131 matches
-
sa față de gînditorii nesistematici, spontani, "firi participative", de un entuziasm lucid, prelungit într-o "tinerețe sufletească": Chesterton, Ortega y Gasset, Denis de Rougemont, Cioran. Eseiști în accepția primară a termenului, de "încercare", ei învederează frecvent "o nuanță de modestie, de umilitate în fața lumii și vieții". Vîrstnicul Noica s-a dorit însă un mentor, un maître a penser, de tipul celor denunțați de Andre Glucksmann. A dorit să joace un rol de "bătrîn" în fața unor tineri cu o știință cărturărească "mai recentă
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
dar precizează imediat că e vorba de o atitudine sublimată. Porecla se referă la condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic, în care putea intra și umilitatea, au fost și unele pete, pe nedrept numite «demonisme»; în realitate, ceva de «apaș» brăilean.“ Cât despre paznicii filozofiei, ei sunt o subcategorie profesională recrutată dintre cei pe care Nae Ionescu îi numea „șmecherii“ și „proștii“ filozofiei. Cei dintâi, considerați
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
iveală adevăratul tău chip. Era scris cu creta acolo, pe figură, foarte caligrafic și foarte citeț și foarte explicit: Nimic. Și oricine, chiar eu, cel costumat în pisică, am citit: Nimic. (Hop-la !) Acest nihilism autodevorator este urmare a stării de umilitate în care se află poetul, pierdut printre propriile măști. G. Călinescu folosea, în poeziile sale, o metodă pe care a numit-o "uitare în model". Emil Botta se uită în modelul proiectat de propria sa putere imaginativă, își caută, bâjbâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
emisiunile TV, articolele omagiale sau interviurile de tot soiul. A continua să vorbim despre ultimul boier al literaturii române, despre șarmantul creator de paradoxuri analitice, despre stilul care își dispută teritoriile cu omul, ar fi aproape o ireverență intelectuală. O umilitate pe care nici cărțile lui Paleologu, nici comentariile în general convergente referitoare la acestea nu ne-au solicitat-o vreo secundă. Să începem, conform regulilor, cu începutul, cu prima carte - Spiritul și litera (1970) - aflată acum la ediția secundă. Și
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
pe care cu onoare o conducea și a celor cu spirit de prevedere. Cei care mai credeau În frumos hotărâră că dimensiunile jerbei de apă vor Întrece orice apreciere și că nu era cazul, prin urmare, să mai păcătuiască prin umilitate. În consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de levitație? Pacientul se simte bine, slavă Domnului, zise Marta, dar de ce vorbești așa complicat? E greu să vobești simplu când te pricepi la cuvinte! zise Andrei. Vocea răgușită sublinia, dacă mai era nevoie, dificultatea Întreprinderii, dar și excesul de umilitate. Mai bine te-ai pricepe la femei, răbufni Amalia cu dispreț, chit că În sinea sa era mândră de Învățătura lui Andrei, adunată cu trudă din cărți și dicționare. Să știi atâtea cuvinte și să nu le folosești, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ați născut ieri", raportează Neculai Crăciun, însărcinat cu operația de curățire a trecutului lui Grancea, de eliminare a omului din acel trecut. Victima se răzbună, însă; personajul umil, tăcut - o umbră - devine reprezentarea lumii înseși; Petra Maier, în încremenirea și umilitatea ei, e chiar lumea românească postbelică, Cezar, copilul născut iar nu făcut într-un lagăr sovietic (din Supunerea), e un Mesia al vremurilor tulburi, simbolul christic al unei lumi răstignite ("Dumnezeu nu vine pe pămînt. Are trimiși", spune Petra Maier
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
firesc al ființei, nici fără scrupulul moral ce-i răsfrîng precaritatea: "ce moduri, ce mofturi, ce arătări, / arsuri și sudori, soartă de la un măr, // unul, din atîtea mere ..." (ibidem). Sau cu o accentuată notă a rezervei de sine, cu o umilitate grotescă: "soartă în soartă, uimire am fost / și-aș fir-aș umil pe-un tril de copil, / substantiv cuibărit în pod ruginit, // huhurezul abscons, anahoreic, anost ..." (Soartă în soartă). Preeminența conștiinței cuvîntului acordă acestei producții caracteristici în consecință. Poezia se
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
a fi om sănătos", cînd descoperi că revii "dintr-o dată, cu picioarele pe pămînt", dar propunîndu-și a deveni "asemenea celor dimprejur, neștiutor de miracolul pe care îl actualizez", ceea ce ar presupune o mutație regresivă a spiritului, autorul atinge notele unei umilități supreme: Nimic nu trebuie să se ridice mai presus de mîncarea de toate zilele? Tot eu însă mi-am zis: ŤDa, da, la ce bun să tulburi micile bucurii ale altora? Nimeni nu poate fi mai mult decît un fleac
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
câteva adevăruri perene, în virtutea unui clasicism esențial, subsumabil temperamentului său de stirpe apolinică. Lirica lui Ștefan Augustin Doinaș prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie și raționalitate, căutându-și efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o "umilitate" ce dă sens acelui "epigonism major" despre care face vorbire poetul într-un pasaj eseistic: "marile adevăruri s-au rostit de mult și rolul artistului de azi e doar acela de a furniza o nouă formulare a lor". Poetul, artistul
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
urmat, în creația compatriotului nostru, a despicat făgașuri noi pentru această contemplare a geniului. Dincolo de încordările specifice romantismului, statua pe care Gorduz i-a închinat-o poetului, ridicată la Montréal, închipuie o siluetă purtată de vîntul tăriilor, dar asumîndu-i geniului umilitatea generoasă care să-l proiecteze pe un cer creștin.Visul, cu blîndețe îndurătoare, a trecut peste sfidările contingentului, draperia poetului s-a scuturat de faldurile ce ar fi putut să o acorde și s-o impună tumulturilor din For; e
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
acum, cu nonșalanță, despre poezia lui (și numai despre poezia lui) denotă, din partea unui critic literar, o inexplicabilă încăpățânare. Și spun încăpățânare, ca să nu spun ipocrizie. Încă o dată, nu conținutul articolului ar trebui avut în vedere, ci tonul acestuia. Vibrația umilității, la ea mă refer, e aceeași din volumele anterioare. Și reverberează asupra celui de azi. Tematic, Unelte de dormit activează toți centrii nervoși ai vinovăției. Și nu doar ai vinovăției. Li se adaugă cei ai rușinii. Ai disperării. Ai dezgustului
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe date, conservînd o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor care se țin lanț la Angela Marinescu le corespund aici tensiuni ce se contrag în propriul contur, fără vanități așa-zicînd suicidare, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea asumării unui dramatism organic: „desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castității rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
fără să pară că o fac. Povestirile lui nu pretind a fi pure ficțiuni, în pofida titlului unuia din volume, ele sunt combinații savante de invenție și de comentariu, de epică și de eseu. Borges predă romancierului modern o lecție de umilitate: autorul Ficțiunilor nu-și arogă orgoliul lui Dumnezeu, se mulțumește a fi un umil filolog, care descifrează cartea de nisip a vieții. „Îmi închipui paradisul ca pe bibliotecă, nu ca pe o grădină”, spunea Borges în Conversațiile cu Willis Barnstone
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
afară», să adopte o formă sau alta de nereceptivitate, de surzenie programatică, cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implică”. Adevărul sacralității, înscenat sub forma unei povești esențiale este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
anarhia senzorială, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe ce conservă o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor ce se țin lanț, de pildă la Angela Marinescu, le corespund aici tensiuni care se contrag în propriul contur, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea proprie unui dramatism organic: „nu obsesia hranei destulă acum/ nici mila ți se citește pe față/ un rictus senzual împarte părul în două// cifrul e-n adormire nu știi butoanele toate (...) desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castităț ii rebele
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
la fiecare trei zile. Ce ar fi de observat? Ar fi vorba, întâi, de un evident dezechilibru, biserica noastră și slujitorii săi acordă o prea mare atenție, bunăstării materiale, strângerii de avuții, în detrimentul adevăratelor comori, cele duhovnicești, care presupun modestie, umilitate, înflorire lăuntrică, nu trupească. Și apoi: numărul mare de biserici de la noi e oare, într-adevăr, o măsură a religiozității acestui popor sau doar un mod ocolit de a-și spăla păcatele așa, prin ridicarea de locașuri de cult? Dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
aparent furorul civic din Împotriva negrului total, Jurebie ne arată și latura tandră a scrisului său - în special în prima secțiune a cărții, Oasele oamenilor de zăpadă -, acea zonă de interioritate vie unde poetul își dezvăluie slăbiciunea și grația în raport cu umilitatea vieții, ca și un soi de distanță pe care o pune între luciditatea proprie și sentimentul acut al vieții. Căci Jurebie este, în fond, un atlet al umilititudinii înțeleasă ca stare de grație a poeziei, dincolo de orice orgoliu cu care
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate însemna "viață" (iubire, căsătorie, amor, moarte, frumusețe, flirt etc.). Alina este prototipul femeii umilitate și care a fost silită să descopere tocmai în umilință însuși orizontul "destinului": semnificativ, un alt personaj își caută în Franța posibilul semen (era să spun "semena"), pare a-l găsi pe Claudine care are în aparență un statut social
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
îngroșare voită a vocii imature la adolescenți, dar și - de ce nu? - și la mai vîrstnici, e inflorescent. Să fie și o modalitate a autorului de a-și face curaj în fața abisului ultim? Tot ce se poate. Dar cum rămîne cu umilitatea, cu modestia obsecvioasă, cu reducerea subiectului la ceva banal, șters, insignifiant? Chiar dacă e o poză, putem la fel socoti că și cinismul e o poză! Să presupunem mai bine că e vorba de soluții alternative, una (modestia adîncă, parcă intimidată
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
bine că e vorba de soluții alternative, una (modestia adîncă, parcă intimidată de ea însăși) izvorîtă din scepticismul evoluat pînă la anxietate și extensibil asupra întregii ființe a actantului, alta (cruzimea, ipostaza rebelă, sfidătoare) ca o formă de contrabalansare a umilității printr-o sursă de putere proteguitoare, în speță răscolitoarea viziune cioraniană. între slăbiciune și forță are loc o alianță productivă, marcînd personalitatea unuia dintre cei mai valoroși eseiști pe care-i avem.
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Instituția bisericii a încheiat un "pact" compromițător cu istoria, asociindu-se politicului. Ce e de făcut pentru a nu rata mîntuirea, în această "epocă decăzută"? Desigur, a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate", ci ale umilității asumate. Omul, socotește Ionescu, "crede în Dumnezeu din slăbiciune". Nu forța morală, convingerea, noblețea și alte asemenea "gogoși" ne îndreaptă spre devoțiune, ci propria noastră neputință. Avem a face, constată Sergiu Miculescu, cu un "creștin revoltat, din familia lui Iov
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
Stănescu se lasă purtat de val și își miniaturizează prea repede metaforele de largă respirație. Regimul de funcționare al poeziei lui nefiind însă acela discret confortabil, al schimbului de amabilități, alunecările de stil devin evidente. Uneori, din aceste exerciții de umilitate rezultă versuri de o reală delicatețe („Undeva, în colțul ochiului, se zbate/ umbra colorată a unui pițigoi scăpat din cușcă”). Dar ele se cuvin tratate ca simple accidente. Fiindcă esențială, între însușirile lui Bogdan-Alexandru Stănescu, rămâne mai degrabă forța. Nu
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
afară”, să adopte o formă sau alta de nereceptivitate, de surzenie programatică, cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implică”. Adevărul sacralității, înscenat sub forma unei povești esențiale, este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular, ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane, ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
cu durerea; unul de care să-ți acoperi fața când îl vezi: disprețuit și socotit de nimic” (Isaia 53, 1 - 3). Origen pune „urâțenia” Domnului din această profeție în legătură cu kenoza Sa, căci Logosul și-a asumat condiția umană în deplină umilitate, deșertându-Se de slava dumnezeirii Sale, ceea ce nu este în contradicție cu afirmarea frumuseții Lui divino-umane. Origen aduce în exegeză ideea necesității curăției morale a privitorului pentru ca acesta să poată contempla Frumusețea lui Hristos. „Hristos Domnul, frumos sufletește ca si
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]