337 matches
-
caractčre de réalité, qui les métamorphose". (Mă întreb dacă nu cumva vicontele, ca de atâtea ori în viață, trișa și aici, și aceasta spre paguba sa, și dacă nu lua și în acest caz "ficțiunile" drept "realități" și vice-versa). După-amiază unduitoare. Multe versuri, puțină muzică acompaniindu-le precum umbra tremurândă a perdelei diafane mișcate de vânt. Câte unul din aceste versuri intră în rezonanță cu mișcările perdelei și dezvăluie subit un mirabil ținut de frumusețe, o întreagă lume în care credem
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
il pensier mio/ E il naufragar m'e dolce in questo mare".dorință asemenea Isoldei în finalul dramei wagneriene: In des Wonnesmeeres wogenden Schwall, in dem tönenden Schall in des Welt-Atmes wehendem All ertrinken, versinken unbewust höchste Lust ! "În valurile unduitoare ale mării extazului, în adiindul Tot al sufletului lumii să mă înec să mă cufund fără de nume cea mai înaltă voluptate !" Poezia lui Charles Baudelaire Harmonie du soir Armonia serii este de asemenea exemplară ca magie și inițiere orfică. Incantația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-ncântare să naufragiez în vasta mare." Totul devine negrăita bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului. Căci muzica este marea eliberatoare. În undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în adiindul Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Terminând de băut Emil acceptă. Se alăturară perechilor,lângă miri. -Dansezi bine,îl încurajă Alinta. -Mai bine decât un sac de cartofi,aprecie el.Trebuie să recunosc faptul că nu sunt un dansator,dar mă strădui.Am voință. Roșcata surâse unduitor. -Emil,tu ești adeptul umorului negru. Orchestra termină repertoriul.Urma o scurtă pauză pentru ospăț.Se așezară la masă.Umplură paharele.Ciocniră. Pentru revederea noastră.Pentru miri!Cin! Sorbiră încet,cu delicatețe. -Ii cunoști pe însurăței? întrebă ea. -Nu.Sunt
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
avertizau, în litere scrise cu hemoglobină, Don’t step off the road, iar cu semne prelinse de la dreapta la stânga același lucru în trei limbi locale. Au dispărut după un desiș de măciulii albe de bumbac înfipte pe tije înalte și unduitoare. Am profitat pentru a verifica rapid ce filmasem, iar rezultatul m-a deprimat și mai tare. Când au revenit, după mult timp, ea cărându-l în spate, transpirată, udă, el strângând-o cu cioatele, călărind-o, auzeam de departe cum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din somn. Filmul lui Marcondes seamănă cu muzica sălbatică auzită în pădurile ancestrale ale continentului negru sau a junglei amazoniene, există un crescendo conectat la ritmul de tobe, orașul explodează canibal, senzual în mii de forme și culori și linii unduitoare. Pe măsură ce tigrul înaintează, orașul este luat în stăpînire de această forță a naturii dezlănțuite, devine un spectacol mai ceva decît carnavalul de la Rio sau Dia de los Muertos în Mexic cu cranii de zahăr ars, dansuri aztece și măști terifiante
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel în dimineața aceea. Dacă nu putea s-o vadă nici mama lui, probabil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tânără, mai veselă, mai bine conturată. Poate că ea existase și o uitasem eu. Nu vedeam în ea nimic din brambureala călduță care era acum soția mea. Mă trecu un fior. — Nu poate fi ea fără trup, am spus. Trupul unduitor al Antoniei era o componentă esențială a ființei ei. — Într-adevăr, unii oameni sunt, mai mult decât alții, reprezentați de trupul lor, zise Alexander făcând lumina să danseze peste sculptură și scoțând în evidență un obraz. Totuși, în mod fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
risipeau cu o grație deprimantă. Abia pe la miezul nopții Începeam să funcționez din nou cum trebuie. În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
printre miracolele mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și jignitoare - și, uneori, se zvîrcoleau una În brațele alteia. CÎt tînjeam după acea piele catifelată precum pielea de antilopă cea mai fină - s-o miros, s-o ating, să-i simt gustul ; și după acel păr bogat și revărsat unduitor pe spate - să-mi Îngrop fața În el, să leșin de Încîntare. Eram destul de conștient de părerea pe care ar avea-o ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu apă susținea o Brandy Alexander citind, care, după cât respira, părea moartă. O, satinul liliachiu plisat al tivului cu bobițe de perle cât boabele de orez. O, straturile de cașmir chihlimbariu tivit cu topaze fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca niște torpile. Fața Rusty Rose afundată în părul roșcat și-n fețele de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci când se‑ntunecă În pădure. Într‑o pădure de stejari, atât de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Apoi chipul ei dispăru, Întâi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tăria și unitatea neamului românesc. Ca într-un templu s-au păstrat aici, surate și tăinuite credințele, limba, datinile poporului nostru. Aici, în murmurul izvoarelor și în freamătul oceanului verde al coniferelor, a început realitatea sufletească, din care a izvorât unduitoarea potrivire de cuvinte: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... De când plaiurile românești au un chip și un nume, munții au luat parte la viața lor, ca o inimă puternică, în jurul căreia bat aripile fanteziei. În tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Află că am început să scriu poezii. Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
le țintuiască pe făgașul pe care se întâmplă să se afle. E un parazit mic și folositor, zâmbi Nimeni, deși uneori provoacă într-adevăr greață. — Chestia aia s-a aflat în mine? Nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de la peștele-idee unduitor care atârna la doar câțiva metri de mine. — Da, confirmă Nimeni. Se ridică în picioare și, fără fereală, se apropie de pește prin spate. Eram îngrijorați că te vei răzgândi și nu ne vei mai ajuta să-ți prindem ludovicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici o opreliște. Nu ai auzit ce i-am spus lui Scout, zise Fidorous, verificând ecranul, să încerce să nu se gândească la asta? M-am întors și m-am uitat peste valuri, pe deasupra albastrului profund și transparent, pe deasupra blândei mișcări unduitoare. Soarele era atât de dogoritor, că oferea tuturor lucrurilor - mării, pielii mele, scândurilor calde ale punții de sub picioarele mele - propriul lor miros de sărbătoare. Mirosul de căldură care uiți c-a existat vreodată pe frig și ploaie și-n serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă potecă unduitoare ducând în zare. Am privit apa în căutarea vreunei alte mișcări, dar nu se vedea absolut nimic. Mergeam în felul acesta de aproximativ patru ore. Scout coborî de pe puntea superioară ca să verifice laptopul lui Nimeni. Mai făcuse deja asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]