119 matches
-
ar fi fost scris într-o perspectivă accentuat personală, probabil folosind prezentarea consistentă a punctului de vedere al lui Connie Chatterlay. În acel caz, forma romanului, înțeleasă ca "exteriorizare relativizantă a conținutului", i-ar fi servit autorului drept compensare pentru unilateralitatea de tip misionar a propriei ideologii sexuale. În romanul Femei îndrăgostite, Lawrence a reușit mult mai bine să canalizeze energia formală latentă în medierea narațiunii pentru a produce un asemenea efect relativizant. Spre deosebire de Lawrence, Flaubert a găsit o nouă cale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atât salturile (în multe privințe fără precedent), nici străpungerile (cu totul remarcabile), ci viziunea pragmatică de reconstrucție a țării. Nu numai pentru că această viziune a permis realizările despre care am vorbit, dar pragmatismul ei de substanță a ferit-o de unilateralități costisitoare și a prevenit conflicte majore, sincope care, la nivelul Chinei, ar fi fost greu de gestionat. Spiritul pragmatic al acestei viziuni a fost extrem de important în a-i asigura modernitatea. Înțelegem în acest caz prin modernitate adecvarea politicilor promovate
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Pentru orice cititor este limpede, în primul rând, pluralitatea domeniilor, uneori deconcertantă, pe care se desfășoară textul Republicii. Totuși, o asemenea pluralitate nu ar trebui să corespundă neapărat deciziei pentru unul dintre ele în interpretarea lui, decât cu riscul unei unilateralități care sacrifică inevitabil sensul textului. De exemplu, a te intreba dacă textul trebuie judecat exclusiv din perspectiva unei atitudini politice a lui Platon, sau dacă avem înainte un text de factură metafizică în care modelul politic este o simplă consecință
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și precizie mai mic, deoarece sunt lipsite de criterii precise de interpretare, ele depinzând de subiectivitatea celui care face analiza. În psihologia aplicată se manifestă tot mai mult tendința de apropiere a celor două metode, îmbinarea ambelor categorii și evitarea unilateralității, care nu poate fi decât dăunătoare. Interpretarea cantitativă și calitativă a rezultatelor obținute prin metode psihometrice oferă atât posibilitatea ierarhizării subiecților în funcție de performanță, cât și explicarea modului de obținere a performanței. Metodele clinice s-au perfecționat, găsindu-se mijloace de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
al localizării și furnizează totodată un plus de calitate comparației contrastante dintre cele două procese: ca intensitate, globalizarea presupune integrare, interconectare, interdependență, deschidere, coeziune sistemică, multilateralitate într-o dinamică centripetă, în timp ce localizarea înseamnă dezintegrare, independență, autarhie, închidere, entropie sistemică și unilateralitate într-o dinamică centrifugă; ca amplitudine, globalizarea admite ca sinonimi termenii globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse este intepretată diferit de la un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al doilea. Ca atare, se creează, pe de o parte, o anumită discrepanță între efortul hermeneutic investit și obiectul investiției, iar, pe de altă parte, se constată o anumită indistincție în tratarea unor autori distincți (valoric și nu numai), o unilateralitate a aplicării critice. Excepțiile nu afectează regula. Mult mai plauzibilă este cartea Patria de hârtie (2003; Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor), la origine cercetare doctorală, care se demachiază de pomada academică nu doar prin subtitlul „eseu despre exil”, ci
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
condiția să aibă o oarecare sensibilitate umană -, pentru că, fără să vrea, rănește destul de adânc pe altcineva. S-a constatat că, din peste 400 de americani chestionați, mai mult de 60% au declarat că au avut cel puțin o experiență de unilateralitate în dragoste, în ultimii doi ani (Bringle și Winnick, 1992). Invit, de asemenea, cititorul să reflecteze dacă, alături de tipurile menționate, nu putem vorbi și despre dragostea compasională - cum ar putea fi numită cea în care se iubește oarecum din milă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
carnete de vacanță”, pagini de jurnal, interviuri (Convorbiri cu Lucian Blaga), numeroase note și articole. Foarte activ este și Petru Comarnescu. Întors de la studii, el își face reintrarea la V. în decembrie 1931 cu o anchetă ce pune în discuție unilateralitatea deschiderii culturii române (Suntem sau nu o colonie a culturii franceze?), anchetă urmată de altele, privitoare la „misiunea și realizările generației tinere” (de Crăciun 1932 și în 1937), la crezul personalităților (În ce cred, 1933) ori la „cetatea universitară”. Acestora
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
seamă realizări dramatice a scriitorului. În ordinea esențelor însă, cea care contează în demersul teoretic-demonstrativ al lui P., exemplar este, pentru destinul modernității pe cale de a se naște, Robespierre - revoluționarul pur, lipsit de scrupule și ezitări etice („dialectice”), a cărui unilateralitate caracterială, identificată cu inflexibilitatea ideii de revoluție, îl apropie de galeria fenomenologică a personajelor substanțiale - de care îl desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța pandantul filosofic al „fluxului de autenticitate”? Dacă încercările de definire filosofică
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
2002, p. 242. 88. „Propriu-zis, deocamdată noi nu facem decât să lichidăm raționalismul: nu raționalismul adevărat, cu care misticismul a trăit întotdeauna în cea mai rodnică pace, ci raționalismul cartezian care este o răsturnare și, mai departe, o falsificare prin unilateralitate a celui adevărat.” (N. Ionescu, Roza vânturilor 1926-1933, Editura Hyperion, Chișinău, 1993, p. 33.) Fără îndoială că pentru Ionescu raționalismul kantian, în egală măsură cu cel cartezian, nu era „raționalismul adevărat”. 89. Roza vânturilor, p. 49. 90. Apud Dora Mezdrea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
elementul care împlinește depășirea; nu și-ar fi putut asigura transmiterea sufletului și a spiritului din generație în generație. Fără îndoială, e de dorit să distingem între o adevărată metafizică și una falsă, astfel încât să restabilim o măsură echitabilă în raport cu unilateralitatea dominatoare a acelei epoci. În cazul evreilor din Ghetto există un clar-obscur, amestecat ori însoțit de superstiții, chiar îmbibat cu jargon metafizic. Dar nu e nimic contrafăcut, nu e nimic fals. O stare? Dacă vreți, o filosofie populară, tocmai luminarea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
trei de ani, dar arătam în mod evident ca un om de douăzeci și trei de ani întârziat. Îmi aduc aminte că încărcam fără nici un pic de competență oamenii în mașini. Dimpotrivă, îmi efectuam sarcina cu o falsă aparență de unilateralitate soldățească, de supunere la datorie. După câteva minute însă, mi-am dat seama cu claritate că răspundeam nevoilor unei generații predominant mai vârstnice, mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tendința statelor din estul și centrul continentului european de a se apropia și a se integra în structurile occidentale; Rusia încheiase un acord cu N.A.T.O., fiind urmată de Ucraina. Printre consecințele pe plan mondial ale dispariției bipolarismului și afirmarea unilateralității, pot fi menționate: depășirea confruntării Est-Vest; Japonia devenea a doua economie a lumii, după S.U.A., sau a treia dacă se ia în calcul și Uniunea Europeană, care parcurgea un proces de aprofundare; China și India deveneau unele dintre cele mai dinamice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
decizia implicării voastre vă aparține, integral. Ce-mi place mie chestia asta bășinoasă și ambivalentă, cu decizia, cu libertatea de alegere! se inflamează Fratele. Pariez că îngerii nu sunt dotați cu un asemenea mecanism subtil. Norocul lor! Eu reprezint doar unilateralitatea unui mesager, un gând al Prea-Puternicului. Îndeplinesc bucuros voința Lui, se explică Arhanghelul. Cei asemeni mie, scăzându-i pe cei răzvrătiți și pedepsiți, nu au fost zămisliți și cu Liber Arbitru. Este o chestiune prea delicată, pe care nu are
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu contact interdentar; -unghiul realizat de traiectoria de revenire cu verticala - 1 5 grade; -numărul ciclurilor de masticație diferă în funcție de individ și de consistența alimentului; -amplitudinea mișcărilor scade treptat pe măsura executării triturării; -normalitatea în masticație implică desfășurarea ei bilaterală. Unilateralitatea denotă un deficit al masticației. Reglarea masticației este reflexă, pe baza informațiilor tactilo-gustativo-kinestezice. Receptorii parodontali, prin intermediul reflexelor parodonto-musculare dirijează contracțiile musculare în conformitate cu caracteristicile sistemului stomatognat. Acest control reflex a permis individualizarea a trei stereotipuri de masticație: -stereotipul de tocare: mișcări
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
realizeze armonios în empiric, suscitând aspectul erotic al posesiei. Astfel, filosofia lui Platon se prezintă ca o luptă pentru un stat ideal, în care puterea politică a «dominatorilor spiritului» garantează «educarea la frumos a tineretului, condițiile egalității». În ciuda unei anumite unilateralități a interpretării pe care o face, Hildebrandt se oprește asupra unui punct important ce caracterizează teoria metafizică a statului ideal. Experiența politică cauzată direct de teoria pură, este o experiență a exercițiului absolut al puterii, iar societatea, asupra căreia o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acțiunea politică, fără ca totuși să se epuizeze total în ea. Filosoful poate să fie și consilier al principelui, doar păstrând distanța care să-i permită să joace totodată un anumit rol de opozant, prin apelul la valori, indicarea limitelor, contestarea unilateralității. O astfel de poziție nu poate avea loc printr-o retragere în solitudine, deși aceasta rămâne o garanție a libertății personale și o condiție necesară acelei detașări de care am amintit. Față de această solitudine va fi exprimată mereu o nostalgie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
condiții neprielnice medierii, intervenției echilibrate și acțiunii precise, care să garanteze libertatea filosofului, necesară, așa cum am văzut, menținerii unei detașări. Totuși, rolul filosofului este esențial pentru a umaniza acțiunea, pentru a lărgi orizontul, pentru a menține deschise perspective ce îndepărtează unilateralitatea, pasiunile, violențele sau unele logici impetuoase ale puterii. Trăim într-un tip de privare (in dürftiger Zeit) și această lipsă, această ariditate, are repercusiuni asupra dinamicii acțiunii politice implicând și inițiativa filosofului, capacitatea sa de a elabora noi forme de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
legătură stabilită, psihologia mulțimilor a mers pînă la capătul raționamentului. Și a făcut din tată prefigurarea tuturor tipurilor de conducători, cheia tuturor sentimentelor noastre față de ei. Nu Freud, ci Tarde a scris următoarele rînduri: "Chiar în cele mai egalitare societăți, unilateralitatea și ireversibilitatea despre care vorbeam subzistă întotdeauna la baza instituțiilor sociale, în familie. Căci tatăl este și va fi mereu primul stăpîn, primul preot, primul model al fiului. Orice societate, chiar și cele actuale, începe de aici"278. Dacă adeseori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prea puținele reprezentări ce le poate cuprinde conștiința deodată. De - abia trei - patru reprezentări ocupă în același timp atențiunea noastră; tot ce trece peste acest număr dispare de regulă din sfera percepțiunii intelectuale și se întunecă. De aici provin lacunele, unilateralitatea, în genere defectele caracteristice ale inteliginței celor mai mulți oameni. Singurul mijloc de a remedia în parte acestui inconvenient este de a introduce în conștiință noțiunile generale în locul reprezentărilor sensibile și de a avea astfel în același cerc mărginit al conștiinței esința
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vedea Hatch Mary Jo, op. cit., p. 41). footnote>. Teoria pune accentul pe rolul factorilor de ordin subiectiv (cunoașterea, folosirea simbolurilor, comunicarea) și a „reificării” propriilor noastre imagini despre lumea socială. Comparând teoriile (amintite și altele posibile), observăm o asemănare esențială: unilateralitatea lor. Fiecare dintre teorii surprinde un aspect al realității sociale (elemente structurale constituite și constrângătoare sau rolul activ, creator al agentului), În „spațiul” lor de analiză, teoriile (parțiale fiind) dau imagine folositoare, cu condiția de a nu uita că ele
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
întotdeauna rezolvarea divergențele lor s-a făcut pe seama statelor și a popoarelor mici, practică ades verificată în istoria diplomatică mondială. Așa cum preciza și Nichifor Crainic în memoriile sale, guvernanții și oamenii politici români mereu au exagerat pe „o politică de unilateralitate dezastruoasă și nu pe acea de o mlădioasă abilitate între Scyla și Charybda”. Din păcate reflecția cunoscutului publicist a fost verificată de comportamentul marilor democrații occidentale, Franța și Anglia, cu prilejul acordării României a faimoaselor garanții din 13 aprilie 1939
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
combatanții în buni și răi, generându-se idei și principii importante și de o parte și de alta, după cum fiecare din tabere a făcut anumite greșeli din dorința exagerată uneori de a-și apăra domeniul, căzând astfel într-o periculoasă unilateralitate. În planul operelor, Disputa se continuă prin Digresiuni asupra Anticilor și Modernilor a lui Fontenelle (1688) și cele patru volume ale Paralelelor dintre Antici și Moderni publicate de Perrault între anii 1688-1697. Din partea Anticilor răspunsurile nu întârzie prin Caracterele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Sunetul trebuie-un ecou al sensului să fie". Adaptarea formei la conținut este una din regulile clasicismului, care se subsumează principiului mai larg al verosimilității. Revenind la actul critic, se sugerează adoptarea unei atitudini temperate, prin evitarea extremelor și a unilateralității, care este văzută drept rodul unei îngustimi nejustificate și neproductive a spiritului: " Nu cerceta de-nțelepciunea-i veche-or nouă, / ci prețuiește adevărul și-acuză impostura."160 Dincolo de exprimarea unor principii profund clasice, care țin de echilibru și de asumarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
căreia consumul spectacular trebuie înțeles ca o „organizare sistematică a precarității facultății de a întâlni pe cineva”, ca o „comunicare fără răspuns” care dă naștere unui „autism generalizat”21. Ordinea despotică a consumului nu-i alta decât cea care instituie unilateralitatea comunicării, o relație socială abstractă care interzice orice formă de reciprocitate între ființe: astfel, televiziunea este „certitudinea că oamenii nu-și mai vorbesc, că ei sunt definitiv izolați în fața unor cuvinte care rămân fără răspuns”22. Problematica desocializării sistematice s-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]