197 matches
-
și a respins-o. Isaac al II-lea, crezându-se în siguranță, vrând să-și demonstreze, la rândul lui superioritatea, a aruncat solii germani în închisoare, măsură total gratuită, despotică și trufașă, cu urmări lesne de închipuit. Barbarossa, mâniat și ultragiat și-a îndreptat privirile, în căutare de aliați, spre turci. O importantă problemă politică făcea ca principiile religioase ale cruciadei să fie uitate, aplicarea lor fiind amânată pe viitor, când condițiile aveau să o permită. Așșa se face că la
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
și cea mai recentă izbândă a lui, datorată lui Cristian Mungiu sunt, am convingerea, mai importante pentru români, decât mutarea dnei Adriana Săftoiu din stafful de consilieri ai dlui Traian Băsescu în cel al la Ludovic Orban. Decât răsplătirea etern ultragiatei Renata Weber cu demnitatea de europarlamentar din partea PNL. Și nu pentru românii cinefili, ci pentru toți românii, și cei care se duc la cules căpșune, și cei care se duc să lucreze în zidărit și cei amenințați cu expulzarea, fiindcă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
lui Nicolae Ceaușescu în mentalul colectiv din 1990 încoace; cum s-a modificat în abordarea trecutului, ponderea "activiștilor memoriei" față de specialiștii, istorici, politologi, analiștii apți să-și păstreze "neutralitatea epistemică" față de aceste date, întrucât miza lor nu este salvarea vreunei ultragiate stime de sine; cum se modifică însăși memoria noastră care, așa cum spune un profesor de psihologie politică, Alexandre Dorna, "nu e un lucru", ci ea se transformă, încorporând experiențe noi și dând noi coerențe adevărurilor, ele însele schimbătoare; în ce măsură este
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre, care sintetizează pe un spațiu relativ restrîns
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
un trend de care ei înșiși nu se arată a fi prea conștienți, pentru Marta Petreu e un fel de a fi. Întunecată, poeta se dovedea încă de la primul său volum, Aduceți verbele (1981), care punea în scenă o sensibilitate ultragiată, spre netă diferență de cea mai mare parte a generației căreia îi aparținea. Erau acolo poeme de o inclemență comparativ cu care radicalismul anilor 2000 sună aproape infantil. Nici o metaforă, nici un sofism, nimic care să flateze instinctul melodramatic al cititorului
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
le insuflă obligația ca măcar prin spirit să se ridice acolo unde poporul din care au plecat nu se va ridica niciodată. Altfel spus, față de elevația de spirit a germanilor, un intelectual român nu are la îndemînă decît sporirea conștiinței ultragiate. E vorba de ultragiul resimțit de cel care intuiește că la superioritatea atavică a nemților nu poți răspunde decît printr-o înșurubare dureroasă în propriul tipar cultural. Stai printre ei, dar nu ești cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
strîngerea lor între coperți a dat naștere celor două volume de față: Conferințe freiburgheze și alte scrieri. Senzația de bază e că în Mihai Neagu găsești un intelectual pe care Germania l-a macerat exact în sensul formării unei conștiințe ultragiate. E chinul omului care, știind desfigurarea României sub comunism, îi privește degradarea cu ochii celui care nu-și poate șterge din minte etalonul bunăstării nemțești. Și cum orice comparație îi insuflă exasperări, Neagu își răscumpără surescitarea prin umor. Sfătoșenia mucalită
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
al unor coliziuni ce sugerează o criză mergînd pînă la catastrofic. S-ar zice că e un complex de inferioritate al lumii fenomenale, oglindindu-l pe cel al spiritului. Rebeliunea materiei nu reprezintă decît consecința unei revolte a unei conștiințe ultragiate, macerate de îndoială, angoasă, dezgust, exasperată de propria-i condiție pe care o extrapolează într-o viziune a dezordinii generalizate. Dereglărilor spiritului le răspund cu fidelitate dereglările universului fizic, așa cum un obiect și-ar proiecta umbra. Armonia e definitiv compromisă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
-i fi adus și un zîmbet pe buze), iar acesta a arătat eseul altor doi colegi. Căzură cu toți de acord că acest eseu nu era despre arhitectură, ceea ce-i comunicară și lui Wakefield. Dar despre ce, mă rog? Întrebă ultragiat tînărul Învățăcel. — E sociologie, psihologie, poate, colorată de considerente artistice, se pronunțară profesorii. Fiind niște oameni de treabă, au Încercat să-l convingă pe Wakefield să-și schimbe specialitatea. Au purtat cu el o lungă conversație, după care Wakefield, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Anna. —James, am mârâit, fiindu-mi aproape imposibil să-i pronunț numele. — Ce l-a apucat? a zis Anna. Are o nouă prietenă, am răspuns sec. —Te deranjează? m-a întrebat Anna îngrijorată. Sigur că nu mă deranjează, am spus ultragiată. Atunci de ce ești așa de furioasă? m-a chestionat Anna. Pentru că m-a deranjat de la plajă - m-a făcut să mă ridic de pe șezlong și să merg - doar ca să-mi spună chestia asta. Nu-mi vine să cred! Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asigure că Hannah nu făcea un avort. Dar, de fiecare dată când i-am sunat, au refuzat să mă lase să vorbesc cu Hannah. Și mi-au spus, să-i las în pace după nașterea copilului. —Vorbești serios? am sărit ultragiată. N-am mai auzit așa ceva! Ei, de fapt cred c-am mai auzit. Dar numai legat de niște oameni necivilizați și nebuni. Și după asta ce s-a întâmplat? Hannah asta nu avea și ea cap? Nu le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar putea gândi... hâc. A întins mâna după bidonul de petrol, acum plin cu apă, și i l-a fluturat pe sub nas. — Domnule profesor, mai vreți niște rahat deionizat prin metoda reacției inverse? Apoi, incitată, fără să vrea, de fața ultragiată a expertului, Alice s-a dezlănțuit într-un hohot de râs isteric. A urmat o tăcere șocată. — Al! a tunat Jake. În tăcerea care a urmat s-a auzit un plânset ascuțit care venea de undeva, de deasupra. Rosa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus el rar. Tu ai nevoie de... nu știu. De terapie sau ceva în genul ăsta. —Terapie? Ochii Laurei scoteau flăcări. —Cum pizda mă-tii îți permiți? — Ăsta e adevărul, i-a răspuns Hugo calm, ieșind din cameră. Urletul ei ultragiat l-a urmat în jos, pe scările alunecoase, din sticlă. —Terapie? Eu? Eu nu sunt genul de femeie care are nevoie de terapie. Nu e nimic în neregulă cu mine. O să-ți pară rău că ai spus asta. Ticălosule! Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Imaginea voastră nu e din cele mai bune. Trebuie să știți asta. Trebuie să știți că, dacă nu-i faceți de rușine pe antisemiți în fața societății, veți suferi. Veți fi izolați. Lumea se uită la voi cu uimire, consternată și ultragiată". (Elie Wiesel, declarație publică datată 1991. Cf. Theodor Codreanu, A doua schimbare la față, Princeps, Iași, 2008, p. 318). Cărțile lui Theodor Codreanu se ridică una câte una, cu gravitate și grandoare de redută și de monumentum. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale, sunt răspândite patru difuzoare. Femeia zâmbește și arată onoratului public dinții albi și trași cu rigla. Coman stăruia de zor să pictez vreo doi-trei dinți de aur, dar revolta mea de artist ultragiat s-a opus cu Înverșunare. În schimb, n-a vrut În ruptul capului să renunțe la ceasul și brățările de pe mâinile cântăreței și la difuzoarele pe care m-a pus să scriu, așa cum văzuse el la nunțile din sat, Kaloy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un însingurat, această ultimă ipostază tinzând nu arareori către mizantropie. Când este însă contrazis în diverse probleme care merg de la literatură și filozofie, până la teatrologie și chiar arta de a purta un război, devine meschin, orgolios și violent, se simte ultragiat și se complace în postura de victimă. A nu fi de acord cu el echivalează cu un atentat la bunul său cel mai de preț universul cultural construit cu atâta migală. Inconștientul personal estompează conștiința, făcându-l să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
abulie a prințului, de iubirea și abandonarea Ofeliei sau de trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate a regelui. Fiindcă înainte de a fi răzbunat, el trebuie înfățișat conștiinței colective așa cum a fost: un rege bun, dar sever, purtând mereu pe chip lumina adevărului și a devotamentului față de femeia iubită pe care "...nu lăsa nici vântul să o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la tâmplă. Se poate face rezistență fără să dai prea mult În vileag opțiunile tale ferme, dar e important să le ai. Deriziunea, disuadarea, cu Hrabal, Mroek etc., de acord, dar mereu de sub superficialitatea râsului pândește strigătul individului liber profund ultragiat. Se poate vorbi despre rezistență În literatură atunci când dispunem de o varietate a competiției din avangarda modernistă, când experimentul modernist Îl epatează pe burghez la fel ca și pe nomenclaturist. E o rezistență a stilului contra literaturii de consum. Doru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interimar. Iliescu și-a motivat decizia prin "presiunea de jos" care cerea participarea FSN ca partid politic în cursa electorală. Afirmația a fost clar contestată în momentul în care, pe data de 24 ianuarie 1990 un mare număr de "protestatari ultragiați" au ieșit în stradă pentru a denunța decizia FSN. Vocile acestora au fost reduse la tăcere prin intermediul unei prime mineriade (ianuarie 1990). Conflictul dintre cele două grupări politice s-a perpetuat până astăzi, deși au avut loc câteva modificări în
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită a odihnei./ Încercăm să fim oameni - balanțe comerciale, trenuri electrice/ radioul ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și scrutător de psihologii ale prăbușirii lente publică un roman al geloziei. O gelozie mai mult sau mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
de iunie dublează în chip fericit pastișele după textele Anei Blandiana și va da, în 1997, romanul Casa cu storuri galbene. Deloc spectaculos (prin aceeași raportare la proza optzecistă), romanul adună mai multe experiențe și observații personale pe linia feminității ultragiate, singuratice, ușor bovarice. Livia, absolventă de filologie, cu cinci ani de navetă umilitoare, ajunge recepționeră la un hotel, divorțează fiindcă nu vrea copii, se trezește la treizeci de ani într-o existență monotonă, pe care nici dezabuzarea prietenelor, nici micile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
arată în anii din urmă revistele respective sunt convinși că lucrurile stau chiar așa și nu fac nimic pentru a-și verifica această fixație, spre a nu-și submina legitimitatea „sfintei revolte”, în spatele căreia se ascund, de regulă, niște interese ultragiate... Rândurile de mai sus sunt rodul unor observații pe care intenționam să le dezvolt cândva pe spațiul unui articol amplu. Însă evenimente de dată recentă, mă refer la reacțiile stârnite în mediul cultural basarabean de interviul acordat de colegul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
camarazii săi, în drum spre Colonie. Mesajul antimilitarist al Jucăriei este clar, veștejite fiind pirateria, crima și, puse la stâlpul infamiei, sadismul și absurdul războiului în care combatanții se zvârcoleau "ca niște jucării cu arc". Însăși ideea de eroism este ultragiată, de vreme ce faimosul regulament se dovedește a fi un triumf al demenței cazone. De care suferă în cel mai înaltgrad maleficul colonel; el nu pregetă să teoretizeze eșecul soldaților, ca exeget și generalist al Războiului, oferind argumente și măsuri pe cât de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai nuanțat și mai pliat pe specificitatea strict estetică a gestului cantemirian"27, exprimat, printre alții, și de Al. Protopopescu. Conform acestor valorificări estetice ale alegoriei, Istoria ieroglifică ar fi "un sofisticat mecanism defulatoriu și compensatoriu pentru un orgoliu mereu ultragiat în planul istoriei reale", ceea ce ar conduce la următoarea ipoteză: "Cantemir simte nevoia unei recuperări cel puțin în planul istoriei fictive. În ficțiunea devenită deci Istoria ieroglifică. Acolo ar fi, de fapt și în fapt, spațiul și timpul utopiei salvatoare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]