45 matches
-
de pildă, între noi, o scenă în care eu să urlu zvîrlind banii în fața femeii, ca în Dama cu camelii?" "Integrîndu-se arcuirilor largi de lac și stofă, o femeie tînără și palidă, a cărei linie incomparabil elegantă relua parcă motivul unduit al aripilor trăsurii, părea o Damă cu camelii visătoare și istovită, absentă cu totul la celelalte șiruri de automobile și trăsuri, din care zeci de ochi căutau s-o privească măcar în fugă. Era numai o banală și lacomă cocotă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vă ating spinările lînoase; urmați-mă în timp ce cînt, Căci un nou cîntec pentru Domnul meu în sînu-mi se înalță: Rasai, O soare, preaslăvite slujitor și lumină-a zilei. 435 Curgeți, voi gíngașe văzduhuri, si purtați glasul bucuriei mele. Cu prospețime unduiți, límpide ape curgînd în jurul ierbii fragede; Și tu, țărînă-nmiresmată, viața ți-o lasă să-încolțească-n flori și fructe. Urmați-mă, O turme ale mele, si ascultați-mă cîntînd fermecătoru-mi cîntec. Mi-oi face glasul auzit pe nourii ce scînteiază-n soare. 440
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
odaia mea, mă așezam obosit la masă și îmi notam într-un carnet gros ce-mi părea că era mai ciudat în aceste călătorii: întîlnirile neașteptate, cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau incredibil de fragede, de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-o înstrăinare dificil de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
de amintiri de factură psihologică. Subiectul piesei era doar tensiunea dintre mușchi, oase și încheieturi. Toate porțiunile corpului ei apăreau, pe rând, în poziții neașteptate, neînchipuite anterior de vreun spectator. Ghemuită sau cu toate părțile corpului larg desfășurate, cu torsul unduit sau frângând liniile membrelor, unele poziții ale Saskiei Hölbling conturau un desen neuman, care trimitea cu gândul la sculpturi de Henry Moore, în timp ce altele sugerau mișcarea unor târâtoare. Nu exista nici o interpretare ci numai o expunere în diferite forme ale
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
făcut, mă ducea de mână, zilnic, la școală. Treceam pe Schulbeck Street, pe lângă vitrine după care erau tupilate femei roșcate, blonde, brunete, bobocele sau mai coapte, femei îmbrăcate în costumul Evei, ce-i făceau tatii semne. Privirile lor și mișcările unduite îi spuneau: vino, vino! Tata pleca rușinat ochii-n pământ, mă strângea mai mult de mână și-o luam mai iute la picior. Zi de zi ne descurcam tot mai greu, dar începusem să ne dedăm cu lipsurile. Cel puțin
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
sale, ale cărui elemente sînt în mai mică măsură conceptuale decît emoționale și plastice. Poetul dă impresia a-și traduce tumultuoasa simțire în mai multe idiomuri: "!Fericit ca yoghinul în milenara pădure/ în vasul ales al ființei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ știi Nirvana cărnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinței: yoghin fericit:/ mai rezistă un perete subțire/ pieliță feciorelnică amară ca migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în pîntecul balenei albe" (Cîntec despre substanță). Ori: ,Murmurul sării întîlnind pămîntul/ Carapacea sub care e ascuns alizeul viu/ în trecere pe deasupra Canalului Mînecii.// Marea Neagră umplînd groapa meteoritului/ Tungus/ Pluta de corali unduită ușor de vînt/ Degetele insului surprinzînd pulsul universal/ Tresărim cu emoție cînd pasta subțire/ A sîngelui/ Se îngroașă.// Dincolo, din viitor percep sunete stranii/ E ca și cum ar cădea ploaia/ Pe acoperișul fierbinte al Constantinopolului" (Cîntec despre substanță). Ori despre Steaua
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Blândă iapa alăptează Mânzul visurilor sale și din când în când nechează Surioarelor banale. Numai hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria îl îmbată Lângă mânzul fără nume. Dragostea universală E aceeași la tot pasul. E-o amprenta digitală Unduita precum glasul. VEȘNICIILE Veșniciile aleargă De frică să nu se piardă Într-o clipă clocotita Dintr-a timpului ursita. Ard și clipe-n insomnie. Nemurirea-i șir din ele, Făr-de care în prostie Ar muri vremea și-n stele. Sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca dintr-o altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În Times și În revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că nu ar mai avea ce să facă dacă vaporul scufundat nu ar mai putea urca niciodată cântând acel cânt evocativ al apelor scurgându-se pe flancuri, cum trebuie să fi fost, alunecând cu o altă suavitate șopotitoare pe trupul unduit al zeiței, cel al amphitritei În ceasul unic al nașterii sale, ca s-o transforme În cea care Înconjoară mările, căci aceasta este semnificația numelui pe care i l-au dat. Moartea se Întreabă unde o fi acum amphitrite, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
curte, de toată greutatea pozitivă care apasă * o asemenea zidire... Văzînd-o *, mi se pare deșartă, ca și când regele ar fi murit, ca și când suflarea rece, uscată, eternă a morții ar trece prin acele hale mărețe. Când privesc un râu cu licăruirea lui unduită *, o stradă cu case nalte și cu ferestrele-nchise și o lună rece și splendid frumoasă trecând ca un aur argintiu prin azurul cel indefinit al cerului, aceste-mi par frumoase dacă pe râu nu sunt bărci mișcate în interesul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe Creion! Cercurile lui sunt aproape perfecte. Face un salt acrobatic în aer și se întoarce pe celălalt vârf, puțin mai în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
liniști stomacul și gândurile la moarte se vor îndepărta. Dar stâlpul de apă înalt de cel puțin o sută de coți trecu pe lângă corabia lor fără să se spargă. Și deodată apele se liniștiră. Vântul se înmuie. Pe întinderea mării unduită de valuri mici și din nou aproape albastră, se făcuse lumină. În stânga, la miazăzi, țărmul ținuturilor cu nisipuri, de unde plecaseră, se zărea aproape. În față, se legănau una după alta corăbiile atlante. Departe, la orizont, se puteau desluși cei doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Remarcă niște case splendide, la intersecția cu Sfântul Spiridon, știa că se lucra de mult la ele, dar iată că acum erau gata și străluceau. Înăuntru erau candelabrele aprinse și pe fereastră se vedea agitație. Un tânăr cu mers suplu, unduit, ieși din curte și sări cu grabă în tramvaiul ai cărui cai erau opriți în stație. — Gata, conaș! anunță Evdoșka, iar clientul lui își puse un picior pe micul suport de fier care servea de treaptă. Margulis își aminti că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cuvânt mort, dar mai viu decât numerele Învățate de la Vinas. - Linie dreaptă, Îmi zise omul acela care mă așteptase pe limba de nisip. - Linie dreaptă, am spus și eu, dar omul nu mă mai băgă În seamă. Casele aveau pereți unduiți din argilă uscată și erau acoperite cu stuf astfel aranjat Încât să se asemene cu un uriaș vârf de suliță ce Împungea văzduhul. Am dat să mă opresc ca să văd mai bine acele acoperișuri: da, da, se asemuiau cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care le-aș fi crezut definitiv pierdute. Andrei mirosea a grâu copt, poate de la pielea lui arsă de soare și de la cât timp petrecea în aer liber, și, ori de câte ori mă apropiam de el, îmi venea în minte un lan unduit, cu tot cu promisiunile lui: fie culoarea macilor, fie gustul pâinii. Mai întâi Strombolicchio, apoi Stromboli. Mai întâi un colț de stâncă, cu un vechi far la care ajungi numărând două sute de trepte, apoi vulcanul-insulă, el însuși far al Mediteranei. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
se repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum apare o fată, ia cinci ghiocei din brațul tuciuriei și i-i oferă. Cu acea reverență de bal, dispărută de mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]