108 matches
-
încăpere prin fereastra lăsată întredeschisă, pentru aer curat. Deodată se petrecu ceva neașteptat: Bart rămase nemișcat ca o stană de piatră, apoi se plesni cu palmele peste pulpe și sări în picioare agil ca un gimnast, cu o expresie de uluială și de fericire pe chip: Nu se poate, exclamă el cu voce gâtuită de emoție, privind-o pe Arm, ai văzut? Ai văzut?!... M-am putut mișca singur!... Am umblat din nou cu picioarele mele!... Pot să mă ridic, pot
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
minte, să nu te îndrăgostești!... Ți-am spus, ți-am tot spus..., dar tu n-ai vrut să asculți... Și uite... O tăcere apăsătoare se lăsase în încăpere și lui Bart îi trebuiră câteva clipe bune ca să își revină din uluiala care-l lovise cu forța unui fulger căzut din cerul senin. Cum așa?! articulă el gâtuit, nevenindu-i parcă să își creadă urechilor. După tot ce s-a petrecut între noi..., după toată iubirea pe care mi-ai arătat-o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prietenă”, de la Kanal D, nu a fost scutită de un asemenea ghinion, ea recunoscând, de altfel, că, în urmă cu un an , la o reprezentație cu piesa de teatru “Un bărbat și mai multe femei”, a căzut de pe scenă, spre uluiala spectatorilor. “N-am simțit niciodată atâta rușine. A fost cumplit!”, spune Paula Chirilă. Aparent dramatică, povestea se pare că a avut și o componentă amuzantă, după cum spune chiar protagonista: “În loc de scară, proprietarul locului unde s-a jucat piesa, a pus
Când a simțit Paula Chirilă cea mai mare rușine by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72856_a_74181]
-
ce mai poate fi, încă, necunoscut, în tot ceea ce ți se pare atît de cunoscut. În acele foarte puține repetiții la care am stat mi-am permis să rătăcesc prin melancolii care aduc la suprafață exercițiul meu de admirație. De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt. Atracție magică. Am plecat într-o noapte, amîndoi, după ultima repetiție la
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
ce mai poate fi, încă, necunoscut, în tot ceea ce ți se pare atît de cunoscut. În acele foarte puține repetiții la care am stat mi-am permis să rătăcesc prin melancolii care aduc la suprafață exercițiul meu de admirație. De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt. Atracție magică. Am plecat într-o noapte, amîndoi, după ultima repetiție la
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
Rucăreanu, Mircea Albulescu, Eugen Racoți, Tamara Buciuceanu-Botez, Melania Cîrje, George Mihăiță, Mircea Șeptilici, Aurel Giurumia, Stela Popescu, Silviu Stănculescu, Aurora Leonte, Adina Popescu, Virginia Mirea, Vladimir Găitan, Florin Anton, Șerban Ionescu, Magda Catone. Anii copilăriei mele, anii adolescenței, anii studenției, uluielile mele, iubirile mele, tăcerile mele. Aici am văzut „Visul unei nopți de vară” al lui Alexandru Darie, imediat după 1990. Ca și „Rinocerii” în 1964, „Visul” a deschis o pagină de mare istorie. Un alt început, al altui timp. Astăzi
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
și numai așa miracolul de a rămîne pe loc se produce. Există o direcție a forței care te-ar mișca. Năvalnic. Și cealaltă, care se opune strașnic și te țintuiește locului. Zeci de secunde am privit asta la Ismena. O uluială cît o Lună plină se așezase pe fața ei, înțelegînd ce face sora ei, Antigona. Ce debut!... mi-am spus în barbă. Un amestec de vibrații și de intuiții, de intensității interioare incandescente treceau prin corpul unei actrițe ca Tania
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
botul pantofului, sub atenta supraveghere a propriilor ochi. Brusc interesați de așa o grozăvie. Nu mă mai întreb nimic. Mă bucur de ea. De Tania Popa. Tot ca acum douăzeci de ani. Nu am obosit să o privesc cu aceeași uluială, cu aceeași fericire că pune stăpînire pe mine, pe emoțiile mele. O actriță solidă și atît de vulnerabilă. Care mă duce în stepă. Care mă face să simt răcoarea pădurii și sarea lacrimilor de pe obraji. Fata mea este acum Fata
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
de atâta bien ętre. "Fir ar!", mă trezesc eu bombănind. Noroc că la Montreux compartimentul e invadat de niște englezi gălăgioși, dar nu agresivi. Mai ales unul turuia, fără să-i pese de starea mea, de fapt, de "stările" mele, uluială, oftică, ce mai, invidie! Englezul cel voios și gălăgios s-a cărat. I-a luat locul "un vrai monsieur". într-un univers contradictoriu, în care totul era altfel decât știam eu că ar trebui să fie, în care frizerul părea
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
iar insul splendid cu două ceasuri numără telefericele ca pe margarete, vine, nu vine și poate mă mai așteaptă și astăzi cu sprâncenele albite și cu solitarul pe degetul mic. Stau la Hotel Margherita. încă nu mi-am revenit din uluială. Cum am ajuns? Trebuie să mă aștepte un văr al prietenilor mei din Elveția, profesor universitar, căruia i s-a telefonat că vin. Am fost sfătuită să-l aștept, chiar dacă întârzie, că e teribil de ocupat și foarte distrat. Ședeam
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
spre bine uneori. Pesemne că se referea la țipetele ce răsunaseră cu câteva minute înainte în casă. Și, pe când Mira tăcea mâlc de uimire, se auzi trântindu-se ușa de la intrare. Vară-sa ieșise. Abia acum, Mira își reveni din uluiala-i. Se ridică și o îmbrățișă pe mătuși-sa, apoi, așezându-se alături, se porniră, ca la comandă, să plângă în hohote. De ce? Fiecare își avea motivele ei, dar măcar două erau comune. Știau ele care... Era pentru prima oară
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
Îl salută regulamentar pe Șefu’, încât acesta chiar se minună. Stratagema salutului pe care mizase îi deschise calea către înțelegerea superiorului. Căpitanul, după ce primi scenariul desfășurat al celor ce-avea să-ntreprindă, îi dădu liber în acțiune până la elucidarea cazului. Uluiala provocată de inițiativa sublocotenentului îl determină să nu-i ceară explicații, dar nici să-i ofere vreun sfat ca-n alte dăți. Antonel răsuflă de-a dreptul ușurat. În fine, va proceda conform impulsului său de preocupat și, de ce nu
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
scape de-un graffiti. Strecura în canoneala depusă și mormăieli de ciudă că pârdalnicul mâzgălici acționase atât de subversiv, încât nu fusese surprins, dar și meșterit, de nu se putea șterge bine, chiar și cu soluție specială. Între zâmbet și uluială, Antonel se-apropie, descoperind același desen văzut și-n gang, doar c-aici era mai mare și lăsa la vedere un D. Încolo, identic. Nu comentă nimic, doar înregistră faptul. Tras de-o ață invizibilă, se-ndreptă plin de speranță
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
să povestească Valentin despre cele întâmplate, și să vezi atunci, frate, cafteală, mai ceva ca-n filme, nu exagerez, vax John Wayne, pe cuvântul meu! La început oșenii scoseseră la vedere niște cuțite, iar arabii, după ce-și reveniseră din uluială, luaseră care mai de care poziții de karateka, pentru a-și întâmpina agresorii. Aceștia, văzându-i dezarmați, aruncaseră, din mâini cuțitele, cu desăvârșită noblețe, spunându-le: „Apoi dacă-i pe-așe, ne-om băte în pumni și noi!” Și a început
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Îi comunică glacial că este concediat și că, din momentul respectiv, Înțelegerea cade, Întrucât una dintre părți i-a Încălcat prevederile. „Dumneata ai fost angajat să pierzi, nu să câștigi; prin urmare...” Până ca Nicolae Corbu să-și revină din uluială, insul a scos dintr-un sertar un teanc de bancnote și i l-a Înmânat: „Ai aici un bonus de cincizeci de mii de franci pentru modul exemplar În care te-ai comportat pe durata contractului”, i-a spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și a intrat de parcă ajunsese la ea acasă. Mișu nu știa ce să facă. După câțiva pași șovăitori s-a oprit și el în fața unei vitrine în interiorul căreia nu vedea nimic. Avea nevoie de un răgaz ca să-și revină din uluiala ce-l stăpânea. Nu putea înțelege ce legătură ar fi avut Violeta cu un birou de avocatură. „Ce caută ființa asta aici, băi frate? A intrat atât de sigură pe ea... Da, da,da! A mai fost aici. Nu știa
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
căutând a ocroti în cădere viața mică de sub cojoc... Până la urmă, fusese găsit spre mijlocul zilei de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul lor un
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
n-oi putea zice. Ne-a mântuit de el, că era om rău. - Valcalin!... a îngăimat atunci Klesch. - Da, da, a confirmat moldoveanul. Al lui Cacăfoc ... Da de unde știți? N-am răspuns. De parcă abia în clipa aceea, revenindu-ne din uluială, am început să cugetăm asupra faptului. - Da cum s-a-ntâmplat, a întrebat în cele din urmă, cu sfârșeală în glas, Klesch. Obiceiul lui de a se băga mereu primul în vorbă nu și-l pierdea în nicio împrejurare. - Păi
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
-ți venea să plângi de ce melodiii cu perdea, fără perdea scoteu din gură..., apare lelea Măria ca să joace țuica miresii, și tărășenia naibii de aici începe: sticla era legată de gât cu o mușcată albă. Ce mai dramă, neică!... tristețe, uluială... că s-a spart târgul. Ginerele a luat-o pe mama Frusinica și a pus-o pe-o grapă, a înhămat un măgar și dă-i bice.., mi-a plimbat-o pe șosea s-o vadă tot satul că n-
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
toate până la urmă, să dea impresia unei trăiri literalmente plenare a momentulii trăit, fără false pudori sau exibiții și prefăcătorii, undeva verosimil a se fi desfășurat în sobrietate și răspundere civică și partinică, chiar dacă la marginile înmiresmate ale beatitudinii și uluielii... Pentru a nu mai vorbi de neputința de a te eschiva în vreun fel sau, mai ales, de a te împotrivi (ferească Dumnezeu, drăguțul!). Râsul era și el bine strunit, ba chiar cronometrat și cu funcție terapeutică ad-hoc, dând impresia
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
facă un salt în direcția de deplasare și nu către înapoi. Din doi pași a ajuns la marginea bordurii. A călcat strâmb și a căzut pe un genunchi. O durere ascuțită și scrâșnetul anvelopelor pe asfalt l-au scos din uluiala și teama ce-l cuprinseseră cu doar două secunde în urmă. Nu se aștepta ca mașina să oprească. Avea viteză mare. A coborât o femeie care a alergat de îndată către el și l-a ajutat să se ridice. - V-
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
și acceptând invitația lui de a se întâlni la sfârșitul săptămânii în curs. După încheierea convorbirii, așeză mașinal receptorul pe masă, deși acesta impunea printr-un țiuit insistent fixarea la bază, spre reîncărcare. Urmară minute în șir de nemișcare, de uluială. Parcă ceva fantastic, ceva de necrezut, ceva ireal i se arătase Mirei. Și chiar așa se dovedi a se fi întâmplat... Toată dimineața, Mira stătu la calculator, vrând să finalizeze cărticica despre animăluț. Nu știa ce o îndemna să încheie
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
o fredonam pe stradă cu mulți ani în urmă. Curios să văd unde s-a așezat doamna cu ochelari, am întors capul exact în momentul în care ea se oprise și întindea mâna către mine. Am avut o clipă de uluială. Nu știam cine este și nu am reținut primele cuvinte pe care le-a rostit, presupun, în chip de salut. Mă întrebam de unde mă cunoaște și mă ridicasem, protocolar, s-o întâmpin. Ne-am îmbrățișat de parcă ne cunoșteam de mult
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > PAMFLET: "DOAMNE, CE SUS A AJUNS!"... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului este uluiala ce lăsase să-i scape, nu fără o anumită dâră de cucernicie prefăcută, unei bătrânici îmbrobodită și pusă pe șotii, oleac scârbavnică, căreia însă i-a mai „căzut/retezat ciocul” cu trecerea anilor și onor rânduielilor (iar dinții, aleluia - nu
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
și scorneli. Isărescu - e proteză la o economie ciungă. Țânțăreanu - crai obosit de caznă. Oprescu - chirurg de șandramale. Drăgulescu - salt cu ațâț de palmă la capră. Irinelul cu boașe bătucite de metrese. Tolea - o coșcogea cu tomberon, la pârnaie. Miculescu - uluială, oblojeală, opinteală și cârcală. Diaconescu OTV, șiret cu salt fabulos în circ. Nașu B1 - moară de vorbe-n Vântu. Ursu - antenă cu fonfu-n clenci. Hurezeanu - cântar de precizie Ciuvică - flașnetar de spart timpane. După atâta pricopseală ne-a mai rămas
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (II) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359623_a_360952]