8,223 matches
-
caz, la C.C.!" N-a mai fost nici "un rău caz". Venise revoluția din '89. - Presupun că l-ați cunoscut pe Tudor Mușatescu destul de bine. Cum era el, omul? - Bineînțeles că l-am cunoscut. Și încă bine. Doar îmi era unchi de-al doilea, fiind văr primar cu tata. Ca om era formidabil. Ca scriitor și mai și!... - Sunteți în posesia unei rețete a succesului? - Pentru mine nu există decât ceea ce am primit. Nu-s dotat cu darul fabulației sau al
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
și cât ați... beneficiat pentru că vă numiți Mușatescu? - Absolut nimic. Tot așa cum nea Tudorică Mușatescu își făcea iluzii că suntem neam de Mușatini, la fel și-a închipuit lumea că-s urmașul direct, în materie de dramaturgie al titanicului meu unchi. Ei, bine, teatrul m-a atras totdeauna numai ca spectator, și nicidecum în calitate de producător. Visul meu, de-o viață, era s-ajung un poet de dimensiuni cosmice. N-a fost să fie! Când am fost tentat să devin prozator de
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
bătută, cu ulei, și usturoi, cu ceapă prăjită deasupra, bașca boiaua, și-alături, pe-un blid, cârnații de casă, bine prăjiți, pân' ce devin crocanți. Și acest blid, tot folcloric, căpătat tot de la cei mai numeroși cititori ai cărții mele Unchiul Andi detectivu' și nepoții săi ostrogoții. - Ce credeți că înseamnă pentru o familie conviețuirea cu un umorist? - De-ar fi fost după mine, eu unul nu m-aș fi luat de bărbat. Chiar stau și mă întreb, de multe ori
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Voina-Răuț Aeronava Boeing încearcă de șase ori să aterizeze în Ciudat de Mexico, într-un târziu izbutește; aeropotul miroase teribil a kerosen, un panou te învață cum să lupți împotriva febrei aftoase, un personaj aidoma celor din telenovele întâmpină echipa Unchiului Vanea a Teatrului Bulandra. Mexicul întreg celebrează cea de-a 30-a ediție a Festivalului Internațional Cervantino, festival de teatru, dans, muzică, desfășurat pe toată luna octombrie, cu sediul principal în Guanajuato. Primul nostru popas e așadar Guanajuato. Orașul, al
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
din proprietăți. Regizorul rus, Yuri Kordonsky, stabilit în Statele Unite a venit la Guanajuato: revedere emoționantă cu actorii, cu tehnicienii, cu piesa după mai bine de 17 luni; scenografa Elena Dmitrakova, venită și ea de departe, din St. Petersburg mai revăzuse Unchiul Vanea în urmă cu un an la Festivalul Uniunii Teatrelor de la Palermo. Regizorul și trupa sunt invitați apoi la o conferință de presă, Kordonsky mărturisește ziariștilor mexicani cât de fericită a fost întâlnirea cu Teatrul Bulandra, cu actorii săi profesioniști
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
american, Kordonsky a afirmat că în Statele Unite calitatea e sacrificată în favoarea timpului, banii obligându-i pe dramaturgi să scrie o piesă în două săptămâni, iar pe regizor s-o monteze în patru, ucigând astfel teatrul. El Roperto de Guanajuato scria: "Unchiul Vanea - o poveste universală, dezvăluie în această montare acele temeri străine care ne fac să revenim asupra propriilor noastre spaime, lăsând să se audă acele voci care ne strâng și ne sufocă, evocându-ne momentele în care sufletul se simte
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
evocându-ne momentele în care sufletul se simte tulburat... Acest Unchiu Vanea al românilor ne apropie febril de iubirile noastre, de destinul nostru sau de momentele în care bătăile inimii ne scapă de sub control." Al doilea oraș în care poposește Unchiul Vanea e Querétaro. Fondat de populația chichimeca, numele său s-ar traduce ca "loc stâncos". În 1531, după o luptă sângeroasă între această populație și spanioli, orașul este cucerit, iar apogeul artistic, social și cultural este atins în secolul XVIII
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
o mie de studenți au manifestat împotriva guvernului; au fost omorâți, a doua zi, piața era curățată, presa și televiziunea n-au pomenit nici un cuvânt despre incident și la puțin timp începeau Jocurile Olimpice, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Unchiul Vanea a fost programat pe 18 și 19 octombrie în Teatro de la Ciudad, un teatru frumos, cu o capacitate de peste 1000 de locuri, renovat și inaugurat în aprilie 2002 în prezența marelui tenor Placido Domingo. Teatrul, situat pe una din
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
decorul, se aranjează banda pe care se va proiecta textul traducerii, se fac luminile, pentru o mai bună acustică, se instalează discret un microfon. Sunt ultimele emoții, actorii se pregătesc, publicul intră, lojile sunt pline, începe o nouă reprezentație a Unchiului Vanea. Fabuloasă experiență, acest Cehov în Mexic...
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
fiindcă fiecare rîu altfel respiră. Și mereu cam pe la miezul nopții strănuta de ud ce era cam de zece ori, de parcă număra. Leandru, care încă din copilărie purta numele de Radaca și Miljko, luase de mic pilda bunicului și a unchiului în ale zidăriei. Era priceput în ale dulgheritului și în cioplitul marmurei; știa să dea o mînă de ajutor la înrămarea icoanelor, și mai avea și darul înnăscut de a împodobi ușor și repede stupii cu picturile sale, sau de
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cel mai bun actor". Dragoș Buhagiar și Irina Solomon, poate cei mai premiați scenografi, nu aveau treizeci de ani cînd au obținut primul titlu. Andreea Bibiri, tînără actriță a Teatrului Bulandra, a fost nominalizată anul trecut pentru rolul Sonia din Unchiul Vania, alături de Valeria Seciu și Rodica Negrea. Oana Pellea avea treizeci de ani cînd a luat premiul pentru rolul din Mefhisto, pus în scenă la Bulandra de Alexandru Darie. Regizorii Felix Alexa și Anca Bradu, nominalizați acum doi ani, mi
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
că din partea tatei nu am moștenit - fratele meu și cu mine - decât 40 de hectare (ceea ce pe vremea aceea însemna foarte puțin, ba mai mult, mama a fost timp de șapte ani în proces cu persoana care cumpărase părțile cuvenite unchilor mei și o vroia neapărat și pe a noastră, așa că, până la 10 - 11 ani nu am avut nici un venit nici măcar de la cele 40 de ha), că mama, la rându-i, moștenise doar 50 de hectare la Tașaul (în Dobrogea), pe
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
ia rămas bun. Povestea "de dragoste" (de o "decență" dusă pe cele mai înalte culmi ale lipsei de naturalețe) se intersectează cu alte fire epice, menite să configureze portretul unei lumi în tranziție. Aici apar: un sexi-club, o prostituată, un unchi bătrîn, cu o avere nerecuperată, un turc escroc, specialist în "recuperări" ș.a.m.d. Cînd turcul o anunță pe doamna doctor că bătrînul ei unchi (care părea, totuși, în deplinătatea facultăților mintale) i-a cedat lui și "dreptul de a
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
menite să configureze portretul unei lumi în tranziție. Aici apar: un sexi-club, o prostituată, un unchi bătrîn, cu o avere nerecuperată, un turc escroc, specialist în "recuperări" ș.a.m.d. Cînd turcul o anunță pe doamna doctor că bătrînul ei unchi (care părea, totuși, în deplinătatea facultăților mintale) i-a cedat lui și "dreptul de a purta numele familiei" (unde a fost doamna doctor în tot acest timp?, mai ales că prin ea se cunoscuseră?), doamna doctor replică: "Dacă se vînd
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
subiect! - Eram deja, îi cunoșteam faima, a fost nu numai un "coup de foudre" care molcom, molcom s-a transformat într-o dragoste profundă. - Pe Brâncuși nu l-ați cunoscut. - Am omis să vă spun ceva din biografia mea: un unchi al meu era Petre Ciorăneanu, fost prefect al Poliției Capitalei sub ocupația germană, senator țărănist și director al oficiosului P.N.Ț. "Dreptatea". - Aveau de ce să vă ducă la canal! Dar cine v-a fost reazem în toți anii aceștia? - Credința
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
unde a și jucat la sfîrșitul anilor șaizeci, printre altele, Doi pe-un balansoar, alături de Leopoldina Bălănuță. A revenit la Bulandra, unde a rămas toată viața alături de marii actori și regizori ai trupei sau invitați, unde joacă și astăzi în Unchiul Vanea, în regia lui Yuri Kordonski și în Colonelul Pasăre, pus în scenă de Alexandru Dabija. Nu vreau să enumăr acum roluri, spectacole, premii, colaborări din țară și din afara ei. Și nici minunatele mele amintiri cu domnia sa de aici sau
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
grotescul lui Richard al-II-lea, este grosier și frust în rolul lui Stanley din Un tramvai numit dorință, tulburător, profund, dureros în Pădurea Spânzuraților, succulent în Caliban din Furtuna și plin de energie, năstrușnic în Bottom. Când l-am văzut în Unchiul Vanea, m-a convins că poate fi și capricios, confirmându-mi ceea ce am știut mereu: e imprevizibil. Un actor al constrastelor. Cătălina Buzoianu: Victor Rebengiuc este ultimul titan al Teatrului "Bulandra". Unii dintre colegii mei ar spune, probabil, "ultimul dinozaur
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
luptând împotriva ei. Mi-am dorit să înfrunt mașinăriile Broadway-ului. Mi-am dorit ca Fifth Avenue să-și amintească de potecile sale indiene. Mi-am dorit să vin dintr-un oraș minier, cu apucături grosolane și convingeri primite de la un unchi ateu și bețiv, rușinea familiei. Mi-am dorit să traversez America într-un tren sigilat, singurul alb pe care negrii îl vor accepta la conferința de pace. Mi-am dorit să particip la cocteiluri purtând o mitralieră. Mi-am dorit
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
că în septembrie intru într-a șasea. Bărbatul s-a dus la mașină să ia bagajele. S-a întors cu un rucsac și o mulțime de aparate; un magnetofon la fel cu ăla pe care l-a adus din Elveția unchiul Tomás, două aparate de fotografiat și un aparat de filmat. A lăsat totul pe masă și s-a așternut din nou la vorbă cu bunicul. Fata a ieșit, iar eu am rămas să ascult ce vorbeau. Bărbatul a spus că
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
multiplică șansele de a nu fi date cu ușurință uitării. Exemplele abundă. E greu a alege unele, în defavoarea celorlalte. Totuși, mă opresc asupra a două figuri umane, în particularul portretului lor: un domnitor spăimos și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia capul prea mult", se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere, dar cu frica lui Dumnezeu, "după ce auzea pe fiecare în parte, se culca, dormea un somn bun și pe la
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
Miró, Pablo Casals, Montserrat Caballé, José Carreras, A. Gaudi. Cultivând deopotrivă discursul realist, cât și inserturile mitice ori chiar psihologice, romanul câștigă enorm și prin muzicalitatea limbajului, capacitatea de poetizare a cuvintelor din limba vorbită. Biografia autoarei (căsătoria cu un... unchi) dă substanță unei neobișnuite introspecții din punctul de vedere al unui anti-erou-femeie (tente anna-kareniniene, drame, tentative de sinucidere...), cu victoria - în cele din urmă - a vieții și purității. Stilistic vorbind, Piața Diamantului conține monologuri juxtapuse, atât de bine cizelate încât
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
făcea simțită prezența în mod constant și făcea parte din viață, exact ca în Evul Mediu. La fel se întâmpla și cu credința. Ancorați adânc în catolicismul roman, nu puteam să ne îndoim nici o clipă de dogmele sale. Aveam un unchi foarte blând, foarte cumsecade, care era preot. I se spunea unchiul Santos. Vara, mă învăța latina și franceza, iar eu îl ajutam la biserică. Am făcut parte și din corul Virgen del Carmen. Eram șapte sau opt copii. Eu cântam
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
exact ca în Evul Mediu. La fel se întâmpla și cu credința. Ancorați adânc în catolicismul roman, nu puteam să ne îndoim nici o clipă de dogmele sale. Aveam un unchi foarte blând, foarte cumsecade, care era preot. I se spunea unchiul Santos. Vara, mă învăța latina și franceza, iar eu îl ajutam la biserică. Am făcut parte și din corul Virgen del Carmen. Eram șapte sau opt copii. Eu cântam la vioară, un prieten cânta la contrabas, iar directorul unei instituții
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
unei aristocrate din familia Cascajares. Era o familie foarte credincioasă, care n-a lipsit de la slujbă nici măcar o dată. Mai târziu, la începutul războiului civil, toți dominicanii din acea mănăstire au fost împușcați. Calanda avea două biserici și șapte preoți, pe lângă unchiul Santos care, în urma unui accident (căzuse într-o prăpastie în timpul partidei de vânătoare) fusese angajat de tata, ca să-i administreze bunurile. Religia era omniprezentă și se manifesta în toate detaliile vieții. Eu, de exemplu, mă prefăceam că țin o slujbă
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și Maria Petrescu (26 aprilie) au întregit panorama Zilelor Cervantiene la București concepută și înfăptuită de Institutul Cervantes, care s-a constituit astfel într-o valoroasă, rodnică și emoționantă experiență. *) Un amănunt din biografia sa, semnificativ pentru istoria hispanisticii românești; unchiul lui, Evaristo Correa Calderón, a fost primul lector de limbă spaniolă din România, la Universitatea din București (în 1930).
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]