37 matches
-
grăbite, doi soldați au ridicat corpul neînsuflețit, l-au pus într-un sicriu simplu de brad și imediat s-a auzit bătaia cuielor în capac. Așezat pe una din crengile copacilor care se ridicau pe colina înaltă din spatele poligonului, porumbelul uguia trist, ca după un plâns lung. "Mulțumescu-ți Ție, Doamne, că nu am fost obligat să-i dau lovitura de grație!" își spune cu inima grea Marius. Cu ochii usturându-l de la mulțimea țigărilor fumate se ridică și merge către telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru el. Evident, îl iubește toată lumea. Tatăl lui nu acceptă să audă vreo vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce fac eforturi să-i ducă sus apa pentru baie. Când mătușile sale vin în vizită îl ciupesc de obraji, uguind emoționate ca niște porumbei. Pran Nath este atât de frumos! Atât de alb! Un reușit exemplar din Cașmir! Fără îndoială, este un băiat frumos. Părul lui arămiu captează razele soarelui, ca al oamenilor care trăiesc sus, pe dealuri. Ochii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se dădea pace niciunde. Era găsit și alungat din orice refugiu și-ar fi găsit. — Vai, vai, ce se va alege de băiatul ăsta? — Și a durat un an întreg până să-i găsesc postul de la oficiul poștal... În jurul lui uguiau și răreau prin ghivece familii numeroase de porumbei, care păreau că încearcă să se înfășoare într-o lume a confortului molatec. Furios dintr-odată, Sampath călcă apăsat ca să-i sperie. Se ridicară doar ca să se așeze din nou. Cooo, fâșș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de timpuriu, se acumula atâta masă epică - o descoperire capitală. Pe sub vechituri și printre moblie scâlciate mă aștepta un cufăr special; cel puțin așa am interpretat eu descoperirea. Oare se afla sub niște saltele găurite? Oare se plimba pe el, uguind, vreun porumbel care se rărătăcise prin lucarna deschisă? Oare, speriat de mine, acesta a lăsat în urma lui un găinaț proaspăt? Oare sfoara înnodată a fost descâlcită pe dată? Am recurs la briceag? M-a reținut sfiala? Oare am cărat cufărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și supus la cazne de către copiii din vecini. De acolo exersa cântatul cu efecte la distanță; pentru mine, însă, a devenit important cufărul supraviețuitor. Văd petele de soare pe pielea lui jupuită. Nu, nu a existat nici un porumbel al cărui uguit să-mi atragă atenția. Mie și numai mie mi-a revenit privilegiul de a-l descoperi în apropierea locului meu secret de citit, de a-l deschide. Nerăbdător, cu briceagul meu cu trei lame. Dinăuntru m-a izbit un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă ca argintul viu, o rază de lumină ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pământul încărcat de îndoieli. Auzea păsările, fără să le vadă. Avea impresia că sunt peste tot, de parcă cineva le-ar fi azvârlit deasupra lui, în stoluri. Cântecul lor era o împletire, unele păsări, precum ciocârlia, cântau în timpul zborului, altele uguiau de pe streșini ori se tânguiau din clopotnițe. Erau și dintre cele care se roteau și care, altă dată, cu strigătul lor ascuțit, ca al daltei ce lovește în piatră, ar fi părut amenințătoare. În felul acesta însă, auzindu-se toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fesul și-l mototoli, cu mâinile în față, ca la priveghi. Io zic să chemăm Poliția... spuse. — Și cum ai să chemi tu aicea Poliția ? se răsti Pârnaie. Cu porumbelu’ ăsta călător ? Ca întotdeauna când venea vorba de el, Mierlă ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E... ăăă... adormită, zic grăbită. Sinceră să fiu, n-aș prea deranja-o. — Vreau doar s-o văd și eu o secundică! Nu știu, zău, cum poate să doarmă cu toate pachetele astea În căruciorul ei. Cum dormi, Tallulah-Phoebe, drăguțo? uguiește femeia, dîndu-mi la o parte toate pungile de plastic. — Vă rog s-o lăsați În pace! zic, pornind spre cărucior. E foarte sensibilă... și nu-i plac străinii... A dispărut! strigă bătrîna și Înțepenește, lividă la față de consternare. A dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]