218 matches
-
casa părintească pentru totdeauna. Făcu doi pași, trei, se opri; ca și cum ar fi auzit două tălpi grele pornind împreună cu el; se întoarse înapoia lui, nimeni. Strânse cingătoarea de piele cu cuie, își legă la păr baticul cu pete roșii, luă ulicioare strâmte și întortocheate, un câine îl lătră cu tristețe, o cucuvaie simți că se apropie lumina și zbură surd, înspăimântată, pe deasupra capului lui. Trecu grăbit pe lângă porțile încuiate, ieși în grădinile cu livezi; se porniră de-acum să ciripească întâi
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
puțin maghiari. Sunt sătui de politicienii maghiari corupți, de măsuri luate de ochii lumii, cu cocarda în piept și nu doresc drepturi de „limbă maternă” care se rezumă la traducerea străzii „Lacul Roșu” în „Piros tó” sau la denumirea unei ulicioare - „Sfântu Ladislau”.", a spus Tokes. Alegerile anticipate ar fi fost un avantaj pentru UDMR pentru că nu i-ar fi lăsat timp lui Tokes să își implementeze mesajul. Liderii Uniunii ar fi profitat de picarea Guvernului și ar fi venit cu
De ce vrea UDMR alegeri anticipate () [Corola-journal/Journalistic/45155_a_46480]
-
în fiecare primăvară !... XXI. LA TARA, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016. La țară Locuința mea de vară e la țară O casuță mică într-un vârf de deal, Undeva spre dreapta e o ulicioară Când înfloresc pomii, parcă-i un regal. Iarba e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
plecat la miezul nopții împreună cu dracul? Lacrimile îi inundară ochii și se retrase în odaia sa. Deodată, parcă auzi o șoaptă. Se opri din plâns și ascultă cu atenție în liniște. Trase de colțul perdelei și privi pe fereastră. Pe ulicioară nu era țipenie de om. „Majoritatea sunt la biserică, la sfânta slujbă”. Pentru sărmana Elena Valdescu minutele treceau, când prea încet, când prea repede. Soarele era deja sus și soțul său nu mai sosea. „Dacă se face noapte și nu
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
gata amenajat. Deși încă nu era dat în folosință, fiindcă pe timpul iernii trebuia dotat cu mobilierul adecvat, totuși, Valdescu invită întreg satul, alături de constructori, să petreacă Revelionul la cetate. De sărbătorile de iarnă întreaga comunitate renăscu, fiindcă drumul principal împreună cu ulicioarele erau asfaltate, dar mai ales că fiecare casă era inundată de lumină artificială! Electrificarea localității atrase după sine emanciparea sătenilor. Acum aveau televizoare, telefoane și chiar internet. Modernizarea cuprinse această zonă cândva uitată pe harta țării. Petrecerea Revelionului la castel
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
locului chiar vechile gânduri mă linisteam.Cei încă câțiva oameni cu care venisem pe aceeasi mașină dispăruseră de mult.. Vai, sucul ăla în setea ce aveam, bând suc, am glucoză prin gât.. Mă întorc pe stradă, sau mai bine zis ulicioara ei, si cobor.. La un moment dat după o casă, chiar am văzut că e casa vecină de mai sus a familiei B., acolo unde erau pare că 2 băieți și o fată, sau 3, că doi pare că trecuseră
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
de lângă fântână, au ieșit și parcă legați unul de altul tot se bălăngăneau...ba, parcă începuseră a cânta îndreptându-se în sus pe ulița. Stergandu-ma, am luat-o după ei, dar prima la stanga, apoi iar prima la stânga. Văzusem o ulicioara ce mergea, bănuiam eu, spre grădină fam.B., însă nu văzusem bine cât se continuă încolo, deoarece, la o primă altă cotitură unde dădea spre drapta erau un fel de crengi de copac, unele mai groase, iar alete mai subțiri
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ZI DE PAȘTI Fermecătoare și cuminți, Cioplite-n filigran de ceară, Se-alintă-n soarele cu dinți Plăpânde flori de primăvară. Copiii, în hăinuțe noi, Ies pe la porți în ulicioară; Pe luncă-n mărunțele ploi Răsar lăstari de sălcioară. Simți îngerii trecând în zbor Ca o lumină de făclie Și îi auzi cântând în cor, În iz de mir și de tămâie. Referință Bibliografică: ZI DE PAȘTI / Gheorghe Vicol : Confluențe
ZI DE PAŞTI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383235_a_384564]
-
aveau în el. Episodul 56 COSETTE — Vino după mine! - îi șopti Cosette în slavonă, ajungând în dreptul lui. Cuprins de-ai iubirii calzi fiori, Broanteș o urmă supus, câinește. Pășind mărunțel, cu spor, țigăncușa ieși din piața Balgi-Bașlâc, coti pe o ulicioară îngustă, apoi încă pe una, se opri în fața unei porți înalte, de lemn, se uită cu grijă în jur și-apoi intră repede, făcându-i semn lui Broanteș s-o urmeze supus, câinește. Pătrunseră într-o curte interioară închisă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul era să nu-ți omorî calul fugărindu-l pe ulicioare de teama ienicerilor și spahiilor care se țineau după tine pâlcuri-pâlcuri, strigând aplecați peste oblâncul șeilor cât îi ținea gura: „Pițule! Pițule!”. Până se lămuriră spătarul și Barzovie-Vodă că „pițulele” înseamnă „creițari” sau „galbâni” și că ei nu trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și umedă după ploaie - Sibiul, orașul ales, orașul În care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cădere, s-a atins de lumina felinarului, s-a aprins ca o stea albastră și, apoi, s-a stins repede. - Ai văzut? mă întrebă Sonia. - Da. Sigur. Am văzut. Încet, tăcuți, am trecut mai departe și am cotit pe o ulicioară. În liniștea umedă, se auzea un pian, dar, cum se întâmplă adesea, până la noi în stradă răzbăteau numai sunetele cele mai puternice, care se loveau de pietre atât de strident, încât părea că acolo, în camera unde se cânta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
verificare, În orice caz, domnule președinte, vă rog să credeți că, dacă vor fi găsite, nu eu am pus să fie montate, Bună glumă, E o glumă tristă, Îmi pare rău, dragul meu, că împrejurările v-au adus pe această ulicioară fără ieșire, O avea ea vreo ieșire, dar sigur e că în acest moment nu o văd și să mă întorc înapoi e imposibil. Președintele îl însoți pe prim-ministrul până la ușă, Ciudat, spuse el, că omul cu scrisoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îl pierduse la Termopile și care provocase căderea Siracusei În mâinile romanilor. Trebuia să mai existe o intrare, pe unde vechii călugări să fi putut pătrunde fără să mai deschidă poarta principală. Parcurse fațada și dădu, spre dreapta, Într-o ulicioară și mai Îngustă, care trecea pe lângă flancul edificiului. Aici, la jumătatea zidurilor, descoperi o portiță Înconjurată de un cadru simplu din granit cenușiu. Probabil că aceea fusese intrarea inițială a construcției, Înainte ca, Într-o epocă mai târzie, dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tăcere, Dante apucă horoscopul. Apoi Își Încleștă degetele, ca și când ar fi vrut să Își strângă În pumn propriul destin. Noaptea Colțul din spate al baptisteriului era foarte aproape de vechile construcții Îngrămădite de jur Împrejur, de care Îl despărțea doar o ulicioară Îngustă. În acel punct, masa de piatră ascundea complet catedrala Santa Reparata și nici măcar un slab reflex al torțelor aprinse În piață nu ajungea până acolo. Dante aștepta de mai bine de un ceas. Un strigăt se repeta la intervale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
punctul de a se desface În bucăți. După o clipă de inconștiență, Își redeschise ochii, din nou de veghe. I se părea că auzise un pas ușor apropiindu-se. Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și ieșirea din ulicioară. Sub imboldul acelei noi primejdii, forțele i se redeșteptară. Se ridică În picioare, rezemându-se cu spatele de zid și rămânând nemișcat, În așteptare. Își duse mâna la mânerul dăgii și se pregăti să Îl alunge pe intrus, dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory i-a Întors spatele și s-a pus pe mers. Auzea zgomotul de pași la zece-cincisprezece metri În urma sa. Sunau vag insistent, ca plescăitul moale al unor picături de ploaie. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câteva minute a sărit În picioare, precepând vag că nu se mai auzea nici un zgomot și că era singur În aleea Întunecată. Era frig, iar Amory a luat-o la fugă spre lumina care dezvăluia strada de la celălalt capăt al ulicioarei. LA FEREASTRĂ Era dimineața târziu când s-a trezit și a constatat că telefonul de lângă patul din camera de hotel suna frenetic și atunci mi-a amintit că lăsase vorbă să fie deșteptat la unsprezece. Sloane sforăia strașnic, iar hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
stradă și l-a căutat cu privirea pe avocatul său. L-a văzut la colțul clădirii din față. Dezbrăcase roba și o purta pe braț. A observat semnul discret făcut de el și l-a urmat, la mică distanță, spre ulicioara pe care stătuseră de vorbă mai devreme. Era nelămurit și furios. Trăgea cu sete din țigară și scuipa pe caldarâm, numărându-și pașii pentru a se calma. Încerca să hotărască ce să-i promită avocatului ca să-i câștige procesul. Ajungând
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
pe Violeta spre ușă cu blândețe, zâmbindu-i larg, complice. Ajunsă pe pragul ușii, Violeta i-a prins mâna și a sărutat-o de câteva ori până să se dezmeticească avocata și s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde știa că este o biserică mare. A intrat și a aprins trei lumânări, rugându-se pentru iertarea ei și pentru sănătatea avocatei. A zăbovit cu privirea pe icoanele vechi de pe pereți și a hotărât să se roage la fiecare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
băț în mână, poate pentru a mă sprijini când era noroi ,poate pentru a mă apară de câinii cei răi ,sau poate pentru a mă află în treaba. Am incercat în ultima vreme când mergeam prin sat să urc pe ulicioara ,pe lângă casa cu pricina ,dar în zadar ,javra nu mă lasă în pace .S-ar fi zis că am față de câine ,o datorie pe care nu voiam să i-o plătesc .Chiar și umbră mea pe drum ,îl tulbara din
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
zid Și ... cum că la Rovine Plângea chiar Baiazid. Sub înaltul salcâm, Sara pe deal buciumul sună cu jale, Viersul ajungând Sub cel clar de lună Până la stâna din coastă, Unde dulcea minune, Atât de fragedă ... O floare-albastră, Pe aceeași ulicioară, Avea dorința S-o ridice de-atâtea ori De subsuori. Și dacă ... iubind în taină ... Pe lângă plopii fără soț ... Se uită peste vârfuri La steaua care-a răsărit, Că din valurile vremii Născându-se de două ori Pentru un chip
EMINESCU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363804_a_365133]
-
umplu stupina cu miere, Să fac ciocârlia să zbiere, Să văd cum din mine, tot, piere Zăvoiul. - Iar munții și marea Să-mpreune cerul cu zarea, În țară ce azi mi-e salvarea. 19 septembrie-01 decembrie 2016, Constantă Sursa foto: Pe #ulicioara - #Corina #Chirilă #Arsmuriendi #literatura #poezie #poezii Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Marile se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
că-mi rupe coasta, din care te-ai născut, Mario! și ce-aș călca-o în picioare, m-aș da de-a tumba pe alei, topit ă -n lacrimi de fecioare, m-aș îmbăta la glezna ei. aș chiui pe ulicioară, pe-o sanie cu clopoței, dar bate-un vânt de primăvară și mă gândesc la... ghiocei. m-aș hârjoni cu iarna asta, că, uite, ce frumoasă e!, dar o să-mi pun în cap nevasta și-o să-mi mânânce zilele... Referință
M-AŞ HÂRJONI CU IARNA ASTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348723_a_350052]