250 matches
-
aramă cu dangăte ușoare, ca niște șoapte, când tu, cu pieptul gol, mă aruncai în noapte, iubirea mea, ca frunza rătăcind în toamnă. Mi-a bătut un clopot sur, de tuci, când vântul începuse un Recviem, cu ochi orbiți, uitați, uituci, mai căutăm în inimă un semn. Referință Bibliografică: Clopotul / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CLOPOTUL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384152_a_385481]
-
Simona Tache Îmi sugera cititoarea ametist, acum ceva vreme, să vă propun un topic cu întâmplări de uituci. Iată, vi-l propun. Încep cu întrebarea: Eu uit ca la balamuc. Urmăresc cu mare speranță progresele medicinei, în domeniul Alzheimerului, în speranța că, până mi se pune mie diagnosticul, se va găsi vreun leac, ceva. Glumesc, dar doar pe
Cât de grav uitați? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18224_a_19549]
-
întârziere de vreo 10 minute și FĂRĂ ANALIZE. A fost unul dintre momentele în care m-am bucurat că nu pot să mă calc singură cu mașina. Ziceți și voi. Cât de tare uitați? Povești de neuitat chiar și de către uituci aveți? P.S. Ăăă, mai voiam să vă zic ceva, dar am uitat. Cum se cheamă boala aia de care ziceam la începutul postării, ăăă... ce ziceam? Whatever... Foto Shutterstock
Cât de grav uitați? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18224_a_19549]
-
Știri Oamenii uituci au fost mereu un target pentru companiile de servicii. De la uitatul parolei la plătitul facturilor, s-a ajuns în prezent la una dintre cele mai originale propuneri existente pe piață. Compania proprietară a sitelui mykey.ro îți aduce într-o
Mykey îţi aduce cheia de rezervă când ai nevoie [Corola-blog/BlogPost/97583_a_98875]
-
ale Reginei Maria (10 volume, deocamdată) sau cele ale Regelui Carol al II-lea, cărți memorialistice care au captat până la confiscare atenția generală. Sau mai recente: Internaționala mea de Ion Ianoși, Convorbirile lui Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache, Amintirile unui uituc de Barbu Cioculescu sau Fals tratat de manipulare de Ana Blandiana. Unele atrag privirile către epoci mai vechi, dar cele mai multe către epoca în care am trăit până în 1989, redescoperită. Despre acest mare val memorialistic aș risca să afirm că a
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
și recules al unui oracol ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
care e numai poet, ne dă soluția. Cităm din nou, din memorie, - și dacă greșim ceva, să fim iertați. ..." Am luat ocara și torcând ușure, Am pus-o când să-mbie, când să-njure..." ș.a.m.d. Arghezi e buncu uitucii. Inversăm drumul acelei ure, făcând-o să umble după...mure... în voia ei, pentru că nicicând nu știm unde poate să ajungă. * Dar să lăsăm Constituția pe seama juriștilor, lipsiți de imaginațiune, buni doar de preciziunile necesare ale dreptului. Restul să-l
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
hrănească boii, că altfel cad pe drum. Eu am să cam plec, Dumitre. Aștept vești prin Mitruță. Rămâi cu bine. Mergi sănătos, Pâcule, și nu uita ce te-am rugat. Ce m-ai rugat, Dumitre? a făcut-o Pâcu pe uitucul. Eu știu că ești ramolit, Pâcule. Dar că uiți de la mână pân-la gură, asta n-o mai știam - i-a întors-o moș Dumitru, cu râsul gata să-i zboare de pe buze. Oi fi eu ramolit, Dumitre, dar tu mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treaba cu devotamentul ăla al lor gândăcesc. Nucleul despre care vorbeam l-am format ad hoc, chiar în timpul festinului asigurat de covrigul uitat de mine vineri în sertar. Modestia cum ar spune simpatizanții mei sau faptul că sunt zăpăcit și uituc, ținând minte toate prostiile, numai ce e important nu cum ar zice detractorii mei, au făcut ca să nu consemnez acest discurs... ăăă..., ei, nu chiar epocal, dar, oricum, remarcabil. Cu atât mai mult cu cât mă cam aprinsesem și în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă ești altul, te-ai schimbat mult de cînd ai început să complotezi împotriva sistemului așa de unul singur, bazîndu-te doar pe îndemnurile unui bătrîn uituc. Situația se împute tot mai tare, și îți va fi din ce mai greu să scapi basma curată la capătul aventurii, analizează. A fost o nimica toată, îl ia gura pe dinainte pe Părințel, doar un control de rutină, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers timpul este peste tot același, materia este omogenă, adică nu este mai concentrată la noi decît la alții. — Felicitări Tîrnăcop, zice Dendé, dacă n-ai fi fost un uituc și jumătate, s-ar fi dus naibii tot suspansul, adio punct culminant, adio renaștere din cenușă, gen pasăre Phoenix. Eu în locul vostru aș începe în gînd numărătoarea inversă, zece, nouă, opt, șapte, zice Roja, amintindu-și de crenguța pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ani? Oare furnicile n-au pus ochii și pe Gaborone? Mma Ramotswe zâmbi. Pusese bine problema. Toate eforturile noastre omenești sunt în pericol, reflectă ea, și asta numai pentru că suntem prea ignoranți ca să ne dăm seama sau suntem prea uituci ca să ne amintim și suntem convinși că am construit ceva durabil. Oare-și va mai aminti cineva de Agenția de Detective Nr. 1 peste douăzeci de ani? Sau de Tlokweng Road Speedy Motors? Probabil că nu, dar mai are asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
te ajut. Nu am nici un răspuns, sunt aproape la fel de gol pe dinăuntru cum probabil ești tu acum, am însă câteva unelte și ceva cunoștințe. Câteva arme și câteva fragmente. Restul depinde de tine. Întotdeauna ai de ales. Sunt așa de uituc. Creatura va găsi ceva care mi-a scăpat, pentru că nu încetează niciodată să caute și simțurile îi sunt foarte ascuțite. Va găsi o cale de-a ajunge la mine și, cu timpul, va veni și după tine. Apele sunt acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Văd doar oamenii și lucrurile pe care aceștia le fac și le spun. Cursul istoriei umane, cultura oamenilor și gândirea omenească reprezintă mediul lor. Ludovicianul se află într-o continuă căutare. Eu, unul, am grijă să mă ascund, dar sunt uituc. Îți spun tot ce știu înainte să se piardă pentru totdeauna. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 9 ianuarie) Scrisoarea nr. 108 Dragă Eric, Tocmai mi-am dat seama că pentru tine au trecut deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unul dintre caracterele scrise pe sul era greșit. Pe lângă asta, sulul fusese udat de ploaie și apa trezise la viață caracterul greșit. În decursul multelor luni care urmară, caracterul greșit îmbolnăvi mintea lui Isamu, făcându-l să devină confuz și uituc, și să se comporte într-un fel care-l transformă într-un străin chiar și pentru membrii casei sale. În cele din urmă, Isamu cel tulburat intră pe de-a-ntregul într-o stare de inconștiență. Atunci, un mesager fu trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă ești altul, te-ai schimbat mult de cînd ai început să complotezi împotriva sistemului așa de unul singur, bazîndu-te doar pe îndemnurile unui bătrîn uituc. Situația se împute tot mai tare, și îți va fi din ce mai greu să scapi basma curată la capătul aventurii, analizează. A fost o nimica toată, îl ia gura pe dinainte pe Părințel, doar un control de rutină, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers timpul este peste tot același, materia este omogenă, adică nu este mai concentrată la noi decît la alții. — Felicitări Tîrnăcop, zice Dendé, dacă n-ai fi fost un uituc și jumătate, s-ar fi dus naibii tot suspansul, adio punct culminant, adio renaștere din cenușă, gen pasăre Phoenix. Eu în locul vostru aș începe în gînd numărătoarea inversă, zece, nouă, opt, șapte, zice Roja, amintindu-și de crenguța pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ceruse. În sfârșit, ceva ce văzu În bărbia-i fermă sau În ochii-i albaștri-verzui și reci, care nu clipiră cât dură examinarea, păru a-l convinge. Poate că ai dreptate, Încuviință favoritul. Aș putea jura că faci parte dintre uituci. Sau dintre muți. Rămase puțin gânditor, uitându-se la hârtiile de pe masă. — Am de rezolvat câteva treburi urgente, zise. Sper că nu-ți vine prea greu să mai aștepți aici Încă puțin. Se ridică atunci și, apropiindu-se de cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și să-i respecte "dorul de teatru și de actorie: "Partea vie, a noastră, a lui Șerban, s-a încheiat. Începe partea eternă, Șerban va continua să existe în amintiri, în dorul nostru de teatru. Cred că Dumnezeu e cam uituc. Prea uituc. Altminteri nu înțeleg cum ar putea să nu mai citească răbojul pe care i-l întinde în fiecare noapte Petru Pescarul cu cei care sunt rechemați. Nu pot să cred că nu ar fi băgat de seamă că
Mircea Albulescu: Partea vie a lui Șerban s-a încheiat, începe partea eternă () [Corola-journal/Journalistic/80698_a_82023]
-
-i respecte "dorul de teatru și de actorie: "Partea vie, a noastră, a lui Șerban, s-a încheiat. Începe partea eternă, Șerban va continua să existe în amintiri, în dorul nostru de teatru. Cred că Dumnezeu e cam uituc. Prea uituc. Altminteri nu înțeleg cum ar putea să nu mai citească răbojul pe care i-l întinde în fiecare noapte Petru Pescarul cu cei care sunt rechemați. Nu pot să cred că nu ar fi băgat de seamă că Șerban e
Mircea Albulescu: Partea vie a lui Șerban s-a încheiat, începe partea eternă () [Corola-journal/Journalistic/80698_a_82023]
-
rea și murdară,/ Ah dar și ce lume scumpă, deci cam bizară!" (Ce mică e lumea). în afară de așezarea cam haotică a semnelor de punctuație, să știți că nu avem nimic serios a vă reproșa. (Ovidiu Didu) * Sunteți unul din numeroșii uituci ai acestei lumi, care nu-și semnează nici scrisorile, nici poemele. Sunt convinsă însă că mesajul meu vă va găsi, și în cel mai scurt timp veți avea amabilitatea să îndreptați lucrurile. Iată o probă de scrisoare și câteva texte
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
Simona Vasilache Versurile de Fântâneru pe care le-am auzit, cu ani în urmă, de la o poetă din familia lui de suflete, au fost acestea: "Frate uituc, fugi de neamul ce vrea să te vadă;/ fii ascunsă, ne'nmugurită livadă". Le-am crezut, și le mai cred și azi, potrivite cu filosofia unui marginal, puțin cunoscut ca romancier, încă și mai nefrecventat ca poet, un știutor nu
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
Pt. Ezra Pound Meșterul mai priceput I. Îngroparea morților April e cea mai crudă lună, prăsind Liliac din țărâna moartă, amestecând Dorință ș-amintire, stârnind Rădăcini amorțite cu ploi de primăvară. Iarna ne-a ținut de cald, acoperind Pământul în uituc omăt, hrănind O mică viață cu tuberculi uscați. Vara ne-a surprins, venind peste Starnbergersee C-un răpăit de ploaie; ne-am oprit în colonadă. Și-am continuat în soare-nspre Hofgarten, Și am băut cafea, si am pălăvrăgit o oră
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
de lemn - în patru fire,/ În Domnul pristăvit/ Și fericit!" (Sigiliu). Ciudată această imagine, cu masca deja coborîtă, înaintea ultimei vămi, a unui Voltaire fericit. Nu el însuși, ci lumea lui, care va fi atins o culme pe care urmașii uituci abia o caută. Fiindcă nu Ariel rătăcește prin aer, la ceasurile amiezii, bîntuite, de la Mallarmé încolo, de demoni, ci Candide. Privind, într-o toropeală, lumea de jos, care pare frumoasă. Deși nimic concret nu încape în ea, așa cum o arată
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
Și totuși, în Povestea iubirii exact asta se întâmplă. Stefan Merrill Block umanizează științificul, transformându-l într-o poveste de dragoste. O poveste care începe demult, în Anglia, și se termină în zilele noastre, o poveste cu lorzi iubăreți și uituci și femei ce se lase iubite ca să uite, o poveste cu dislocări geografice și emoționale, traversări de mări și țări pentru a ajunge într-un loc poate chiar mai ostil decât cel din care ai plecat dar de unde nu te
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]