175 matches
-
pământul către stat, arătând că ați înțeles justețea politicii noastre... Tovarășul Stelică e omul partidului. O să-l punem casier la organizația din comună... Îi dăm gestiunea pe mână, că se pricepe! se băgă nepoftit în vorbă Tarbacea, aruncându-i o uitătură chiorâșă, în care se puteau ghici resentimentele pe care i le provocase îndepărtarea vărului Marangoci de la cooperativă, ca urmare a inventarului care-i dăduse în vileag potlogăriile. Stelian se ridică în picioare și își puse pălăria înapoi pe cap, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tunete. Călătoresc prin fabulosul poveștilor lui Ștefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieții, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înțelesuri simple, de uitături hître, de hohote de rîs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atîta vanitate. Cîndva în 1992, am coborît cu pași siguri pe peronul gării din Craiova. Vizita la mătușa mea
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
adesea de precauția scriitorului însuși. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu din nenumăratele reținute de Nicolae Mecu, într-un capitol din Cartea nunții, înșiși spectatorii unui meci de box își schimbă identitatea odată cu reeditarea: „«Mecanicii și șoferii» «cu uitături vulgare și bestiale» devin în ediția din 1965 «băieți de pră- vălie»; «buzele groase» «de lucrătoare» ale unei spectatoare de sex incert sunt acum «de vânzătoare»; alți lucrători primesc un statut social nou, de tejghetari, adică trec, ca și ceilalți
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
ce nu a înțeles atunci. Fiindcă îi pasă. Îi privește pe cei din jur, care i-au populat copilăria întrun fel, cu aceeași inocență cu care îi vedem și noi. Desface un gest al Mamei, o vorbă a Bunicii, o uitătură a Bunicului pentru că simte că mai este, încă, ceva de înțeles. Că poți suferi, că poți să te înșeli. Că poți să ierți, așa cum numai victimele au putut să-și ierte călăii. Această perspectivă a dramatizării, această așezare pe care
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
scăpa de scîrbă. Uneori, mi-o doream. Mă vedeam prăbușit pe locul cel mai de jos al degradării umane, poate nebun și eu, într-o cușcă a celor periculoși, pe paiele reci și scîrnave, cu picioarele sub mine și cu uitătura goală, așteptînd „vizitatorii”. Pe cei mai „omenoși”. Mă vedeam studiat pe toate fețele, compătimit și îmbiat cu porcăriile rămase de la mesele lor, înțepat și scuipat, ațîțat și amenințat cu pumnii. Ce voluptate. Și ce labil am ajuns. Postura de ostatic
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
fizic. «Ninge din mine»... Ninge,/ iată fulgii Binelui, Frumosului și/ Adevărului - pentru cine ninge? Trec pe/ lîngă mine grupuri de oameni în zdrențe, grăbiți și tăcuți,/ cu copii în cîrcă, avînd cu toții ochii larg/ deschiși și privind fix, cu o uitătură demențială, unde se/ duc? Să mă iau după ei? Au ajuns/ atît de sus. Știu, viitorul se deteriorează. Nu e aici o sumă/ a tuturor energiilor? Fulgii de zăpadă/ îmi dau un sentiment insuportabil” (Viitorul se deteriorează ). Drumurile sînt ale
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
treburi. Nu mai țin minte mare lucru. Lacrimile mi-au inundat ochii, inima mi-a astupat urechile cu bubuitul ei. Pe urmă, a fost povestea lui Gheorghe Dinică. Gellu Naum al lui a devenit și al meu. Vrăjitorul mut cu uitătura sfredelitoare. Filozoful. Deschizătorul de lumi. Era într-un început de martie, la Brașov. Ningea, si Gheorghe Dinică se strecura printre fulgi rostind pasaje întregi din Nepotul lui Rameau tradus de Gellu Naum, succesul lui, al lui David Esrig și Marin
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
Robert Redford și la femeia golancă pe nume Katherine Ross. Le-a și spus hippioților, la bar, cum anume se va uita la colonel cînd va fi să fie înfruntarea finală după ce se va fi ras în cap. A exersat uitătura la masa lor din fundul localului, nu departe de intrarea la wc, a privit țapăn în fumul țigării și și-a mai compus și rictusul de blazare; așa îl va scruta din priviri pe colonel, chiar așa cum se uită delincvenții
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
nu mai știai ce să alegi. Cât despre batal, nici pomeneală. Am mâncat și noi și personajele ca sparții. Cel puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
obstacole, purtîndu-și povara cu atîta sprinteneală și Îndemînare, deși abia de-o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic căuta el să-și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să se recunoască, În care să-și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care-i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot ce este dat de la Dumnezeu este curat, tot ce părea curat, era curat: mărul dacă nu avea alte murdării pe coaja lui, era curat, ceaunul de mămăligă, toate vasele de bucătărie din lut clătite superficial erau curate etc.) de uitătură rea, de vrăji, de farmece etc. Dacă cineva, de regulă un copil, contracta o umflătură dureroasă de la o lovitură anterioară sau o erupție dintr-o funcționare internă defectuoasă, se zicea că are beșică și Botușanca îl descânta de bășică: „Beșică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
peste tot dai de ipostaze obiectivate ale sinelui, de autoscopii. Sau, mai simplu: bărbatul și femeia, artistul și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
trecut o zi, tot fără tine, cum au trecut atâția ani și mieii zburdă încă-n mine pândiți din umbră de dușmani îi simt cum mușcă-n carne dinții și-s plini de bale pofticioase lucesc caninii ca arginții în uităturile nervoase a mai trecut o zi, tot fără tine, și uite-așa ne trece viața, ne amăgim, sperând în mâine și o luăm, iar, de la capăt dimineața... în florile târzii de toamnă, călcând pe frunze ruginii, o să-ți spun, adio
A MAI TRECUT O ZI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362874_a_364203]
-
întrebat cineva. „Și ei, ce credeai? „Și-acum!? „Ce și-acum!? „Vorbe! Vorbim, vorbe ... „La muncă, nu la întins mâna, a căinat unul strecurând parcă cinic o șuviță de optimism care nu s-a adeverit pe parcurs. Ba, dimpotrivă. „Și uitătura, peste marginile locului în care te-ai crezut că ești buricul pământului. Și stăpân peste el și peste multe alea, a completat celălalt, răvășit și schimonosit de întâmplări la care n-ar fi crezut că poate fi martor în vecii
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
bijuterii fine. Părul grizonat, îi încadra chipul. Ochii captau atenția, albastru limpede. O privea fix: "..e cea mai bună alegere făcută.." Ava îmbrăcase o rochie bleumarin cu alb, strâmta pe talia subțire. Nu era prea înaltă dar față expresiva și uitătura curajoasă erau calitățile de bază ale ei. Părul des îi atingea umerii. "O țipă imprevizibilă, aceasta reportera, un pitbull al meseriei sale ". Madame zâmbi ușor în colțul gurii: - Ai fi făcut carieră pe vremea mea. - N-am stofă de pițipoancă
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, iar alții îl ignoră pur și simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, iar alții îl ignoră pur și simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
scurt timp, privirea lui se întâlni cu cea a lui Alexandru: "Eu te-am înștiințat să pleci cu toți ai tăi și cu bogățiile voastre, că turcul mă va numi domn al țării tale. Nu m-ați ascultat ...", trecu din uitătură gândul său în mintea celuilalt. Alexandru îl privi trist, fără dușmănie. Închise ochii ca semn că a înțeles răspunsul și-și lăsă pleoapele să-i peste ochii obosiți. Radu oftă adânc și porni încet în urma demnitarilor turci și valahi. Își
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite Referință Bibliografică: La capăt de toamnă / Agafia Drăgan : Confluențe
LA CAPĂT DE TOAMNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368677_a_370006]
-
la picioarele lui. Domnul s-a aplecat, a ridicat calm, moneda și mi-a așezat-o în palma deschisă. Apoi, cu un gest ce semăna cu o mângâiere, mi-a închis degetele asupra ei și m-a întrebat, cu o uitătură iscoditoare: - Întotdeauna ești așa de sinceră? Un sentiment de revoltă s-a iscat în mine. Înțelegeam enormitatea situației. Perindările mele pe la magazin, minutele petrecute în fața vitrinei, drumul acesta în noapte, totul semăna cu o cursă din care în sfârșit, mă
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
mă enervezi!”. A devenit curioasă. Sufletul o îndemna să vadă cine era tânăra care îi trezise amintirile. A grăbit un pic pasul și s-a apropiat lateral, ca și când s-ar fi aflat în depășire. Nu i-a trebuit decât o uitătură piezișă, fugară, ca să-și dea seama că tânăra era Vera. L-a recunoscut și pe Andrei. Inima a început să-i păcăne tare, tare, a emoție, a bucurie... Bunule Dumnezeu, la un pas de ea, se aflau două persoane dragi
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
poale de stejari seculari, pânze ca spicele galbene vălurite și pânze cireșe cercei deodat' se deșiră, se desfac, putrezind sub noi pânze, cele vorbite, auzite. Conjurații, conspirații, scenarii de thrillere adulmecă, mușcă și mestecă, se-nțepenesc vertebre cervicale ca-n uitătura de lup, se rup alianțe, turte de dat la grinzi ascut dinți de șoarece, dispar clopoțeii săniilor, ciucurii călușeilor, din graba dositului ori nesațului. Feriți casele de iama hoților, podurile de dinții guzganilor, feriți tot ce-i deasupra și ce
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
hainelor, a “jucăriilor” și instrumentelor cu care își ilustrează muzical “petrecerile”, tonalitatea înaltă și pițigăiată a dialogurilor, parcă cineva i-adună la un semnal numai de ei știut și începe sporovăiala ... Păsurile și gesturile și le comunică rapid printr-o uitătură peste umeri și o vorbă schimbată din aceeași poziție, nu mai există răgaz pentru meditație când “timpul” se dilată numai pentru unii - se crede, trec direct la “consumul” rapid și executat lasciv al plăcerii printr-o antrenare otova a corpurilor
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
categoria “suspecților” și fuseseră fișați ca atare, făra ca ei să fi avut cea mai mică contribuție la trista ipostază pe care le-o rezervasem, probabil turiști ca și mine, dar care parcă nu prea păreau după felul în care uitătura, hainele de jigăriți sau interlopi, fețele încruntate și puțin dezirabile, toate și altele etalau că erau gata de orice ca să atace (!), ne aflam doar la granița cu Vestul sălbatic, iar eu îi aduceam în această postură nedemnă. “Culesesem” în treacăt
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]