69 matches
-
nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare, în favoarea tiparului regulat seminar - seminare. Pentru alte substantive, DOOM2 recomandă variația liberă: cartilaj/cartilagiu, solilocviu/soliloc, revenind, față de DOOM1, la o formă aparținând unei paradigme anterioare (cartilagiu, solilocviu). - Există
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cum ar fi o mină ascunsă. Codul secret englezesc a fost folosit pe parcursul întregii zile de ieri de ofițerii de marină pentru a telegrafia în locul codului obișnuit, american (Zalinski 1). Este clar că retorica aleasă a avut drept scop incitarea ultragiului sau senzaționalizarea: chiar dacă oficialitățile americane declară că roagă "opinia publică să nu se pronunțe până când nu vor termina investigațiile", oficialitățile sunt citate de Journal ca "oameni care sunt convinși că la mijloc a fost o trădare". Prin urmare, articolul reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Arghezi. Răsfoind Parodiile originale am dat de cea a Blestemelor argheziene. Firește, nu puteam la vârsta aceea, fiind și în totală necunoaștere a lui Arghezi, să gust parodia ca atare, dar m-a încântat grozava inventivitate în materie de ultragiu. Copiii, sau poate numai unii copii, printre care m am numărat și eu, sunt avizi de cruditate verbală, de limbaj agresiv, de cinism (cred că nu e negreșit un semn rău). Blestemele pseudo-argheziene m-au entuziasmat, le-am știut numaidecât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
face în două cuvinte: tânără, s-a folosit de frumusețea ei; bătrână, a făcut negoț cu spiritul ei; însă cum cerul îi refuzase tinereții ei farmecul inocenței și producțiilor sale literare magia talentului, n-a găsit în Revoluție despăgubire pentru ultragiile timpului și pentru această zgârcenie a naturii. MIRABEAU Omul acesta mare a simțit de timpuriu că cea mai mică virtute putea să-i stea în cale pe drumul gloriei și, până în ziua de azi, nu și-a permis nici una. N-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rămâne în megalopolisurile hipermoderne, din vechile paroxisme? Suntem obligați să recunoaștem: mai nimic. Un nou tip de sărbătoare este pe cale să se impună: serbarea cuminte și edulcorată, fără excesele bacanalei. Aproape nimic din ceea ce ar putea semăna cu dezlănțuirile de ultragii și insulte, de grosolănii blasfematorii, cuvinte obscene și triviale, cu „bastonadele” și alte asemenea manifestări de răutate și de impudoare, tipice pentru festivitățile din timpul carnavalurilor 35. Carnavalul era perioada de veselie a „lumii pe dos” care se traducea prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
În cameră. Ar fi trebuit, cel puțin, să bată la ușă. Era dormitorul ei, urma Vela să‑mi amintească. S‑ar fi cuvenit să‑mi dau seama, după eleganta mânie cu care se refugiase În baie, că Ravelstein săvârșise un ultragiu grav. Dar nu voiam să țin seama de normele ei de bună purtare. Mai târziu mi‑a declarat că n‑o să‑i ierte niciodată lui Ravelstein faptul că a tăbărât În camera ei. Cum de s‑a năpustit fără s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a vornicului Drăghici din Mărgineni. Din această însoțire s-a născut Elina, fiică a Voievodului Radu Șerban, strănepoată a vestitei Anca din Coiani, „coborâtoare” care, privindu-și ascendenții iluștri, nu putea lăsa nepedepsită crima din 1663, nu putea admite ca ultragiul să planeze asupra familiei (al cărei „șef” ajunsese în urma morții marelui postelnic, familie pe care o înțelegea în duh sever și legitimist: Constantin Șerban, fratele ei vitreg, rod al unei aventuri a lui Radu Șerban cu o anume Elena, fiică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le crea libera difuzare a propagandei lor puneau probleme speciale. În Franța, în special, neajunsurile legii din 1881 au fost adesea criticate, atît pentru slaba protecție pe care legea în cauză o asigura persoanelor private sau publice contra defăimărilor și ultragiilor ziarelor cît și pentru sechestrul pe care ea îl favoriza asupra organelor de presă prin puterile economice. Campania de defăimare contra lui Salengro, ministru de Interne al guvernului Frontului Popular, dusă de Gringoire și L'Action française, a condus la
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
meu. Înăbușit te-aș/ naște mort albastru. Cu-aceleași mâini/ cu care te resping, îți spăl picioarele și te îngrop de-a pururi." (Dedicație, pag. 7) O concluzie afectivă nu se poate trage. Dragostea în alb alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept, dar fără ca stabilitatea ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță permanența mesajului, negociază, infinit tolerant, omeneasca lui perisabilitate. În ciuda manevrelor sintactice făcute
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
drastic orice abatere de la totala aprobare. Comentariul lui S. Damian e dominat de stupefacție: ,E o gradație a ireverenței care uimește. Urîta gafă s-a comis, nimic nu mai poate fi ascuns. Vorbele sînt așternute pe hîrtie, negru pe alb. Ultragiul nu mai poate fi anulat. De unde a izvorît resentimentul? Ar fi comentat la fel pe Eminescu sau pe Blaga? Are rost să adunăm argumente pro și contra, ar fi serios să se desfășoare o discuție pe baza unor astfel de
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
spre lume, ci, mai curând, una centripetă. Majoritatea versurilor sale sunt construite în vederea configurării unei mitologii a eului, cu universul său apăsat de taine și de vini neștiute, de fantasme tulburătoare și de figuri ale neputinței ori morții. Sensibilă la ultragiul realității, vocea poetică se modulează, de multe ori, în arpegiile melancoliei dense, ori ale unui patos sublimat. Lirica Ilenei Mălăncioiu nu este una a adeziunii la valorile exteriorității, ci, mai degrabă, una a retranșării în spațiul propriului sine, într-un
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
scriitorul austriac în Vechi maeștri ar fi fost judecat, la vremea apariției cărții, nu ca ficțiune livrescă, ci ca adevăr frust și neînfrumusețat al lumii austriece, atunci ar fi trebuit să i se intenteze un proces juridic sub acuzația de ultragiu adus valorilor consacrate. Căci Bernhard, în Vechi maeștri, asta face: atacă ierarhia firească și subînțeleasă a culturii germane. Folosindu-se de convenția estetică a inocenței cuvîntului artistic, Bernhard lovește în tot ceea ce înseamnă valori pe care tradiția sau bunul simț
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
antipodul sentimentelor bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios de ultragii, toxine, suplicii, producîndu-le într-o nesleită inventivitate și ricanînd la ivirea lor, autorul inversează relația curentă dintre real și iluzoriu. Pe cînd la modul uzual ultimul termen este idealizant, izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
învins”. E a unuia care s-a trezit, în sfârșit, din propriile aiureli. Nu-i chiar puțin lucru. Nu se trezesc mulți. Pornind din urmă, de la primele etape, constat că am străbătut istoria unei lente dezmeticiri. T.S. Eliot: „Dacă ravagiile, ultragiile, naufragiile, carnagiile / Nu mai pot fi trecute cu vederea / Să nu fim, / O, ascunși...” „Apatie puhavă, fără concentrare...”, scrie același. O recunosc în „meditațiile” mele. „Pline de închipuiri și goale de sens.” „Uscare a lumii simțurilor, / Evacuare a lumii închipuirii
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
sînt exilați scriitori sau declarați persona non grata (vezi cazul Günter Grass). Ambiția lui Werner Fuld a fost de a descrie o tipologie exactă a cenzurii livrești, ajungînd să schițeze trei categorii de proscriere a tipăriturilor: interdicția pe bază de ultragiu adus bunelor moravuri (Werther-ul lui Goethe, Lolita lui Nabokov, Florile răului de Baudelaire sau American Psycho de Bret Easton), interdicția religioasă (autori intrați sub stigmatul unei contrîngeri religioase, de la Luther pînă la Salman Rushdie) și interdicția ideologică (de la O zi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
unei specialități care, printre altele, face atât de atractivă cariera de politician? Ne împiedică meschine interese de a nu ne lăsa jecmăniți? Atât de egoiști am ajuns, în acest veac de crasă materialitate? Ne apasă conștiința morala comună? Dar câte ultragii n-a suferit această cucoană fanată căreia îi ia vântul voaleta? Oare cum e mai bine? Sărac și bolnav, în grija statului depășit de sarcini și care mai presus de orice vrea să fie lăsat în pace, sau bogat și
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
convinge s-o schimbăm. Nu mai vrem armeni în Anatolia - nicăieri". Iar oficialitățile germane la Constantinopol au sprijinit acest genocid. Astăzi ceea ce cer armenii este recunoașterea de către turci a acestui genocid făptuit și asumarea lui. Aceștia refuză încăpățînat, socotind un ultragiu la adresa Turciei orice referire la acest abominabil genocid al armenilor din 1915. Să adaug că acest genocid din 1915 a fost reluat, pe scară industrială, de Germania nazistă din 1942, de cînd, la Conferința din 1942 de la Wansee a găsit
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
nevinovată. 30 septembrie 2010 Viața la nișă „Îmi vine mereu în minte gândul că am trăit ca un om fără o țară a lui. Nevrând să mă exilez, a trebuit să inventez un subterfugiu, să creez un teritoriu pe măsura ultragiu lui suferit, să-mi confecționez o patrie de buzunar. Așa s-a născut «patria mică», citadela din cartierul Cotroceni, mai târziu, când și când, Păltinișul și, în sfârșit, oamenii pe care i-am iubit și care mi-au jalonat viața
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
păstorului său, îl impresionă profund. Prelatul nu se limită la a-i avertiza pe credincioși asupra judecății divine ce îi aștepta din cauza păcatelor lor, ci îi îndemnă să pună mâna pe arme ca să-și apere viețile, averile și credința de ultragiul invadatorului păgân și să se încreadă în ajutorul lui Dumnezeu, nu doar - adăugă el, aruncând o privire plină de înțeles spre Sebastianus, aflat în picioare, în primul rând - în ajutorul împăratului creștin. în realitate, situația dădea puține motive de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
2254 [DECEBAL] Când înjosit ești, când o gravă * rană * Ți-atinge rana sufletului tău Viața ta ea însăși e o rană. Ce dulce [e] să fii stăpânul lumei, Cu o suflare numai stingi o ginte, Să spele-n sânge tot ultragiul tău. 7 2287 [DECEBAL] Mă-ntrebi de ce sânt crud... Cum să fiu dară, Pot să fiu altfel? Dacă aș putea... Nu, nu! Un demon inima mi-o strânge Prin aste sângiuri, prin aste ruine. În lupta mare... în furtuni-oceanici Caut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să văd pe minoritarul meu de suferință, tovarășul meu de exil Ion Luca Caragiale, Într-o piață publică! În centrul Bucureștiului, nu ascuns În grădina părăginită din str. Nuferilor!”. În anii următori, după ce textul meu Felix Culpa fusese receptat ca ultragiu național În România postcomunistă, „conspiratorul” Îmi scria, Într-un limbaj mai direct decât cel din hulitul meu text: „Etericul și sublimul, graiul strămoșilor și spațiul mioritic... și undeva Legiunea călare pe arhangheli, toate voalate Într-un cumulus de tămâie? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Levi sau W.G.Sebald. Deportat ca evreu, condiție pe care pare s-o descopere, cu adevărat, prima dată, tânărul George Koves Înregistrează ceea ce i se Întâmplă, lui și celorlalți, cu o candoare abia atinsă de tristețe, fără a exprima ultragiu moral, suferință sau revoltă, nici ură, nici dezgust, ba, cu o vag melancolică „bunăvoință” față de oroare, Încearcă să transfere chiar asupra opresorilor săi propria sa umanitate „normală”, ambiguă, adâncă, parțial complice. „În lagăr existau doar situații predeterminate și Înăuntrul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lingvistică? Există totuși acolo, în enumerarea lui Borges, ceva în plus. Scriitorul duce mult mai departe această libertate a rostirii. În ceea ce exprimă nu mai afli dorința unei replici față de formula logică. Nu ține cu tot dinadinsul să aducă „un ultragiu PARADOX ȘI NONSENS 195 201. 202. oricărei ordini logice preexistente“. Nu răspunde unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
faci, mă, aici?“ Eram așa de transportat în durerea mea de măsele, încât nu mai exista pentru mine nimic altceva. „Nu fac nimic, mă dor dinții.“ A ridicat capul în sus, ca și cum l-ar fi luat martor pe Dumnezeu de ultragiul meu: „Cum mă, te dor dinții, cum? Paștele și dumnezeii, stai întins și te dor dinții, hă?“ Cred că eram calm. „Da, mă dor dinții și nu pot să muncesc!“ Și-a ieșit din minți și s-a aplecat și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]