2,351 matches
-
face cunoștință cu gazda acestei neobișnuite biblioteci. Jiøí Gruntorád, el însuși un personaj descins parcă dintr-un roman de Milan Kundera sau Ludvík Vaculík, bărbos și cu ochii de un albastru intens, scînteind de maliție, îmi arată cu precădere piesele umoristice, uneori licențioase, din fabuloasa-i colecție. Îi place să-și surprindă vizitatorul, mai mult decît să-l impresioneze. A fost, totuși, unul dintre cei mai activi și mai tenace agenți ai culturii paralele din Praga paralizată de frică și rușine
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
nuvele. Când a apărut, de pildă, romanul Dan al lui Vlahuță, Caragiale l-a cam luat peste picior, sfătuindu-l să scrie mai scurt - romanul e lucru complicat, monșer, - spunea - trebuie să mai învățăm. În schimb, astăzi proza satirică sau umoristică mi se pare slăbuță, când există. Și e de neînțeles. Românul are vervă. Trebuie schimburi de păreri, vii, nervoase chiar, dar elegante. Din scăpărări, ciocniri, se naște viața, și din ea, și ce ne interesează pe noi, scriitorii: agerimea, adevărul
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
care aceste observații și fenomenele la care se referă îl pot avea pentru sociolingvistică, pragmatică, antropologia lingvistică; pentru a înțelege mai multe despre uzul actual și trecut al limbii române populare (în ce măsură limbajul vulgar e tabuizat sau utilizat în scopuri umoristice, de către femei și bărbați, din diferite categorii de vîrstă).
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
berze și o inscripție îmbietoare: „Bine ați venit într-o lume mai pură, mai curată, mai responsabilă”. Ia să vedem! Cartea de vizită a publicației ne este oferită sub trei forme: 1. „Harababura. Revistă de haz interNAȚIONAL editată de Societatea Umoristică P|CAL|. Președinte fondator Geo Saizescu” (coperta I); 2. „Harababura. Revistă patronată de Societatea Umoristică «Păcală»” (pag. 40); 3. „Harababura. Revistă realizată cu sprijinul Fundației «VLAD ȚEPEȘ». Președinte Constantin Bebe Ivanovici” (coperta IV). Frumos lucru din partea unei reviste de umor
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
mai responsabilă”. Ia să vedem! Cartea de vizită a publicației ne este oferită sub trei forme: 1. „Harababura. Revistă de haz interNAȚIONAL editată de Societatea Umoristică P|CAL|. Președinte fondator Geo Saizescu” (coperta I); 2. „Harababura. Revistă patronată de Societatea Umoristică «Păcală»” (pag. 40); 3. „Harababura. Revistă realizată cu sprijinul Fundației «VLAD ȚEPEȘ». Președinte Constantin Bebe Ivanovici” (coperta IV). Frumos lucru din partea unei reviste de umor - să fie în acelașți timp editată, patronată și realizată, iar la aceste acțiuni să conlucreze
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
reprodusă pe coperta II, asistînd - în compania lui Ion Dolănescu - la o acțiune a Consiliului Județean Ilfov: „Sărbătoarea iubirii la români, Dragobete, ediția I-a, 24. 02. 2003”. Cu Geo Saizescu, figurînd pe coperta I ca „Președinte fondator” al Societății Umoristice Păcală, ne reîntîlnim în alte cîteva locuri: 1. La pagina 40, ca „Director General” al revistei; 2. La paginile 1 și 6, ca semnatar al textului Filmul ca profesiune și crez estetic, din care extrag cîteva pasaje: „Fiindcă suntem cu toții
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
zugrăvește mentalitatea acestui mediu, cu o sinceritate aproape brutală. Ceea ce putem observa mai întîi în această scriere este lipsa de calități literare. D-l Quintus, după cîte știu, a debutat cu un volumaș de epigrame și un caiet de versuri umoristice, care pînă acum nu i-au creat reputația de scriitor spiritual". Primiți, vă rog, expresia sentimentelor mele de respect, prof. V. Grădișteanu Domnule Grădișteanu, Mulți vor fi tentați să creadă (bănuiesc că scontați pe acest efect) în contemporaneitatea textului de
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
e drept, un deputat, dar ce contează?), fost președinte al Camerei Superioare, fost președinte al PNL, epigramist și umanist. Textul nu-l privește însă pe contemporanul nostru, ci pe tatăl d-sale, care semna Ionescu-Quintus cărți de literatură epigramatică sau umoristică, era o mare figură a liberalilor de dinainte de primul război, cînd s-a ales și deputat. Textul este o recenzie publicată în 1910 de către Ilarie Chendi, cel mai cunoscut cronicar literar al vremii, și reluată în volumul postum, Schițe de
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
Cultura Națională, 1924. (În paranteză fie pomenită împlinirea, la 23 iunie, a 90 de ani de la sinuciderea lui Chendi.) Deși meritele literare ale lui Ionescu-Quintus cel Bătrîn nu erau evidente pentru Chendi, în Istoria lui G. Călinescu, autorul de scrieri umoristice figurează tot fără prenume și fără date de stare civilă, cu cîteva rînduri, fiindu-i citată o epigramă ușor trivială. Ne aflăm în fața unui remake din care putem trage concluzia că istoria literaturii nu e totdeauna foarte serioasă. Se ține
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
pentru acest film". Creația lui Polanski nu se supune unei categorisiri. Ea nu poate fi redusă la un stil, ea nu se limitează la un gen sau la absența unui gen. E un cinema neliniștitor și neliniștit. Fie tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor în
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
Hills, Thailanda, Australia... După ce au scotocit prin chimire căutând ultimul bănuț al șmecherului de contribuabil, acum stau pitiți prin vecinătatea vreunor mangrove, se pregătesc osârdioși, cum cu mândrie îi știm, pentru ca la toamnă să asigure televiziunile cu noi, savuroase și umoristice momente de veselie națională. -Nu e ușor nici pentru ei, zice Claustrina împăciuitoare. -Sigur că nu, doamnă!, îi răspunde Haralampy cu asprime. Te treziși și tu... Iar vorbele lui sunt cea mai clară declarație de război. Schimb repede pe B1
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
umorului. Râsul devine în opera lui majoră o problemă obsedantă. Umorul nativ funcționează intens, dar cu sens contrar. Râde pentru că a pierdut totul. Spaima de ratare se cere compensată. Se înșeală cu bună știință când își exersează cu voluptate gândirea umoristică. Știe că "râsul e un act nerentabil și chiar riscant", dar găsește în el o formă de revanșă. Candid, personajul central din Adio, Europa!, e victima râsului său cunoscător, cu îndreptățire superior. Zeci și sute de propoziții sau întregi analize
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
nu e un versificator imperceptibil sau corect și personal, căci respirația sa lirică este bogată și fără prețiozități, de adversar vehement al gravității filistine. Și asta, din cauză că s-a luat întotdeauna în serios, datorită inteligenței autoironiei. În spatele vorbăriei, are veleități umoristice cu exaltări baroce, explorând meridianele visului ca pe o călătorie în neant. Ce este cartea titrată „De ce urâm femeile?” (Editura Ștefan, 2011), altceva decât o explorare de roman foileton în... cinci capitole și o Addenda, un poem în proză de
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
o parte pentru pian solo, deci ca pentru un concert dublu. Continuând să-l compună, Șostakovici l-a finalizat ca și concert pentru pian, însoțit de trompetă solo. Se va observa că partea de trompetă conține comentarii sardonice, ironice sau umoristice, intervenții adresate pianului solist. Concertul are patru părți, dar în funcție de opțiunea dirijorului sau a celor doi soliști, partea a treia, Moderato, se poate lega de ultima - ca un pasaj de aproape două minute care ne introduce în partea a patra
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
abordează: inversarea rolurilor, ascensiunea și decăderea socială și negarea orbitoare, atingând problemă alcoolismului și a depresiei. Piesă se joacă marți, 18 februarie, ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenților, cu o distribuție de excepție, care dezvăluie întregul potențial umoristic al piesei. Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis, Victoria Cociaș, Armând Calota și Delia Nartea creează personaje memorabile. Citește tot... Programul lunii februarie 2014 la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” Iași Iubitorii de teatru sunt așteptați, în următoarea perioadă, la spectacole
Culturale [Corola-blog/BlogPost/94539_a_95831]
-
Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar, care este însă, de fapt, a povestitorului anonim de mai tîrziu. În numărul special din 1919, închinat lui Perrault, al revistei umoristice La Baïonnette, Robert Scheffer publică o parodie-continuare a poveștii despre regele incestuos și fiica lui virtuoasă, oprindu-se asupra vieții fiului Pielii-de-Măgar, continuare în care reapar Zîna Liliacului dar și măgarul ce produce aur. Cînd, din întîmplare, tînărul prinț găsește
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
ceva cursuri. Impresia pe care o fac, deopotrivă studenți și profesori, e dezamăgitoare, dar nu despre asta e vorba. Bulevardul Eroilor (numit așa după adresa Filologiei din Brașov) e, mai curînd, un roman despre strategii de coabitare. E un "manual" umoristic despre cum să reziști cu bine în catedră, despre cîtă politică poți comenta fără să superi pe nimeni și despre îngăduirea reciprocă a "magiștrilor" și a "discipolilor". O anumită curiozitate, de ambele părți, ține în tensiune legătura dintre ei. Andrei
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
dec. 1973, 3). Unul dintre fenomenele de "cultură populară" specifice vremii și dispărute între timp era publicarea de almanahuri. Cele din anii 60-70 ofereau o intensă tematizare a revelionului (plăcinte cu răvașe, rochia de revelion, șampania, machiajul, ornarea mesei, bucăți umoristice), probabil gîndită să pună în umbră sărbătorirea privată a Crăciunului; cele din ultimii ani eliminau aproape total ideea de petrecere, sărbătoarea fiind legată, cu anticipație, de aniversările politice ale anului. Și almanahurile ilustrează un limbaj festiv de o incredibilă prețiozitate
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
niște inși aflați în convalescență: -Ce-aveți, mă ? Ați bolunzit ? Abia atunci am simțit cârceii de la degete de cât ne gâdilasem ca să putem râde...3) Concluzie: Doamnă TVR 1, vă rugăm frumos nu mai amenințați pe nimeni să vă scrie texte umoristice și compilații, fiindcă râde lumea, într-adevăr, dar nu prea știți de ce. Și nu e frumos... Fila 9 bis. După o jumătate de oră, Haralampy revine din bucătărie cu DEX-ul în brațe și zice revoltat: -Domnule, nu ți-am
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
nimănui nu-i e permis să ignore tehnologia de specialitate. Textele par scrise cu intenția de a crea impresia unei ușurințe maxime de înțelegere și de aplicare. Desigur, intervin diferențe semnificative de stil personal: există cărți de bucate docte, elegante, umoristice; decisive sînt apoi perspectiva și cheia de lectură, care pot să le transforme, ca în paginile din Exuvii ale Simonei Popescu, în texte misterioase, fantastice, fascinante. Exemplele care urmează provin însă dintr-o modestă reprezentantă a genului, furnizată de întîmplare
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
decalaje, imprecizii în atac au arătat că, la pupitru, dirijorul Cornel Trăilescu nu a avut de data aceasta legendara sa precizie. În total, o seară simpatică, bine primită de un public generos și sensibil la farmecul melodiilor inspirate, a poantelor umoristice, la montarea bogată; totodată o experiență pentru ansamblul Operei care trebuie, în vremurile noastre, să poată răspunde exigențelor unei estetici teatrale tot mai complexe, tot mai apropiate de conceptul de actor total.
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
și alte formații în -ar; unele serioase: piscinar, folosit cu sensul normal de "constructor de piscine": "piscinarii vor o asociație și o lege" (EZ 3813, 2004, 3), altele glumețe: mîțar apare folosit cu sensul de "stăpîn / iubitor de pisici", nota umoristică provenind atît din ambiguitatea relației, cît și din caracterul popular-familiar al termenului de bază, mîță: "mîțarilor dacă le spui mîțari nu se supără" (EZ 3539, 2003, 7). Oricum, -ar rămîne productiv pentru formarea numelor de profesii; între cele mai noi
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
bogăție, frumusețe (fizică), înțelepciune, forță (fizică), onoruri, învățarea mai multor limbi străine (rusa, spaniola), tinerețe fără bătrânețe etc. C.P. : Ați moștenit umorul de la tatăl dumneavoastră (nu l-ați pierdut nici astăzi!). În Rampa ați semnat prin 1947 chiar o cronică umoristică (pe lângă altele, dramatică și coregrafică). Cât de util v-a fost umorul în viață? N. C.: Umorul? Îl consider o dimensiune a vieții mele (laolaltă cu arta și dragostea). Fără el, n-ar fi existat avangarda, el înseamnă, firește, distanțare
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
atunci când, stând singur în casă, doar își amintea de ele." (pp. 163-164). Citatul se poate prelungi oricât; nu vom vedea o fărâmă de haz sub această plată, indigestă ironie. Lui Petru Cimpoeșu îi reușește de minune, în Simion liftnicul, contrastul umoristic între contondența verbală și gesticulantă a personajelor și, de cealaltă parte a textului, limbajul elevat, prețios al transcrierii scenelor respective. În Raiul găinilor, tehnica aceasta, insuficient controlată, devine previzibilă și anostă, autorul obținând efecte contrare. O peltea de vorbe fără
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
mai degrabă bazate pe redundanță și pe adiție sintagmatică, decît pe ambiguitate și selecție paradigmatică". Topîrceanu, apreciază Cristina Tătaru, nu folosește excesiv avantajele oferite de limba română în acest sens, el este un artist care își permite să creeaze efecte umoristice extrem de variate. Volumul de traduceri apărut la Editura Limes nu este exhaustiv. Cristina Tătaru a operat propria selecție în corpusul de texte vizat, lucru pe deplin justificat. Emoționantă este, însă, justificarea opțiunilor ei. Proiectul Topîrceanu ar fi trebuit să fie
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]