1,586 matches
-
le fac de cele mai multe ori pentru recompense iluzorii le afectează grav imaginea. Nici un om de litere care și-a prostituat conștiința scriind fraze în care el însuși nu credea n-a fost vreodată răsplătit decît într-un mod derizoriu și umilitor. Pe termen lung, cedările morale s-au întors matematic contra autorilor lor. Iar marele public, în căutare instinctivă de scandal, e la curent mai degrabă cu mizeriile din viața poeților decît cu poeziile pe care aceștia le scriu. Nu aici
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
fascinante ale lui Iliescu. Dar nu e normal ca el, primul ministru al țării, să taie o halcă din buget și s-o lipească pe fruntea unor bieți scriitori pe care și politica sa dezastruoasă i-a adus în situația umilitoare de-a umbla cu mâna întinsă după finanțări. Ca prim-ministru, Adrian Năstase ar fi avut o infinitate de posibilități să ajute cultura română. Fiind un om prea ocupat, s-ar fi putut rezuma la una singură: Legea sponsorizării. Or
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
autorii care vor avea pe carte inscripția că banii pentru tipărire provin din buzunarul unui individ pe care electoratul începe să-l cam taxeze. Și nu știu dacă niște cărți ce nu pot apărea decât cu o astfel de sponsorizare umilitoare chiar merită să apară. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar încercarea de a-i cumpăra pe unii scriitori e un blam la adresa întregii bresle. Puțin mai multă demnitate nu ne-ar strica. Puțin mai mult realism ar face și
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
Scriitorii basarabeni doresc să ardă etapele și să se integreze cât mai rapid literaturii române de la "centru", să fie acreditați la București. Criteriul axiologic nu trebuie abolit, dar lucrul se întâmplă, prea adesea se acordă premii de complezență, în fond umilitoare. Pavel Chihaia a înfățișat un tablou (socotit de Dan Platon incomplet) al activității scriitorilor români münchenezi, a prezentat cenaclul "Apoziția", activ din 1969 până azi. Maria Urbanovici a vorbit despre impactul mass-media în lumea de azi și despre unele efecte
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
Carol Sebastian, aș spune că Lucian Raicu e acum o absență asurzitoare în urechile unor surzi. Nu e nepotrivit "cadoul" pe car i-l fac lui Lucian Raicu la aniversare spunându-i că e pe cale să fie uitat? Nepotrivit, poate, umilitor nicidecum. Căci iată ce citesc într-o revistă pariziană: "Beckett. E extraordinar cum nimeni nu se mai gândește la el". Pentru cine e umilitor? Pentru Beckett, sau pentru ignarii care nu se mai gândesc la el? Am optimismul de a
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
fac lui Lucian Raicu la aniversare spunându-i că e pe cale să fie uitat? Nepotrivit, poate, umilitor nicidecum. Căci iată ce citesc într-o revistă pariziană: "Beckett. E extraordinar cum nimeni nu se mai gândește la el". Pentru cine e umilitor? Pentru Beckett, sau pentru ignarii care nu se mai gândesc la el? Am optimismul de a fi sigur că - în ambele cazuri - ignoranța aceasta nu se va eterniza. În Franța, i s-a tradus eseul despre Gogol, apărut la editura
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
în imediata vecinătate. Lui Chip îi era de-a dreptul frică de pușcă. Mîinile îi tremurau amorțite; avu nevoie de întreaga sa cantitate de voință pentru a le convinge să desfacă fermoarele și nasturii. Aparent, fusese selectat pentru acest tratament umilitor datorită calității hainelor de piele pe care le purta. Nimeni nu părea să jinduiască la haina roșie de motocros a lui Gitanas sau la blugii lui Jonas. În schimb, "polițiștii" cu cagule se strînseră în jurul lui, pipăindu-i pielea fină
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Cel mai adesea opinia publică se amuză. Se mai crispează cîte o doamnă din alte vremuri sau vreun bătrîn care își plimbă senin sărăcia și, eventual, insigna de veteran de război. Persoane cărora nici pușcăria politică de ieri, nici lipsurile umilitoare de azi nu le-au tăiat obișnuința de a spune ce cred, în public. Aceeași opinie publică amuzată în autobuz de exprimările pe care le aude devine combativă în grupuri mici, după ce se întoarce cu picioarele pe trotuar. Și cum
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
pe lumea aceasta; a citit "capodoperele" și prietenilor zâmbindu-i condescendent, sau chiar invidioși, apoi colegilor de liceu - dintre care, vreo câțiva, sănătoși la cap, l-au întrebat fără menajamente: "Ce ai, bă, capră? Vrei să te faci Eminescu?" Afront umilitor și declanșator de mari și adânci ambiții artistico-literare. Cu chiu cu vai a reușit apoi să adune vreo duzină de inepții lirice și, însoțite de câte o scrisoare hieroglifă prin care anunța redacțiile că era posesorul cutărei mulțimi de premii
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
se gândească, căci prima împușcătură, care l-a doborât, i-a pătruns în clipa-aia în rinichiul stâng. Pe-a doua, care l-a ucis, nici n-a auzit-o: era deja la pământ, cu mâna stângă împodobită c-o umilitoare brățară. Sunt sigur că ultimele gânduri i-au fost la mine. Și poate la doamna cu buze roșii. - Poftim, o batistă, unchiule. - Cam patruzeci de ani de-atunci și-ncă-mi vine să plâng. - Și-a suflat zgomotos nasul. - Bietul
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
jurnalului și sub amenințarea sinuciderii. Atunci, în 1927, singurul rost menit jurnalului ar fi fost să dea o explicație sinuciderii probabile. Iar cauzele devin imediat evidente: adversitățile contemporanilor, insuccesul, boala, complexul datorat surzeniei; între aceste cauze, sărăcia e cea mai umilitoare (de reținut scena invitației la masă de către Vintilă Șirianu, când sila îl face să simtă "râme lunecând pe șira spinării în jos", p. 23). în martie 1929 (p. 25-26), își construiește planuri disperate de a scăpa de sărăcie, fie publicând
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
sugera imediat că „Robul” lui Dumnezeu va găsi faimă, noroc și bucurie în viață. Hristos „Robul” este într-adevăr ridicat și înălțat, este ridicat pe crucea răstignirii, pentru ca toți să-L vadă și să-L disprețuiască, în cea mai publică, umilitoare și dureroasă formă de execuție. „Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (In. 12, 32), prezice El. Aproape anticipând un astfel de deznodământ, pasajul îndeamnă la reflecție asupra scopului acestei suferințe nevinovate
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
membri ai PSD! - încercau să se documenteze în vederea unui act privind legalizarea prostituției. Mai mult, ei doreau să afle, cu o totală deschidere, părerea "profesionistelor sexului". M-aș fi așteptat ca o instituție finanțată cu euroi să lupte împotriva situației umilitoare în care se află, de ani de zile, aceste femei. M-aș fi așteptat să ne anunțe ce programe de recuperare socială derulează, cât din fondurile accesate sunt folosite pentru programe și cât pentru salarii. Nu - democrația e bună, dar
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
nostalgia după Mitteleuropa prăfuită a lui Franz-Jozef și-a lui Svejk. Dar limba cleioasă a fiilor lui Ceaușescu nu se putea opri brusc din melițat. Precari la capitolul pregătirii științifice, cretinizați de atacurile furibunde ale ideologicului, timorați de permanentele situații umilitoare în care erau puși, istoricii români s-au dovedit incapabili să furnizeze politicienilor argumentele care să plaseze România acolo unde îi este locul, și nu acolo unde vor să ne mențină cozile de topor ale bolșevișmului. M-am gândit la
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
scape perversului ochi vigilent al omniprezentei Securități î personajul principal în acest aliena(n)t buildungsroman. Patru autori, patru viziuni, stiluri și perspective, același timp vitreg și apăsător, același univers monitorizat, aceeași viață înseriată. Nimic nu iese din tipic. Alimentația umilitor de redusă și de nehrănitoare, gama săracă de băuturi și de dulciuri: eugenii, prăjituri, sucuri, gumă de mestecat; animalicele cozi, profesorii prostiți și ideologizați parcă în afara oricărei conștiințe, obligatoriile uniforme dotate cu număr matricol, practica agricolă hei-rupistă, pionieratul ce relua
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
închipuiți ce surpare în capul meu, încredințat cum fusesem pînă atunci că «domnitor» e odaia în care dorm!” (Cum am învățat românește)1). În orașul cu atîția mari domnitori, turnați în bronz sau dăltuiți în piatră, singurii scutiți de confuzii umilitoare rămîneau, cum se vede, leii. “Ei își păzesc comoara cu tărie, Visînd să și-o păstreze-n veșnicie - Dar timpul de-orice visuri joc își bate, Căci netezind buclatele lor coame, Mănîncă piramida lor cu foame, Furîndu-le-o cu-ncetul de pe
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
metri pătrați de foițe de aur lipite “ici-colo” prin noul sediu ? Să fim serioși și chiar sobri: pentru o țară cu Apuseni vânoși în zăcăminte de aur și alte nemetale, suprafața respectivă era de-a dreptul insignifiantă dacă nu cumva umilitoare pentru un sediu de Senat. Priveam reportajul tv cu aurăriile împodobind sala înaltă de 13 metri și un gând-frisoană mi s-a instalat deodată în minte, după care am avut o tresărire de superstițios: și dacă înălțimea aceasta va avea
Noi, săraci?! Poate kuwaitienii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12992_a_14317]
-
simțul ierarhiei, dorința de perfecțiune pînă în cele mai triviale împrejurări. “...această ambiție ciudată, tipic germană, o ambiție de excelență abstractă, ambiția de a îndeplini cît mai bine posibil o sarcină impusă, oricît de absurdă, de fără sens sau de umilitoare ar fi ea! Cultul absolut al excelenței este un defect al germanilor, pe care ei îl consideră însă o calitate. Oricum, el reprezintă un defect adînc încrustat în caracterul german și împotriva lui nu se poate face nimic. Sîntem cei
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
în direcția bună. Astăzi, când la Sofia se ricanează și suntem descriși drept „perechea nătângă”, ar trebui să reacționăm nu doar ferm, ci și cu violență: să-i luăm de urechi pe nemernicii care ne-au adus în această postură umilitoare. Evident, Năstase nu-și va da demisia și nici marii săi negociatori nu vor beneficia de caragialiana lovitură „spate, gios”. Vom continua să vorbim cu aroganță de rătăcirile neamțului în Bulgaria, neobservând că lucrurile s-au schimbat cu totul, și
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
Când unul dintre colegi, Jean Malte, care era îndrăgostit de ea, îi cere (într-un pasaj ușor melodramatic) să-i promoveze pe toți elevii și să le motiveze absențele celor care lipseau nemotivat, Raluca vede în această rugăminte un gest umilitor și întrerupe orice legătură cu el. Evoluția ei capătă, spre final, accente dramatice. După ce și-a încheiat programul la școală, într-o iarnă întârziată (e 28 februarie 2006, spune naratorul), Raluca trebuie să coboare din autobuz din cauza unui ambuteiaj. Viscolește
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
M-am plimbat ca de obicei prin parcul Bondarilor, destul de aproape de ambasada română, cu gândul de a bate la ușa ei, după atâtea încercări telefonice eșuate. Dar mândria m-a împiedicat să fac asta - să mă pun într-o situație umilitoare, de culpabilitate, așa cum fusesem crescută în școala societății în care trăisem 33 de ani. în loc de a le cere oamenilor ajutor m-am îndreptat ca de obicei către statuile orașului considerându-le drept "prietenii mei de pe socluri". înfruntaseră nu numai intemperiile
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
dezlănțuite de autoritățile comuniste, niciunul nu și-a denigrat Patria. În lucrările lor a prevalat întotdeauna dragostea față de meleagurile unde au văzut lumina soarelui și compasiunea față de poporul român condamnat să suporte de câteva ori în istorie jugul unor dictaturi umilitoare și al unor ocupații străine. Cercetătoarea Eva Behring a ținut să precizeze că litertura exilului a fost omisa din istoriile literare apărute în România după evenimentele din Decembrie 1989, sau a fost tratată superficial, desi personalitatea celor plecați era binecunoscută
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
pare curios și fără scuze e faptul că în Iulie 1914, nu avea niciun presentiment al războiului, al dramei lumii ce stă gata să izbucnească. Preocupările lui sînt ridicule (niciun fel de participare!): la 1 Iulie, o "durere de cap, umilitoare", care "aprčs diner,...s'est dissipé". în ziua de 2 Iulie, se plînge că nu a putut notă nimic în jurnal. La 4 Iulie, după "plecarea Doamnei Copeau și a copiilor" își recitește "notele turce". La 6 Iulie, - notați că
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
gândesc, pentru că am adunat material destul, s-o pot scrie afară din țara românească, unde, de-atâta vreme puternicii deosebiți ce s-au perindat la putere vor, sistematic, sub fel de fel de cuvinte, să mă țină într-o poziție umilitoare și inferioară". Devenit berlinez, Caragiale, care nu știa nemțește, se adaptează rapid, căci se îndrăgostise de "țara asta mândră, bravă și plină de frumuseți incomparabile". Paul Zarifopol, doctorand în Germania, îi devine - tocmai pentru că era el însuși admirator al spiritului
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
Georgescu sfalt de Mondrian imagini Titanici anonimul săli de gimnastică și galaxii de hârtie valsul de porumb neonul efemer firul de ață și parabola orbilor asfaltul liniilor drepte asfalt de Mondrian maestrul păianjen secretând inerții în pânze abstracte peste voința umilitoare nimeni nu se pierde nimeni nu se câștigă printre eretele babel arterele te varsă în marile fluvii în magazine de cârpă și baruri de cupru în filme în umbrele cu consistență de varniș mănânci imagini amestecate cu ele însele și
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]