165 matches
-
moment nevoia să-i vorbesc. La naiba, nu doream decât să o... Lola privi galeș, cu un soi de duioșie maternă, după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
contactul spumei mării cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
labirintul psihologic în care fusese aruncat la zece fără zece - totul se năruia rapid sub influența unui nou acces de dorință. Un acces care aducea anatomia lui Bull în fața ochilor lui Alan într-o lumină nouă: o strălucire rozalie, pulsatilă, unduioasă, drăgălaș erotică... Alan și-l închipui pe Bull pozând nud în penumbra striată a unei jaluzele - cam cum făcuse Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
brunetă amețitoare care nu se sinchisea că umbrela și pelerina nu fuseseră inventate; fata, în costumul ei de baie din blăniță de leopard, a aprins și a întreținut un foc, a pregătit leacuri și fierturi din plante, s-a mișcat unduios și tămăduitor printre stalactite și stalacmite; Matei s-a înveselit; viața a mers înainte. Un alt pasaj incomplet este cel care-o privește pe mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să manevreze în mod alternativ schimbătorul de viteză al lui „tu“ feminin și „tu“ masculin; dar acum, dat fiind că pielea trupurilor voastre încearcă să găsească alipirea cea mai bogată în senzații, să transmită și să primească vibrații și mișcări unduioase, să pătrundă plinurile și golurile, dat fiind că activitatea mentală contribuie și ea la cea mai deplină înțelegere, ne putem adresa vouă incluzându-vă într-o unică persoană bicefală. În primul rând, trebuie stabilit câmpul de acțiune și modul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că ești obosită. Nu, Miss America avea nevoie de un obstetrician. Avea nevoie de analize de sânge. De vitamine prenatale. Trebuie să întâlnesc pe cineva, a spus. Pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul era plin, plin de stele, un fast ceremonios, bătea vântul cald, unduios, parfumat, se auzeau vibrând frunzele. Într-o noapte ca asta poți să înnebunești, murmurase Elena cu atâta seriozitate încât Carminei i se contractaseră porii... Elena avea atunci 15 ani, seara se pieptăna îndelung privindu-se în oglinda comodei, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și nu-i lăsa să depășească. Ovidiu nu s-a impacientat cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați drept confeti din infinit se înșirau unduios, încet, ca un susur de izvor, electrizant de rece, înviorător prin șocul înțelesului din adâncimile limpezi, a tot ceea ce exprima grâul ca individ colectiv, absolut. Celui care întreabă mirat de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toată puritatea ei de copil ieșea la suprafață prin albul îmbrăcăminții ce o purta. Și totuși, grija mea de mamă mi-a șoptit : Îi pune prea bine în evidență feminitatea care a început a prinde formă în ea. Curbele sunt unduioase, sânii abia înmuguriți se conturează. Dumnezeule Mare, fă ca bărbații ăștia străini să nu fie tentați de înmugurirea feminității copilei mele !" Speram, dar de fapt o voce interioară îmi spunea că tentația asta se produsese încă de atunci, de când cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de aproape un mileniu, transpare încă mai elocvent în episoadele evocând frumusețea evanescentă a unei femei. Una dintre tinerele care îi atrag atenția prințului Genji "nu avea nici o singură trăsătură care să-l fi izbit ca fiind deosebit de frumoasă; totuși, unduioasă și fragilă, ea părea atât de frumoasă, încât el se temea aproape să-i audă vocea". O ipostază, înrudită tehnic, a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor exagerate: "Cântul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și numele pe această carte). Mă voi numi Adrián Ormache. Dar unii vor ghici cine sunt. Ne vor recunoaște, pe mine sau pe soția mea Claudia. Soția mea Claudia. E ciudat să-i spun așa. Ca unei străine. Numele-i unduios îmi amintea de forma curcubeului, sau cel puțin așa i-am spus în ziua când neam cunoscut la o petrecere, acum douăzeci de ani. Complimentul era banal, dar i-a făcut plăcere. Pe vremea când a început povestea asta, Claudia
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
Practic, Barnabas nu are chiar atât de mari probleme de adaptare la standardul familiei, cât o serie de stupefacții cu privire la noutățile pe care i le rezervă anii ’70 ai secolului XX. Confuziile sunt și ele pline de miez, M-ul unduios al siglei Mc Donalds este luat drept semn al lui Mefistofel, imprecațiile lui Barnabas sunt demult ieșite din uz, nu și pentru cititorii de romane gotice, vampirul se răstește la o cântăreață să iasă din televizor etc. Diavolul consumerist ascuns
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire peste arcul mlădios cum slobozesc săgeata către inima tunetului din care plesnesc apoi goarnele albatroșilor în jurul nostru femeile culeg nuiele unduioase iar bărbații umplu repede căruțele cu pește în timp ce copiii lor poartă mustăți din spice de grâu lumea ne întreabă de ce stăm prea aproape unul de altul încât nu mai auzim roata carului cu care se întoarce soarele din ochii condorului
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
de dragul meu. După mine, este o femeie admirabilă, cam de vârsta ta. Amory a oftat și s-a hotărât să meargă, ca o favoare pentru Monsignor. CLARA Era imemorială... Amory nu era destul de bun pentru Clara, Clara cea cu părul unduios, de aur, dar nici un bărbat nu era. Bunătatea ei era cu mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O Înconjura un vag nimb de tristețe, dar când a descoperit-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi tulburat degeaba. O visase noaptea, i se întîmplase și lui Fadul s-o violeze pe Aruza în toiul nopților, o vedea pe malul rîului, cu pulpele dolofane, era obsedat de ea, spăla rufele, le clătea în apa rece, unduioasă, fierbinte, clocotitoare, se reflecta în oglinda cerului la infinit, prinsă acolo, multiplicată, nemuritoare - clipa! - trecea puntea la deal, se întorcea, ducea pe umeri un sac la moară, s-a oprit să bea o bere, i se părea că visează, asta
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
sfințit! SUfletul meu ți-a rămas ție Cînd te-am gustat că pe o pară Dulce, zemoasa și vie - Absența ta și astăzi mă omoară! FAȚĂ DULCE Față dulce îmi dădeai Să-ți gust miezul tău de răi Fremecat și unduios - Buze fragede în jos Și în sus alt colț de răi Unde tu mă prăpădeai Cînd erai încă virgina zvîrluga că o jivina. TE-AI ÎNCOLĂCIT PE MINE Te-ai incolocit pe mine că o jivina Era fierbinte pielea ta
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
caracter dulce, încrederea în oameni și fiind bună din fire, era incapabilă să creadă că printre cei ce-i considera prieteni putea exista răutate. Avea ochii mari căprui, adumbriți de gene lungi, negre un chip cu trăsături plăcute și linii unduioase, nu colțuroase și puternic conturate ca ale tatălui său, al cărui chip era parcă dăltuit în stâncă, având contururi puternice, foarte proieminente, emanând prin toți porii o voință de nestăvilit și un caracter făcut să domine și să nu se
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
o vadă,s-o admire, Merge dreaptă și nu-i pasă Că-i sorbită din privire. Frumusețea-i orbitoare Parc-ai vrea s-o furi, când trece Și s-o bei când stai în tihnă, În pahar,cu apă rece. Unduioase gesturi are Și nu poți a înțelege Că așa fină cum este Are forță, cât au zece. Muncitoare fără preget Un minut nu irosește Dupa ea, totul în urmă E curat și străluceste. Nu există om în preajma-i Să nu
DISTINSA DOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368713_a_370042]
-
susținut un recital ce mi-l aduc aminte, asistându-l din primele rânduri ale Sălii de spectacole. Nu uit părul ei galben ca grâul așteptat să fie înșfăcat de gurile combinelor, nu uit vocea ei, o aud și azi, caldă, unduioasă, alinătoare... Surâdea, privea departe, întindea brațele și pornea ca un val de mare, de la liman înspre larg, un glas vast, neted și sensibil. După spectacol a făcut o plimbare pe strada principală a Buhușiului ce se întindea umedă și așternută
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
sa unde au fost metabolizate până la sublimarea în artă... (E.A.) GÂND PENTRU BRÂNCUȘI Coborâtor din pisc pelasc și dac Frate cu martirul Horea din Albac Te-nsuflețește visul fantast, inedit Să urci eterna Coloana-n infinit! Pe mal, în umbra unduiosului arin Simți cum se curmă șerpuitorul chin Și la tainica, pietrificata Masă a Tăcerii Se sting pe rând undele durerii. Lași apoi timp gândului să se abată Pătrunzi lin, prin a Sărutului Poartă Iar lumea dinafară-ți pare un gol
GÂND PENTRU BRÂNCUŞI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349607_a_350936]
-
de Lamentation, Excursia în Israel cu vreun experiment la chibuț, Da-i mult până departe și rău, poate, de avion... Dar vreau la Ierusalim și-n Sihar să beau apă din puț Voi urca Dolorosa grăbit, voi păși sub măslini unduios La Poarta ’ Ndurării, în Scăldătoarea Betesda mă vreau Și aș vrea să pășesc, aș vrea să ating ce atins-a Hristos, Au mai rămas saptămâni până să plec; pe jar parcă stau Voi duce cu mine dorinți; acatiste, necazuri de
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
plimbare pe faleza Jaffo. Cum invitația venise pe neașteptate, vibra în mine bucuria iminentă, întâlnirea cu Marea mi-a trezit emoții ca întâlnirea cu o dragoste a tinereții. N-o văzusem de ani și mă fascinase să o regăsesc neastâmpărată, unduioasă în nuanțele de verde-albastru. La picioarele ei, orașul de peste 3000 de ani nu îmbătrânea, a rămas o cetate durată deasupra evenimentelor. Oamenii în pași de plimbare au tinerețea în priviri, purtând cu mândrie neaua vârstelor în feericul luminilor, plimbăreți pe
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
a reușit să facă din bețe de chibrit, o creație profundă, dând plăcere ochiului, celui ce le privește. Amintire, Apa trece..., Cununie, Compoziție , Tăietorii de lemne, Vânătorul, Solist-vocal. Aceste titluri de lucrări, sunt doar o parte dintre ele. Pe lângă linia unduioasă a bețelor ( a mai folosit și alte elemente ca accesoriu , pentru executarea lor ) de chibrit conturate în musculatura personajelor ce sunt legate de pământ și cer, reușește să pună în valoare, materia vie în mișcare. Tonurile decorative folosite la colorarea
MARIUS PETRESCU ŞI ARTA SA FOTOGRAFICĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348086_a_349415]
-
o mare poveste de dragoste, relația duioasă, aproape erotică, care se instaurează între șpăgar și șpăguit (observați ce lexic bogat avem în limba noastră, cînd vine vorba de asemenea trebușoare). Relația „îmi dai ca să-ți dau” se manifestă printr-o unduioasă contopire: ca între Tristan și Isolda, ca între cheutorile numite „moș” și „babă”, ca într-un sistem bielă-manivelă bine uns. Nu se oprește niciodată, e veșnică. Căci putem intona după Ioan Nenițescu: Șpăgari au fost, șpăgari sînt încă, și-or
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]