7,855 matches
-
a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
însuși? Fără îndoială, e vorba aici de iluzia pe care actorul de tip romantic continuă să o întrețină. Astăzi, în ciuda indicațiilor brechtiene, toți sînt de acord că fără a te pierde - cu parcimonie, insă - nu există joc. Actorul modern practică uitarea de sine, dar în doze homeopatice [...] Există, așadar, o ambivalenta în efemeritatea teatrului: uitarea este o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
continuă să o întrețină. Astăzi, în ciuda indicațiilor brechtiene, toți sînt de acord că fără a te pierde - cu parcimonie, insă - nu există joc. Actorul modern practică uitarea de sine, dar în doze homeopatice [...] Există, așadar, o ambivalenta în efemeritatea teatrului: uitarea este o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care autorul le-a făcut și prin teatru. Despre el, despre ceilalți, despre trecut și prezent, despre acumulare și renunțare, despre coexistența memoriei și a uitării în gesturile de zi cu zi, dar și în acelea majore, decisive, de cumpănă sau de analiză. Cartea mea nu are coperta. E ca un spectacol în care cortina a disparut și totul îți este aproape, alarmant de aproape și
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
coperta. E ca un spectacol în care cortina a disparut și totul îți este aproape, alarmant de aproape și te integrează. Memoria poate implica, deseori, o colectivitate. Reținem, împreună, aceleași imagini, cuvinte, sunete, declarații, peisaje. Dar le uităm separat. Exercițiul uitării este practică - tulburătoare, liniștitoare, devastatoare - în fața căreia ne aflam singuri, singurei. Nu uităm cu toții la fel, același lucru, în același timp. Parcurgerea Uitării a lui George Banu nu este doar actul lecturii și transferul ei filosofic. Este un soi de
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
implica, deseori, o colectivitate. Reținem, împreună, aceleași imagini, cuvinte, sunete, declarații, peisaje. Dar le uităm separat. Exercițiul uitării este practică - tulburătoare, liniștitoare, devastatoare - în fața căreia ne aflam singuri, singurei. Nu uităm cu toții la fel, același lucru, în același timp. Parcurgerea Uitării a lui George Banu nu este doar actul lecturii și transferul ei filosofic. Este un soi de provocare cu capcane: poți pricepe că jocul te prinde, ca, poate prea de-vreme, uitarea îți dă tîrcoale și-și încearcă seducția. "Uitarea
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
la fel, același lucru, în același timp. Parcurgerea Uitării a lui George Banu nu este doar actul lecturii și transferul ei filosofic. Este un soi de provocare cu capcane: poți pricepe că jocul te prinde, ca, poate prea de-vreme, uitarea îți dă tîrcoale și-și încearcă seducția. "Uitarea pri-mejduieste carieră oricărui actor. Și totuși, un actor care uită re-gaseste sentimentul primejdiei în teatru și revalorizează teamă pe care o naște orice fragilitate". E toamnă la București.
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Uitării a lui George Banu nu este doar actul lecturii și transferul ei filosofic. Este un soi de provocare cu capcane: poți pricepe că jocul te prinde, ca, poate prea de-vreme, uitarea îți dă tîrcoale și-și încearcă seducția. "Uitarea pri-mejduieste carieră oricărui actor. Și totuși, un actor care uită re-gaseste sentimentul primejdiei în teatru și revalorizează teamă pe care o naște orice fragilitate". E toamnă la București.
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
lume. În fond, într-o societate de consum, poate că arta ar trebui să renunțe la orgoliul de a dura în timp. Poate că poezia va dispărea și ea, la rîndu-i. Nu știu... Iar tînăra noastră literatură va fi dată uitării. În acest context, în contextul fenomenului globalizării, cultura popoarelor mici și mari se află în pericol. Dar să fim optimiști, vorba lui Will Roberts...Istoria are un curs paradoxal. Lumea construită cu migală și sacrificiu de o generație este întotdeauna
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
în ultimele sale luni. Toate sînt superbe. Îl reproducem pe primul care e oarecum paradigmatic pentru întreg ciclul cu acest nume. Se intitulează Un timp postum: Un timp postum ne-nghite, mult mai lacom/ că timpul vieții noastre. Ce-i uitarea/ decît surîsul ipocrit al morții?/ Dar vine-un timp cînd nu mai mori, cînd toate// excursiile-ating aceeași rîpă./ Abia țîșnind din moartea ta, Ființa/ - atît cît poate fi în tine - iese-n/ zig-zag că fluturele din omida.// Cei care spun
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
scenariului e de a pune CIA în postură de Pygmalion, pornit, cu armele și bagajele filmului de acțiune, pe un filon, altfel, romantic: atunci cînd agentul tînăr e ucis, CIA, care știe tot, îl scoate de la naftalină și din negura uitării pe fratele lui geamăn, neștiut de nimeni; cei doi orfani fuseseră despărțiți imediat după naștere, și crescuți în medii diferite; unul a avut parte de o educație strălucită, altul a ajuns un șmecher al străzii; pentru ca acțiunea să poată fi
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
că e tată, o femeie care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți să schimbi întreaga poveste, întreaga viață. În stilul lui, Medem vorbește
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
ce "se tupilase-n frigider" și "citea ziarul minuscul cît un ceasornic de buzunar", pe Maria Stuart, "suplă cum e și nepămîntesc de înaltă" ș.a.m.d. Miza "spectacolului" nu este însă, nici pe departe, una minoră, din moment ce memoria și uitarea, nașterea și moartea, erosul și "amintirea fără obiect care ne va însoți pînă la stingere" rămîn temele predilecte. Însă totul își pierde și își recîștigă pe rînd solemnitatea, sub forța devastatoare a imaginilor, care se impun parcă de la sine, se
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
ar fi ea "brună" sau "roșie" - eu nu fac deosebire între ele. O victimă rămîne o victimă și din acest punct de vedere împărtășesc părerea lui Stephan Courtois, care a scris foarte clar cum trebuie văzute lucrurile. Iertare nu înseamnă uitare. Dacă uităm vom deveni implicit vinovați în fața viitorului; nu uit pentru că nu vreau să se repete ceea ce s-a întîmplat. Cred că e un lucru clar! R.B.: Și acest lucru este exprimabil în literatură? R. B.: Este, cum să nu
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
întîmplat. Cred că e un lucru clar! R.B.: Și acest lucru este exprimabil în literatură? R. B.: Este, cum să nu. Mai bine formulat decît o pot face eu în momentul de față! Literatura este menită să explice ce înseamnă uitare sau ne-uitare, iertare sau ne-iertare, unde sunt limitele, cum trebuie să ne comportăm ca să păstrăm o poziție de responsabilitate atît față de trecut, cît și față de prezent și de viitor. În clipa în care uităm, acel "balaur" blestemat își
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
e un lucru clar! R.B.: Și acest lucru este exprimabil în literatură? R. B.: Este, cum să nu. Mai bine formulat decît o pot face eu în momentul de față! Literatura este menită să explice ce înseamnă uitare sau ne-uitare, iertare sau ne-iertare, unde sunt limitele, cum trebuie să ne comportăm ca să păstrăm o poziție de responsabilitate atît față de trecut, cît și față de prezent și de viitor. În clipa în care uităm, acel "balaur" blestemat își va ridica din
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
oamenilor unei alcătuiri obișnuite, o suprafață netedă pe care se oglindesc toți cei care se apropie, el este făcut din înălțimi și adâncuri care sunt rând pe rând iluminate sau întunecate de umbre. Așa că nu trebuie să-mi reproșați neglijențele, uitările sau omisiunile (...) Adâncul cel de pe urmă al sufletului trebuie să fie ca adâncul unei mări calme și imobile, așezat într-un mister impenetrabil, deși furtunile cele mai violente răscolesc suprafața; căci atunci când acest fond intim vient a etre remue, e
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
ai fost plătit sunt doar elemente formale. Condițiile exterioare contează, însă și casa unde actrițele britanice își trăiesc așteptarea din anticamera morții le oferă o ambianță confortabilă. Toaletele țin de eleganța vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
realizez, mai concentrate, dense. Din tot ce am scris până acum apare imaginea îmbarcării omenirii într-un fel de arcă a lui Noe. Noe sau Noah, fratele geamăn al lui Charon cu barca lui plutind mai puțin zgomotos pe fluviul uitării, Lethe. Prima barcă e extrem de zgomotoasă, ca un furnicar fără odihnă, pe valurile oceanului furios, producând ea însăși valuri imense, infernul, haosul. Dar toți îmbarcații sunt plini de încredere că măcar o dată cu somnul furtuna se va liniști și se gândesc
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
s-a lăsat sedus de sirenele livrescului. S-a legat, ca Ulise, de catarg, ca să le asculte în liniște vocile. De la splendidele balade din anii '40, care renovau un gen vechi, tocmai cînd expansiunea modernistă păruse a-l da complet uitării, și pînă la poeziile recente în formă fixă, ecuatorul operei în versuri a lui Doinaș străbate deopotrivă emoția și ideea, viața și cartea. O demarcație este imposibilă. Cine ar încerca s-o facă, ar risca să știrbească atît din bogăția
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
nu e lipsit de interes, dar el interesează, mai ales, pentru că e făcut de Godard, că prezintă un Paris realmente superb filmat în alb-negru, că emană nostalgia vremurilor de glorie ale Nouvelle Vague-lui , că e un film al rezistenței în fața uitării, astfel încât, prin acest parcurs poetico-filosofic, un cineast de 70 de ani convertește, treptat, elogiul iubirii într-un elogiu al memoriei. Evident, povestea din filmul semnat de Stefan Haupt, (regizor ce numără trei decenii mai puțin decât Godard și despre care
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
exigența față de sine pînă la limitele suportabilității omenești și om de o rigoare morală unică, Florin Mitroi lasă îndurerată și pustie, pe nepregătite, așa cum a făcut și Horia Bernea, lumea artistică românească. Discret pînă la anonimat și tăcut pînă la uitare, el s-a devotat picturii cu o asemenea intensitate încît conștiința creației l-a absolvit de nevoia expunerii și de tentația prezenței publice. Proiectul de la Mogoșoaia ar fi fost (este) unul dintre rarele prilejuri în care el a acceptat să
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
obișnuiesc să le simplifice! Și cît de simple pot fi lucrurile pe care oamenii obișnuiesc să le complice! (Omul care-și face mereu poze și dispare grăbit de la automatele de făcut fotografii nu e "un mort care se teme de uitare", ci un tehnician, reparator de aparate defecte!). Se desfășoară, în Amélie, pe un covor fermecat, lumea de lîngă tine, lumea de cartier, din cafenea și de la colțul străzii, cu parfumul, cu pitorescul, cu poezia și cu tipurile ei: gelosul maladiv
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Aceste rînduri ale lui Albert Camus, din 1957, figurează ca moto al cărții lui Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române (1944-1989). Curios ca ele să fie expropriate de către unul din cei
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]