un cântec Stau în iarbă și-mi visez visul un cap cu ochi umezi păr ud sângeriu îmi beau ceaiul visul plutește în ceașcă neted și sfărâmicios îl înghit visul are gust de miere și lămâie sunt oboistă și înverzită ca o broască țopăi dintr-un vis în altul țin în mâini un fluier, dar nici un
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
Solidaritatea aceea, a unor copii, care nu depășeau șase ani, m-a cutremurat. Nu vreți, ai? Pe scări, În sus, marș! Mama voastră de derbedei! Păi las', că scot eu untul din voi! Sângele Îmi pătase rochița și o simțeam udă În zona pieptului. De altfel, hăinuțele Încă nu se uscaseră de la ploaia care mă stropise În seara anterioară. Din nou ne-am Înșirat unul În spatele altuia și, În genunchi, târâși, am urcat scările reci. În fața mea, Începuseră să facă pe
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
-n fire zvonul lor străbate/ Clopotnița-și Îndoaie trudnic Încheieturile uscate ... Voi toți ce suferiți și plângeți sub larga-ntindere albastră/ Veniți, veniți căci va să vie curând Împărăția voastră ... Voi, cei ce fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,/ Eu cerului vă strig durerea și Dumnezeu din cer aude ! Aduc lumina care sparge și sfarmă capițe de păcate/ Zăvoarele mucegăite din temnițe Întunecate ! Eu celor orbi dezleg azi taina Înfricoșată de a vedea/ și prăznuiesc, că-n a lor
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
asta autobuze nu mai găsesc. Pe măsură ce mă îndepărtam de gară, ploaia devenea tot mai furioasă. Ținând cont că eram îmbrăcat în țoalele mele obișnuite - geaca de piele, un maiou alb, blugi găuriți, bocancii grei și o căciulă neagră - eram deja ud până la piele. Tremuram. Aburul care îmi ieșea pe nas aluneca ușor pe gât, astfel la fiecare rafală de vânt mă cutremuram din toate închieturile. Nu puteam să merg tot drumul până acasă pe vremea asta. M-am oprit la motelul
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
să te vindeci de dragoste după ce i-ai oferit toată persoana ta. Mi-am luat rucsacul, am dat din cap în semn de salut către femeia încă speriată, și am urcat scările până la camera mea. După ce am scăpat de hainele ude de pe mine, m-am trântit în pat cu privirea ațintită în tavanul alb. Nu prea avem ce să fac. Televizorul nu funcționa din cauza furtunii, reviste nu am reușit să găsesc, iar telefonul îmi era descărcat. Încărcătorul l-am uitat sau
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
putea să funcționeze cu jumătăți de măsură, iar din punct de vedere jurnalistic, în calitate de redactor al ziarului Timpul trebuia absolutamente ,,asasinat civil’’. Sufletul lui trist și abătut, ca și trupul au suferit asemenea lui Iisus Hristos, bătaia fizică cu funia udă pentru a-l calma. Există totuși scrisoarea adresată de Dna Slavici lui Titu Maiorescu prin care îi mărturisea că Eminescu înnebunise și că era de nestăpânit. Ea îl contactase deja pe Dr. Șuțu ca să-l interneze în casa lui de
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
mîinile subțiri ale măcelarului sunt albe ca varul. măcelarul poartă, spre seară, la centură, bebeluși de oțel în loc de breloc. *** Neconsolate de pierderea unui anumit fel de a fi fetele-femei se aruncă în brațele deznădejdii, lenei și plictiselii și, în serile ude și adînci își vor păstra hymenul intact în cap și vor mesteca un vierme ce crește din ele și numai din ele și viermele va crește și-l vor mesteca pînă vor obosi de tot vor uita de viermele celălalt
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
foc Fornăitor, hoinăritor, gata să te ducă acolo Unde vei ajunge totdeauna prea tîrziu, Și de fiecare dată dintr-o direcție greșită, Dintr-o dorință interpretată nepotrivit Cum ți-ai prelungi visul pînă ce trupul extenuat Ar lua forma cearșafului ud Și fantomatic ar da buzna în orașe interzise Ori ar escalada munți demult prefăcuți în cenușă Locuri pe care oamenii au obosit să le locuiască Și s-au urcat urlînd pe acoperișuri, au sucit gîtul păsărilor, Au înnebunit, au zburat
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]