197 matches
-
al confesiunii abia deghizate într-o proză de tipul „Bildungsromanului”. Tocmai cruzimea cu care autorul atribuie eroului său trăirile cele mai sfâșietoare pentru cineva cu cultul dreptății și al prieteniei arată nu „obiectivitatea”, ci nevoia de a-și striga subiectivitatea ultragiată. Dar mi se pare că este vorba de dificultăți care decurg din plasarea unui capitol cu rol sintetic și concluziv la începutul cărții. Dacă încercarea de a extrage trăsăturile „sistemului” estetic al criticului s-ar fi făcut după parcurgerea materialului
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
gazetar, ci un poet care scrie „la gazetă”, dar și că profilul său critic curent, de „hedonist”, „erotizant”, „maestru al versificației” etc. trebuie revizuit. Există un strat de profunzime în poezia sa, alimentat din solitudine, din horror vacui, dintr-o ultragiată conștiință a incomunicabilității, în raport cu care jocul, erosul, subtilitățile prozodice și licențele galante sunt doar măști. Sau „coji de banană”, prin care poetul încearcă să-l facă pe lector să alunece în arcanele universului său spiritual, spărgând bariera alienării pe care
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
Cu ocazia vernisării unei expoziții, consideră că vorbește, ca de fiecare dată, cel puțin nimerit. Dar mărturisește: „Și totuși, ca totdeauna după ce vorbesc, impresia apăsătoare. Cui am vorbit? Drept ce m-au luat?” Ce declanșează oare asemenea îndoieli: sensibilitatea accentuată ultragiată, prezența unui auditoriu fals interesat, schimbarea statutului personal prin prezența bolii, care afectează mîna care scrie? „Timpul incult și grosolan“ Într-o seară, după o relaxantă plimbare în Cișmigiu acompaniat de doamna Adela (care „e forte gentilă”, îl înțelege, îl
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
și le-ar fi dat două la mir verișanilor săi ce voiau, în amurg de soare, să-l omoare! Ce destin de ocară ar fi avut ciobănașul mioritic dacă ar fi rămas în viață!". Sau o precipitată înșiruire de opere ultragiate, doar-doar s-ar prinde în ilustrul șirag și propria-i producție: Există deci destine și destine: destinele unor biografii, destinele autorilor și destinele cărților! Din păcate, uneori, ca și în cazurile lui Barbu, Blaga, Rebreanu, Arghezi, Eminescu, datorită hărniciei unor
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului Chagall, lumea reală este doar o materie primă pentru visare, iar grotescul și degradarea din jur, ultimii pași înaintea unei mîntuiri prin puterea
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
s-a întîlnit, la Paris, cu amanta sa Elena Lupescu, care îl subjugase total. De la Veneția Carol i-a trimis tatălui declarația de renunțare la toate drepturile sale succesorale. Renunța, din dragoste, a doua oară, la tron. Părinții erau profund ultragiați (cu deosebire regina Maria). Ionel Brătianu era mulțumit de dezlegarea lucrurilor. Opoziția politică (țărăniștii, naționalii, Iorga) stăruia, pe lîngă rege, să se evite abdicarea. Regele, pățit, refuza. Un Consiliu de Coroană și, apoi, o ședință a parlamentului, au decis, la
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
ale unui orășel din Franța anilor '60. Un burg cu alură medievală, înghețat în mentalitățile epocii revolute, întreținute de bigotismul primarului conte, ce crede că-și va reconsolida astfel autoritatea de bărbat abandonat de soție (excelent Alfred Molina, caricaturizînd virilitatea ultragiată). Episodul în care acest personaj negativ e admonestat exemplar - uitîndu-și de principii, se-mbuibă și adoarme în vitrină - pare desprins din filmul lui Peter Greenaway Bucătarul, hoțul, nevasta lui și amantul ei. Umorul fin amendează discret excesele de orice fel
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
-și contestă "adversarii" (de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul se tînguie însă pentru că nu e singura voce ascultată (realitatea morală nu ne îngăduie o altă interpretare a spuselor în chestiune): "Marele meu divorț față de cultura română actuală este deci că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași/ mereu o distanță rămîne neacoperită" (ibidem). Cele mai obișnuite percepții devin pretexte ale unui hazard oracular: "libertatea mea/ caută să se recunoască/ în pata de pe mîna unui străin/ poate doar o veche arsură
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre, care sintetizează pe un spațiu relativ restrîns
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
întreg ! Pare că Petre Stoica vrea să depășească recordul legendar al lui Nichita Stănescu, care și-ar fi scris Elegiile tot într-o asemenea grabă inspirată. Micul afront pe care-l detectez eu aici nu pare o simplă reacție spontană, ultragiată. Asemenea gelozii (sau inaturi, ca să rămânem în zona Banatului) sunt, de obicei, lipsite de interes. Petre Stoica încearcă să submineze nu faima unui confrate, ci, în definitiv, rostul unei formule poetice. Ce frapează mai ales la aceste piese e tendința
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
că o să mergem la beri și o să facem Revelionul împreună. “Publicitate? Rușine!”, mi s-a bătut obrazul. Vreau să elucidăm odată pentru totdeauna acest subiect: Fraților, oameni buni, să tratezi publicitatea ca pe un fel de prostituție, să te arăți ultragiat, ofensat și scârbit de niște biete advertoriale înseamnă atât lipsă de respect față de autorul unui blog, cât și o gravă lipsă de inteligență. Dar să luăm cazul meu, care procedez după cum urmează: 1. Marchez din capul locului fiecare advertorial cu
Nu sunt Sclava Isaura sau despre publicitatea pe bloguri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20317_a_21642]
-
pământul, a construit case din chirpici, a ținut ditamai gospodăria și a crescut copii și nepoți, are, ca trăsătură de caracter, și un anume gen de sclifoseală aristocratică, pe care eu o ador. Mănâncă, de când o știu, ca o vrăbiuță ultragiată (ca și cum ar încurca-o obiceiul ăsta frivol și superficial al mâncatului), strâmbă din nas ca o prințesă când e vorba de bârfe și răutăți, dacă i se-mbolnăvește purceaua, plânge trei zile (mă rog, făcea asta când era mai tânără
Mamaie, tataie, târgul Gaudeanu şi nişte kiwi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20833_a_22158]
-
Simona Tache Nu-nțeleg de ce absolut toată lumea e scandalizată de dansul maimuțoiului Edmond Tălmăcean de la PDL. Până și fanaticii portocalii se prefac răniți și ultragiați: “Vai, tu, dar a pătat imaginea partidului!”, “Vai, fată, cum e posibil așa ceva? Ce rușinicăăă, fatăăă !”... Pe mine nu mă deranjează absolut deloc că un papagal din partidul de guvernământ s-a dat în stambă la TV, mai ales că
Să se danseze, dar să nu se mai fure by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21012_a_22337]
-
din viața lui: o scândură de om, proaspăt întors de la baie, i se vârâse în pat cu o mișcare șerpească, lipind de spinarea sacră a Senatorului o coloană vertebrală descărnată și sprijinind pe gleznele acestuia niște tălpi reci și umede. Ultragiatul țâșni într-o clipită urlând de furie și sperietură. O soră mătăhăloasă restabili ordinea în salon, zmucindu-l pe indignat: -Ce-ai, ți s-a urât cu binele?! Vrei să fii dat afară?! Ce, ești vreun os domnesc?! De când ți-ai ras
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre, care sintetizează pe un spațiu relativ restrîns
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
semăna niciodată, pentru mine, cu ambianța caldă pe care am cunoscut-o, prin 1970, printre scriitorii din București, din Cluj, din Iași". Constatăm că sub presiunea contextului biografic clasicul nativ dobîndește valențe romantice. Deturnat de pe calea vocației inaugurate cu fast, ultragiat, silit a intra într-o "subterană" la figurat, dar și la propriu, aidoma unui rîu ce se întrerupe printr-o porțiune subterestră a curgerii sale, autorul Desprinderii de țărm își accentuează solitudinea, acea îndepărtare de semeni, uneori insidioasă, specifică aglomerației
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
să reprezinte Coroana, dar totodată să mijlocească desele discordii care clatină unitatea familiei regale. Cînd prelații nu se ridică la înălțimea datoriei sunt pedepsiți prin surghiun sau execuție, ca numai peste cîțiva ani să fie canonizați, spre a compensa orgoliile ultragiate. Sîntem într-o perioadă de război fratricid, când reginele își omoară regii (Eduard al II-lea este întemnițat în Turnul Londrei în 1326 și ucis de oamenii reginei Isabela) și cînd mlădițele princiare caută să se pună la adăpost de
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
Iordachescu Ionut Moderatorul emisiunii "Sinteza Zilei", Mihai Gâdea, a vorbit despre ultimul interviu pe care i l-a acordat Crin Antonescu, declarându-se "ultragiat" că președintele PNL "a coborât" la nivelul lui Traian Băsescu. Jurnalistul l-a întrebat pe liderul PNL, marți seara, la finalul emisiunii pe care o prezintă, "cât tupeu trebuie să ai?" pentru a-i face propagandiști psdiști pe oameni precum
Gâdea: Crin Antonescu, cât tupeu trebuie să ai? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/43045_a_44370]
-
te scoate din minți. Gesturile ei nervoase, degetele ei subțiri, pulpele și coapsele ei prelungi te omoară. Are probabil o piele roz, foarte sensibilă la soare și vînt, o piele prin care trece tot timpul curentul electric al unei sensibilități ultragiate. Dar acela era un simplu film. În filmul acela Nicole e o actriță și nu o femeie. E inutil să mă mint. Mi-au plăcut de cînd mă știu actrițele, însă tocmai faptul că ele sînt emanațiile unor roluri și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
le insuflă obligația ca măcar prin spirit să se ridice acolo unde poporul din care au plecat nu se va ridica niciodată. Altfel spus, față de elevația de spirit a germanilor, un intelectual român nu are la îndemînă decît sporirea conștiinței ultragiate. E vorba de ultragiul resimțit de cel care intuiește că la superioritatea atavică a nemților nu poți răspunde decît printr-o înșurubare dureroasă în propriul tipar cultural. Stai printre ei, dar nu ești cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
strîngerea lor între coperți a dat naștere celor două volume de față: Conferințe freiburgheze și alte scrieri. Senzația de bază e că în Mihai Neagu găsești un intelectual pe care Germania l-a macerat exact în sensul formării unei conștiințe ultragiate. E chinul omului care, știind desfigurarea României sub comunism, îi privește degradarea cu ochii celui care nu-și poate șterge din minte etalonul bunăstării nemțești. Și cum orice comparație îi insuflă exasperări, Neagu își răscumpără surescitarea prin umor. Sfătoșenia mucalită
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
ieri făcea albie de porci pe Înțelepții neamului, s-a luminat, ceea ce-i doresc, pentru că e tânăr și mai are timp de Îndreptare, ori onor conducerea numitului partid nu mai are nevoie de el pentru că are de mulțumit alte „personalități”, „ultragiate” de afirmațiile domnului Cosmin. Cert este Însă că Începe lupta „la cap” și „pentru cap” și cu asta Începe destrămarea și e bine. Și imediat a doua zi avurăm onoarea să-l ascultăm pe onor domnul nou președinte executiv, Octav
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu se dorește actor. Sciziunea este semnul unei afectivități premeditat neîmplinite, care nu se acceptă pe sine decât prin înjumătățire și modelare. Este o cădere din spectacol. Actantului îi lipsește respectul de sine, încrederea în ceea ce face. Semn al delicateții ultragiate. Cum mai este posibilă victoria, dominarea? A domina înseamnă a privi din afară ceea ce se întâmplă. Victoria este fascinația dedublării. De asemenea, a domina înseamnă supunere față de propria regie, față de propria renunțare la viață. Dar, orice s-ar încerca, rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca orice reguli nescrise, născute odată cu noțiunea însăși de restaurant de mâna a doua, sunt invincibile și deasupra oricărui comentariu. Și degeaba urlă congestionat domnul de la masa aia din colț. Oricât s-ar strădui el, oricât de nervos ori de ultragiat s-ar dovedi și oricât ar insista el să i se schimbe paharul, până la epuizarea stocului, tot cu unul ciobit ori crăpat, sau și ciobit, și crăpat s-ar alege. Pentru că altfel de pahare, într-un restaurant de mâna a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]