11,058 matches
-
tânără verde frunze pline de speranță trăiesc prima lor și ultima lor cădere prea timpurie total nebună se-nghesuie poezia îngropată în fața ferestrei îngropată în toamnă îngropată de către juhan liiv poetul doar mâinile sale invizibile ies din pământul rece și umed și țipătul său plin de furie umplut de pământ penetrează pământul și cuvintele desenează o poezie neagră umplută de bulgări de pământ umedă nouă ani de zile după moartea sa ani de zile după ultimul său țipăt am văzut eliberarea
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
îngropată în toamnă îngropată de către juhan liiv poetul doar mâinile sale invizibile ies din pământul rece și umed și țipătul său plin de furie umplut de pământ penetrează pământul și cuvintele desenează o poezie neagră umplută de bulgări de pământ umedă nouă ani de zile după moartea sa ani de zile după ultimul său țipăt am văzut eliberarea sufletului său de trup însuflețită de pământ împlinită de sunet juhan liiv este libeeeeeeeer
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
sex roșu, inflamat, de femeie. Se vor apropia de patul tău, cu sexul ras la sânge, Tot mai umflat. Care îți va șopti: „E timpul, Domn al Oștirii!” „Care oștire?” „Nebiruita Oștire-a Credinței”. Înconjurat De gurile lor lacome și umede, vei striga: „Dar eu vreau pace și liniște, vreau să dorm”. Iar gurile Lor știrbe, cu buze roșii și groase vor râde: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
ocupă și apoi inoculează Imperativele letale. Graba e o reacțiune a mea: vreau Să răspund imediat. Mă umple o trepidație sterilă. Aceasta E forma nebuniei mele. Un bou încălțat prin odăi: simt mizeria pe copite Praf, nisip, pe alocuri pete umede calendar, martie, 99 Joi până târziu brambura prin alcooluri Vineri după-amiază bezmetic prin alcooluri Sâmbătă ore multe histeric prin alcooluri Azi până-n prânz umflat de alcooluri Mâine și-n toate zilele nu voi ieși oare din moarte? și de-abia
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
dar adevărul e că scriu de mai bine de-o jumătate de veac neîntrerupt scriu la drept vorbind scriu de când mă știu și mi-e frig - Ana - lasă-mă să mă ghemuiesc lângă tine mi-e frig de parcă-n vălurile umede și reci ale primei dimineți din viața lumii mi-ar fi înfășurat trupul gol-goluț xxx cum aș putea scrie în absența revelației cum s-ar putea scrie în absența revelației cum ai putea însăila cuvinte oricât de meșteșugit potrivite în
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
dacă trebuie să săpăm sau să scăpăm. AMPRENTELE ZILEI DE IERI Încă nu e timpul sfârșitului de lume și nici vremea cititului viitorului în capace de bere. E doar momentul în care spunem adio dealurilor de la Hollywood. Oricum, peste țigările umede uitate pe masă s-a lăsat înserarea. Ți-am spus vreodată te iubesc, măcar așa, în amintire...? Probabil mi-era dor de femeile din porturi - femei albe ca vopseaua proaspăt dată pe proră și uzate ca niște noduri marinărești... Azi
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
galantar în magazinul aflat la parter. ...Buzele dorm, pleoapele clipesc alene, capetele mișcă ușor din urechi încercînd să asculte muzica sferelor, după care se pleoștesc scurgîndu-se încet de pe umeri pe dușumea și apoi, pe sub ușă, pe trotuarul luminat de pași umezi...
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
Bucur Demetrian Cercul pe pagina albă și iarna a trecut iată-mă la vedere floarea umedă se deschide țesut de zăpadă se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe fața mea după luptă o lumină în beznă șobolani și insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
locuiesc mai departe în casă cu obloane, împachetata în negrul de fum. La trei dimineața, gîndacul trosnește cu zgomot sub pantof și cade în golul celor patru etaje proaspăt zugrăvite. În mijlocul camerei, nu ma așteaptă decît ea, aricioaica. Botul ei umed îmi atinge gleznă. Se gudura pe lîngă mine: de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Cînd mergi prin livada cu vișine: Ai putea să le faci să se rupă Dintre frunze, pe trup să te mișune; E-o mare greșeală de suflet Să ridici pîn’ la gură o piatră: S-ar muia în trecutul tău umed, Ți s-ar scurge din mîini dintr-o dată Și-un izvor te-ar cuprinde de glezne. E-o mare, oh, mare greșeală, Deși ți se pare-așa lesne, Să umbli, prin lumea mea, goală...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6561_a_7886]
-
mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
porțelan de Sevres Care fusese expus în vitrina bijutierului Mort și el ros pe dinăuntru de fantasmele proprii; De asta florile creșteau singure Semințele sălbăticite izbucneau de sub pielea oglinzii Mici monștri care amușinau cu boturile lor cerul; O, '................! Cerul era umed, igrasios, îngerii se dezlipeau Ca abțibildurile lipite provizoriu Cu limba, Lunecau de pe înălțimile rugăciunii Ca de pe tobogan Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
opera părinților noștri sîntem noi. Noi, mai întîi. Sîntem rebuturi ale operei. Pămîntul e și împăciuitor. Stinge toate querelele. Toate dihoniile. Toate dizidențele. Toate nebunelele. Oalele. Și ulcelele. Și eu, acum, sînt aplecat asupra ei. O sărut. Îi simt buzele umede. Pe bună dreptate, căci se face de ploaie. Se aud, deasupra noastră, bubuituri. Tunetele. Bubuie lumea. Cerul. Orașele. Bubuie gura noastră. Se aud. Se aud tunetele. Se aude lumea, aruncîndu-și duhoarea. Sperma. Ploaia. Se aude plouînd, în îndepărtate locuri. În
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
rană, Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană, Și să-l întreb pe Dumnezeu, încet, Despre furnicile din sticlele de-oțet Și despre rîma ce se-ntinde, groasă, Vrînd melcului să-i fie roz mireasă La temelia umedă de casă...
Să intru-n măruntaiele cuvintelor… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7060_a_8385]
-
ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să se plimbe. Mă simțeam cumva ușurat. Mă simțeam bine. Cred că nu mai era supărată pe mine. Cred că mă iubește. Iar mănușile mai păstrau ceva din parfumul ei. Coapsele ei mă strîngeau. Umede și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și lipicioase mă strîngeau. Orașul se decolora încet în zare
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
mai păstrau ceva din parfumul ei. Coapsele ei mă strîngeau. Umede și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și lipicioase mă strîngeau. Orașul se decolora încet în zare. Gîfîiam, transpiram, dar nu reușeam Să înaintez. "Bum, bum, bum, bum!" se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și lipicioase mă strîngeau. Orașul se decolora încet în zare. Gîfîiam, transpiram, dar nu reușeam Să înaintez. "Bum, bum, bum, bum!" se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii s-au prăbușit. Conductele s-au acoperit de rugină. Doar fumul negru. Casele negre. Și iarba. Neagră. Orbitele vineții. Noi treceam grăbiți. În capsule. Doar
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
într-o boare subțire. Mai îndepărtată decît Ninive și Babilon, Mai inaccesibilă decît Ophir și Palmyra! Fără speranță, fără speranță, fără speranță. Fără speranță: mîna ta-n mîna mea, ochii tăi Privindu-mă de aproape, pieptul meu apăsînd Sînii tăi umezi și fierbinți. Fără speranță: limba mea Pe omoplații tăi cu gust de migdală, fără speranță Acea după-amiază, acea după-amiază... Mai îndepărtată decît era precambriană, decît Jurasicul și triasicul, decît brontozaurii, trilobiții, celenteratele, Mai îndepărtată decît ușa care nu se va
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
și ce presimt ei întotdeauna se-ntâmplă- între nenumăratele lor mâini căzute-s cerurile unul peste altul. revoltați pururi, fumează tabac ieftin, înjură știu doar că viitorul încă nu e trecut neînduplecați precum șarpele căruia i s-au furat puii pe umede pietre își amintesc timpul când încă nu aveau gânduri ubicuitatea, plasma lucrurilor devenite ființe nimic nu le poate sta împotrivă sunt mustul viu bolborosind prin verigile cramei, de-a lungul zilei și de-a lungul nopții meșteresc ce nimeni nu
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns în umbra moale din lucarnă o să visezi la țurțurii din iarnă (29 iunie 2008) Ritual (zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
cu musca pe căciulă, pentru că vin oarecum dinspre acele părți. Chiar Grecul suflu, Grecale, ce sosește din ostrovul poetului, vînt ce cutreieră dinspre Zante spre Veneția, și el, ce pare blând, înfrigurează dulcele ținut al Italiei. E drept mai usucă umeda Câmpie a Padului, alintă Adriatica, dar e rece și sec, nemilos, crud chiar, pătrunzând prin poarta zisă a Balcanilor, ca el, poate aduc și eu aici ceva tulbure, în seninul Italiei, dacă nu eu, atunci cei de-un neam cu
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede, departe de anotimpurile faptei, unde fumegă nemăsurate vise și resturi poetice ale strălucitoarei tagme de cântăreți aflată-n plin galop. După sorbirea cu alte buze, dă limbii cuvântul întreg! Pe calea întoarsă însoțit și singur sunt, despărțit de tot și
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
săgetate de cânt și gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție, nepotolită și neagră, ochii întâlnesc cele opt cercuri în rotirea neliniștitelor fecioare, cu tălpile aprinse calcă, fremătătoarele veșminte, pornite în splendidă posesiune - .totul se reface dedesubt, în canalul cu multe meandre: umede nisipuri absorb, o pată noroasă din ape acoperă cu iureș străbaterea înclinată, brațele nu găsesc sprijin, toiagul loc tare. 13. O, imposibilă egalitate - oprirea în vânt! O, judecată a stâncilor plutitoare - întoarcerea acasă! O, încercare a celui despărțit în ocolul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise nouă, trăitori pe pământul umed, negru și moale nu ne rămâne decât să ne căutăm părțile îngerești ale trupului o aripă moale ici, una frântă colo, alta uscată un sex carbonizat în palmele unui fals mântuitor precum cei preziși în apocalipse, o stea ce incinerează
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]