1,021 matches
-
să absolută, cea mai pură, în afară vidului total al albului neutru. Albastrul deschis ... Citește mai mult Albastru, aproape și definitiv: albastru Curcubeul unei creații... Spectrul solar al imaginației care plonjează din banalul cotidian în reveria Mihaelei Ciubotariu care își unduiește cuvintele, strecurându-le abil printre asperitățile vieții.Dintre toate culorile acestuia - care nu lipsesc din sfera artistică a creatoarei de versuri- a ales aproape albastru, de fapt albastrul definitiv.Eu voi avea mereu brațe deschiseși-ți voi picura în inima
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
fie dor de brațul meu pe care ieri ai adormit și-am stat o noapte de planton, să-ți fie somnul liniștit. să-ți fie dor de ochii mei, că tu fară niciun scrupul, ai înotat și te-ai scăldat, unduindu-ți, gingaș, trupul. să-ți fie dor că nu ți-am spus, gura - nemaigăsindu-și sațul, când te-am trezit cu un sărut, fiindcă-mi amorțise... brațul. Referință Bibliografică: să-ți fie dor... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ-ŢI FIE DOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sa_ti_fie_dor_george_safir_1361452686.html [Corola-blog/BlogPost/352030_a_353359]
-
poate-ntr-o seară... Apare în fundal Sans- Gêne , dansând lasciv, ușor obscen, etalând forme voluptoase, sub fine franjuri de mătase. În ritmul indian mimează o baiaderă ce dansează. Șiraguri de mărgăritare are la gât, mâini și picioare. Mlădie, corpu-și unduiește, în lungi spirale se rotește. Ochii de jar îi ard în noapte, buzele - rodii, în arșiță coapte. Privirile li se-ntâlnesc întâmplător, pentru o clipă, cât să-nțeleagă ce-și doresc la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit, un cavaler, în noapte
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Madame_sans_gene.html [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
din spectacol. Privesc acum o tânără care trece pe stradă: poartă o rochie violet mulată pe corp, fără mâneci, iar în picioare, sandale cu tocuri foarte înalte. Părul lung, blond, de culoare nisipului, este perfect întins, ajungând până aproape de centură, unduindu-se la fiecare pas. Dacă violetul îi pune în evidență carnația foarte albă a membrelor, parcă ferite de soare, mușchii picioarelor ies ușor în evidență. Am văzut-o venind, din față, iar acum o privesc îndepărtându-se. O frumusețe trecătoare
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_miscare_si_repa_dan_caragea_1376571256.html [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
tainele ei neînțelese, în care ne pierdem pe noi înșine și ne regăsim parcă mai diafani! Și iată poeziile: „Ochean” - „albul oglinzii”, „Ego” - „Nu mai rămîne decît apa oglinzii/ rece și grea”, „Nocturnă” - „secunda întoarsă pe dos”, „Nume” - „lumina se unduiește”. Alte poezii sînt picturale: „Roata” - „culorile ar cădea peste lucruri”, „Finis” (opus corona?) - „Pe glezna dreaptă înfloriseră/ cîteva lacrimi”, „Poezie” - „aplic un strat subțire de/ iluzie”, „August” - „holda seamănă tot mai mult/ cu singurătatea luminii”, „Situație limită” - „Cădeau norii din
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
fragile/ de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Și o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: „Piatra și marmura/ își scot inima la vedere/ Ca un soare alb trimite săgeți/ ce se strecoară în retină/ Lumina îngheagă arcul de triumf/ se unduiește în torsuri/ în bărbi încîlcite/ în sîni și pe pulpe/ în vis de zeițe și zei nenăscuți// Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”) 2. „Unelte și inorogi, sentimente. miresme amare” „Oare cum e să fii/ căutător de comori/ printre ruine
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
de pământ îi fuse mersul”) și - pe ARGHEZI („El este o arcă / a cuvintelor desperecheate, / a substantivelor cu gât de girafă / și a verbului / înșurubat pe ghinturile / gâtului de copil nou născut / urlând și cerând lapte...”) Dacă pentru Nichita, poeticul unduiește-n revărsări de tremolo: „Străvulturul / vulturelui / Străiarba / ierbii / Ochiul deschis / în pântecul / Verbului...” (Teremia), pentru noi, cititorii săi, El, Raza Nichita, rămâne un nobil, „un cascador / al cuvintelor...”, străluminând universul poetic românesc, și-ntr-acest an (la trei decenii de la plecarea sa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
2011 Toate Articolele Autorului Gândăcelul îndrăgostit de un fir de iarbă Zilnic vizita gândăcelul iarba... șușoteau dezinvolt despre natură, râdeau în soare fără griji apăsătoare, până într-o zi, când el s-a agățat de firul de iarbă, care se unduia involuntar. Gândăcelul călca iarba cu lăbuțele firave, se prindea de ea, o tatona cu perișorii sensibili și se trăgea pe ea tot mai sus... firul de iarbă se înclina spre pământ, se lăsă apăsat de pașii mici, dornici de măreție
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂGOSTIT DE UN FIR DE IARBĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Gandacelul_indragostit_de_un_fir_de_iarba.html [Corola-blog/BlogPost/342539_a_343868]
-
lăsă apăsat de pașii mici, dornici de măreție... el se avânta cu putere și mai sus, spre vârful ierbii, călcând-o cu mângâieri dulci pe mijloc și la decolteu, până reuși să escaladeze întregul corp înalt și subțire, care se unduia de astă dată nu în adierea de vânt, ci sub greutatea pașilor săvârșiți. Într-un final gândacul ajuns în vârf, se uita la iarba captivă prin dăruire. Ea se apleca în stânga, apoi în dreapta, mișcată de emoție, de desăvârșirea clipei, iar
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂGOSTIT DE UN FIR DE IARBĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Gandacelul_indragostit_de_un_fir_de_iarba.html [Corola-blog/BlogPost/342539_a_343868]
-
încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în flori pe deal mai sună o talangă și adorm împreună pe pufuri de nori, lacul se unduie în valuri, izvorul șipotește sub mal, răsună, răsună cavaluri e trist nechezatul de cal Referință Bibliografică: e trist nechezatul de cal / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
E TRIST NECHEZATUL DE CAL de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1496480225.html [Corola-blog/BlogPost/377438_a_378767]
-
un șarpe destul de măricel, care dormita, plictisit de atâtea priviri. Am și întins palma spre el. A început să ridice capul și m-a privit. Era uimire. Nimeni nu mai „comunicase” cu el... de ceva timp. A început să se unduiască ridicându-se ușor, privindu-ne unul pe altul. Pur și simplu mă bucuram că îi fac și lui o bucurie, acea senzație pe care o au numai copiii (și pe care bine ar fi să ne-o reamintim și noi
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Cercul_interior_dor_danaela_1331580048.html [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
după - runda cu nelipsitele lovituri sub centură - când cu tunet rotund de ștampilă se va deschide cerul paradisului(lor) și deocamdată - pentru că resursele-s finite - numai purgatoriul(tău) de sus toți semizeii proclamați clipesc aprobator și-n așteptarea osanalelor se unduiesc cu foșnete de banere pe vânt în deșirate zâmbete cameleon. Referință Bibliografică: DEȘIRÂND ZÂMBETE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DEȘIRÂND ZÂMBETE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1474037582.html [Corola-blog/BlogPost/373833_a_375162]
-
noi, nu că e înger, dar chiar tâlhar să fie, orice-a greșit se iartă?'' PILDA CU FIUL OCHILOR In ultima noapte n-a mai rămas nimic de risipit și la scroafe când o făceam pe calfa, amintele Ți-a unduit cuvintele, și nu-nțelegeam: ce ai vrut să spui de brațele Tale că sunt și omega și alfa? Tată, numai culoarea noastră a ochilor a rămas neschimbată, ne stă mărturie și cerul și marea albastră. Nu Te-am pierdut niciodată
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_ichim_poeme_indurer_dumitru_ichim_1375233172.html [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tărâmul visului din noapte, În care mă cobor ușor E populat cu voci și șoapte Și totul e încântător. Și elfli, și îngeri, și serafimi Dansează-n cercuri unduind; Nu-i încleștare și nici patimi, Doar dragostea hălăduind. Fântâni cu lapte și cu miere Cu clipocit te-ademenesc, Iar grijile sunt efemere: Toți le-au uitat și prăznuiesc - Sunt mese-ntinse sub terase, Cu tot ce-ai vrea și
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1463334846.html [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
până la urmă ar fi ajuns cu ea și în pat. In loc de răspuns, eleva, pe jumătate amețită de alcool, dar și datorită faptului, că situația creată o excita și o făcea din ce în ce mai curioasă la ce va urma, se mișca, unduindu-și corpul ca o felină dornică de hârjoană, frecându-și provocator sânii de trupul puternic al bărbatului, trăgând cu coada ochiului spre imensitatea patului de lângă ea. Acesta o ținea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454657227.html [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
ei și cum ceva măreț i-a invadat adâncurile. Mișcarea continuă a bărbatului îi stârni o senzație de plinătate, de fiori pe care nu o mai simțise niciodată. Fără să vrea a început să-și întâmpine partenerul cu aceleași mișcări, unduindu-și coapsele. Plăcerea trăită o surprinse și o tulbură. Era în transă. Simți cum o nouă explozie avu loc în interiorul său. Juisă din nou. Condurache se mișca continuu, controlându-i fetei toate tainicele ascunzișuri ale grotei. Era conștient că se
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454657227.html [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNTOARCERE LA MATCĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului întoarcere la matcă Gândul se naște din scoica minții noastre-nfrigurate din clipe unduind ca niște ape de freamătul luminii și din cer și din iubirea ce-o simțim aproape. Iar rănile tăiate-n noi de soartă mai sângerează dând ofrandă firii, când inima ni-i perla ce se naște din alchimia clipelor iubirii
ÎNTOARCERE LA MATCĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 by http://confluente.ro/Intoarcere_la_matca_leonid_iacob_1364570832.html [Corola-blog/BlogPost/345472_a_346801]
-
24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE Îmi dau târcoale gândurile sumbre Când sufletul e rug aprins de floare Mi-e teamă de tăcerile din umbre. Vreau vocea-ți caldă, plină de candoare Să unduie ca un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte, Sărutul meu să-ți fie mângâiere. Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1424741401.html [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
asta, căci disperarea din spate îl mâna! Se ridică încet și cu smerenie omul. Către Cer se închină, implorând iertare pentru câte a greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă grabnic, uimit cât spor găsește-n sine. La epavă ajuns, pipăind formele se ridică pe copastia plecată ușor pe-o rână. Ceasul ăsta prielnic i se pare o minune: prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1466918709.html [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
la o aruncătura de băț de vila șefului statului. Trubadurii se țin în preajma seniorilor, pentru a înaltă oricând ode și pentru a fi controlați! Am lăsat bagajul și am mers întins pe terasa. Matasea verde că jadul a apei Mării Negre unduia sub briză ușoară, mărginita de pietrele în formă de focă, îngrămădite pentru a zăgăzui impetuozitatea valurilor. Mai aproape, măi înspre noi, terenul de bătut mingea pe nisip, aleea din capătul falezei, gardul verde împrejmuitor al vilei și, până sub picioarele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/la-mare/ [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
aveau un rost:Să umbrească trupuri ostenite de vis.... VI. CULORI, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. de ce timpul meu și-a creionat un zbor alb? de ce aripile pline de azur ale vieții, se unduiesc în neant? de ce secundă se așează, timidă și caldă, pe mâna mea? de ce eu mă simt ocrotita, doar de glasul îngerilor în albastru? de ce arunc și acum, primăverile în suflet? de ce aștept zâmbetul picatat în galben, să se risipească? de ce
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
în galben, să se risipească? de ce eu adorm gândindu-mă la stele? de ce? de ce palmele întinse mă cheamă? iarăși, de ce? Citește mai mult de ce timpul meu și-a creionat un zbor alb?de ce aripile pline de azur ale vieții,se unduiesc în neant?de ce secundă se așează,timidă și caldă, pe mâna mea?de ce eu mă simt ocrotita,doar de glasul îngerilor în albastru?de ce arunc și acum, primăverile în suflet?de ce aștept zâmbetul picatat în galben,să se risipească?de ce
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
pe fereastra larg deschisă. M-am trezit brusc. În clipa aceea, dinspre mare se auzea un cânt suav. Am ieșit din casă urmând ca hipnotizată sursa melodiei ce venea dinspre stânca sălbatică. Susurul venea dinspre statuia care părea că se unduie în bătaia vântului. M-am cățărat până la ea, am mângâiat-o, trupul era cald, inima bătându-i puternic, mai să-i spargă pieptul de marmură. Am crezut că visez, dar totul era real. Femeia-statuie mi-a vorbit împărtășindu-mi taina
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marmura_vie_floarea_carbune_1328100050.html [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
eu cădeam prin ochiul tău stâng hipnotizată de lună și de dor. Ultimul sonet al lui VV în descoperirea mea Sub felinarul morții ne zvârcolim visând că-ntrezărim în ape o rază de iubire, Și adesea-i doar reflexul scânteii unduind, Din felinarul cinic, eterna risipire. Dacă-am crezut vreodată-n iubirea ta orbește A fost fiindcă lumina din ea m-a-mpresurat Și mi-a pătruns în sânge frenetic, nebunește, Cum moartea-adânc pășește-n soldatul împușcat. Ne-am răstignit pe ruguri în
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]